Expresii româneşti celebre. Ce incident a generat zicerea „Muncă de Sisif“

Sisif, regele Corintului, împingând la deal, iar şi iar, bolovanul FOTO Wikipedia

Limba română este presărată cu o mulţime de expresii cunoscute, unele dintre ele având chiar tente amuzante, ale căror explicaţii, origini şi semnificaţii au fost investigate de cercetători.

Iată originile şi semnificaţiile a câtorva expresii româneşti consacrate:

S-a dus pe apă Sâmbetei – Aceasta este o expresie prin care vrem să spunem despre un anumit lucru că a dispărut, s-a pierdut, s-a irosit. În credinţa populară străveche, Apă Sâmbetei era un râu despre care se presupunea că se varsă în Iad, cu alte cuvinte tot ce cădea în apa respectivă nu mai putea fi găsit.

A face capul calendar – Poate atunci când o auzi îţi sună mai mult a joc simpatic de cuvinte, dar şi această expresie are o explicaţie a ei. În vechime, în calendare apăreau foarte multe cifre şi evenimente astronomice, geografice, date istorice importante, practic un amalgam care nu putea fi ţinut minte.

„Muncă de Sisif” este o expresie folosită atunci când cineva are de îndeplinit o muncă inutilă. Sisif este regele care a fost pedepsit de Zeus să urce un deal din infern cu o stâncă uriaşă în spate. Conform legendei, Sisif i-a dezvăluit lui Asopos faptul că Zeus îi răpise fiica în schimbul furnizării apei în Corint. De mânie, Zeus a poruncit ca Sisif să fie aruncat în Tartar, numai că, viclean din fire, regele Corintului a reuşit să scape de două ori de tristul ţinut al morţilor. Pentru îndrăzneala sa de a se poziţiona mai presus de zei, Sisif a fost condamnat pe veşnicie să urce până în vârful unui deal un bolovan, care era rostogolit înapoi în vale aproape de final, astfel că munca trebuia reluată mereu de la capăt.

Mă simt în al nouălea cer – Atunci când nu îţi mai încapi în piele de bucurie, cu siguranţă foloseşti deseori expresia aceasta. Explicaţia este bazată pe credinţa populară că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, se spunea că ajung cei fericiţi, iar de aici a apărut şi expresia deja celebră. 

„Dacă tăceai, filozof rămâneai” se referă la oamenii care au un aspect de persoane deştepte, dar când vorbesc spun platitudini. Expresia provine din lucrarea filozofului antic Boethius – „Mângâierile filozofiei”. Acesta a ajuns la închisoare pentru că a spus unele lucruri care nu au fost pe placul regelui.

 „A nimerit orbul Brăila” este o expresie uzuală a limbii române, folosită adesea ca o încurajare adresată unei persoane care trebuie să plece la drum, dar se teme că nu găseşte calea. Dar de ce tocmai Brăila? Există mai multe explicaţii, dintre care se disting două. E un oraş atât de bine sistematizat, încât străinii nu se pot rătăci pe străzile sale, dar şi apropierea fonetică între denumirea alfabetului Braille şi numele oraşului.