VIDEO Scenariu sumbru pentru oraş: pădurile se răresc, iar haldele de steril ameninţă sănătatea localnicilor
0
Haldele de steril şi zecile de hectare de teren ocupate de rămăşiţele industriale continuă să rămână ameninţări pentru sănătatea comunităţii din Hunedoara, cu atât mai mult cu cât pădurile din jurul municipiului se răresc în urma exploatărilor forestiere tot mai intense.
În ultimul deceniu, doar 20 de hectare de ruine ale combinatului din Hunedoarei au fost ecologizate. Haldele de steril şi zgură întinse în împrejurimile oraşului şi peste 200 de hectare de terenuri ocupate de rămăşiţele marilor platforme industriale şi siderurgice au rămas ameninţări pentru sănătatea localnicilor. În timp ce comunitatea mai are de aşteptat ani în şir până la ecologizarea acestora, rolul protector al pădurilor se diminuează o dată cu exploatările forestiere tot mai intense din jurul Hunedoarei.
Haldele de steril ale fostei mine de la Teliuc se află la doar câţiva kilometri de Hunedoara.
Una dintre ele, situată pe Dealurile Silvaşului, între satele Cinciş, Teliucu Inferior şi Hăşdat (Hunedoara) oferă un peisaj sumbru. Mai multe hectare ocupate de reziduri miniere apar vizitatorilor ca un adevărat deşert toxic, din care vântul puternic din unele zile ridică nori de praf, pe care îi poartă în împrejurimi. Cei care ajung la Silvaş pot auzi uneori, în imediata vecinătatea a haldei, zgomotul făcut de drujbele folosite de muncitori la tăierea unor suprafeţe de pădure.
Mai mulţi localnici din Teliucu Inferior, Nădăştia de Sus şi Cinciş s-au plâns de efectele nefaste ale haldei de steril, susţinând că livezile, grădinile şi chiar pădurile au de sufuferit de pe urma prafului toxic.
În cealaltă parte a Hunedoarei halda combinatului siderurgic devine la fel de ameninţătoare pentru municipiu, în timpul furtunilor şi vijeliilor. Haldele, unele exploatate intens pentru zgura folosită în construcţiile rutiere, altele abandonate, nefiind viabile pentru a fi exploatate, au rămas printre principalele probleme de mediu în Hunedoara.
„Pulberile sedimentabile şi cele în suspensie provin de la activităţile siderurgice, termocentrale, transporturi etc. Amintim în principal haldele de steril şi iazurile de decantare, ca o caracteristică a judeţului Hunedoara, a căror particule sunt antrenate de vânt pe distanţe de zeci de kilometri. Pulberile minerale conţinute în gazele de ardere evacuate în atmosferă, mai ales când instalaţiile de ardere evacuate în atmosferă funcţionează defectuos sau nu funcţionează deloc, reprezintă un pericol grav pentru plante, sol, aer. Prin depunerea acestora pe sol şi plante, datorită sedimentării proprii sau acţiunii precipitaţiilor, se constată o creştere a metalelor grele. Prezenţa particulelor solide în atmosferă influenţează grav transparenţa aerului, favorizează încălzirea aerului prin acumularea unei părţi din căldura solară şi modifică regimul precipitaţiilor”, arată cel mai recent raport de mediu, publicat în luna iulie 2017, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara.
Staţia de monitorizare a calităţii aerului, defectă din 2010
În judeţul Hunedoara au fost amplasate cinci staţii de monitorizare a calităţii aerului în urma unui contract încheiat în anul 2006 între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Damat Italia, în asociere cu Oron Europe Romania. Din 2008 au fost puse în funcţiune două staţii în Deva (una în zona industrială şi a doua în oraş), una în Hunedoara (în vecinătatea combinatului siderurgic), una în Călan (fondul industrial), iar din 2010 una funcţionează în Vulcan.
Staţiile fac parte din Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului şi efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren.
Patru dintre ele mai funcţionează, darstaţia de monitorizare a calităţii aerului din municipiul Hunedoara situată pe Aleea Bicicliştilor, în apropiere de combinatul siderurgic şi haldele de zgură şi steril, nu mai funcţionează din 2010, în urma unor inundaţii care i-au provocat distrugeri. Calitatea aerului în Huendoara este stabilită în urma unor măsurători manuale efectuate de APM Hunedoara.
Hunedoara, poluată şi în comunism
Vestită în timpul regimului comunist pentru combinatul siderurgic în care lucrau peste 20.000 de oameni, Hunedoara se evidenţia şi ca oraş poluat. Un studiu realizat de specialiştii de la Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, păstrat de Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, arăta că în Hunedoara anilor 1970 nivelul de poluare cu praf era de până la 12 ori mai mare decât limita admisă, potrivit normelor vremii. De asemenea, poluarea cu gaze nocive provenite din combinat avea un nivel ridicat, chiar dacă se încadra între limitele admise.
Studiul a fost realizat în perioada 1969 – 1970, în care combinatul siderurgic din Hunedoara se afla în topul cele mai performante centre industriale din ţară. În anii 1970, zona Hunedoarei era afectată de mai multe surse de poluare: Combinatul Siderurgic Hunedoara, Uzina de semicocs Victoria Călan, nodul de cale ferată Simeria, Termocentrala Mintia, amplasate de-alungul văilor şi râurilor Cerna, Mureş şi Strei. În Hunedoara gama de poluanţi era diversă, cuprinzând gaze şi aerosoli nocivi: dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, dioxid de carbon, fenoli, funingine. Oraşele Simeria şi Călan şi împrejurimile termocentralei Mintia înregistrau valori crescute de SO2 în atmosferă, dar mai reduse ca în Hunedoara. Călanul era poluat din cauza uzinei de semicocs, iar Simeria din cauza termocentralei Mintia şi a circulaţiei feroviare intense. Sudul oraşului Călan şi Deva erau mai puţin poluate. Municipiul Deva nu avea surse importante de poluare pe teritoriul ei, iar poluanţii de la Mintia erau emişi la înălţime.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Peste 100 de hectare de terenuri ocupate în trecut de ruinele fostelor uzine siderurgice din Hunedoara se întind din imediata vecinătate a Castelului Corvinilor până la celălalt capăt al municipiului Hunedoara. Peisajul dezolant întâmpină miile de turişti care vizitează monumentul istoric. În ultimii ani, doar pădurile şi tufele crescute peste dărâmături au schimbat înfăţişarea „deşertului” din Hunedoara.
Un dosar complex, judecat de şapte ani, vizează modul în care au fost împroprietărite urmaşele familiei Kendeffy, cu aproximativ 15.000 de hectare de păşuni şi păduri în Retezat. Până în prezent, în procesul în care Academia Română a solicitat constatarea nulităţii titlurilor de proprietate primite de Maria Kendeffy şi Elisabeth Pongracz în 2006, magistraţii nu au luat o decizie.
Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a publicat Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine din România, iar Hunedoara se află printre judeţele care deţin astfel de păduri.
Două catastrofe au lovit succesiv muntele Godeanu, la poalele căruia a fost ridicată capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia. În urma unei catastrofe naturale şi a unui incendiu violent de pădure, au avut loc defrişări masive care au pustiit pădurea din jurul muntelui despre care se spune că ar fi fost „locul sfânt al dacilor”.
Se încarcă comentariile...
