Povestea alegerilor din anii interbelici, scăldate într-o baie de sânge. Cine a fost politicianul care s-a retras după tragedie
0
O serie de mărturii din anii interbelici arată cât de înverşunate erau luptele politice din preajma alegerilor. În Hunedoara anului 1926, campaniile electorale au dus la adevărate revolte, soldate cu morţi. O relatare aparte din trecutul judeţului îl are în prim-plan pe Tancred Constantinescu, senator de Hunedoara şi ministru, care a sfârşit ulterior în temniţele regimului comunist.
Hunedoara din urmă cu nouă decenii era considerată cel mai bogat şi industrializat judeţ al acelor vremuri, iar politicieni importanţi, ca Iuliu Maniu, Petru Groza şi Tancred Constantinescu, râvneau la un loc în Parlament, ca reprezentanţi ai ţinutului. Campaniile electorale au fost disputate cu înverşunare şi s-au soldat cu tragedii, iar protagoniştii lor au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a-i atrage de partea lor pe alegători. Un episod aparte a fost cel al alegerilor din vara anului 1926, organizate în mandatul generalului Alexandru Averescu, aflat în fruntea Guvernului României.
Unul dintre principalii actori ai alegerilor parlamentare desfăşurate în Hunedoara anului 1926 a fost Tancred Constantinescu. De profesie matematician, politicianul PNL a îndeplinit funcţia de ministru al Industriei şi Comerţului în Guvernul Ion I.C. Brătianu, între anii 1923 şi 1926, vreme în care a fost senator de Hunedoara. Tancred Constantinescu a dat numele Legii minelor din 1924, ce prevedea mai buna valorificare a zăcămintelor miniere. A candidat pentru un nou mandat de senator în vara anului 1926, iar în afişele sale electorale se declara fericit că a fost ales să candideze în Hunedoara.
„Fraţilor, am fost foarte fericit când reprezentanţii acestui frumos şi mândru ţinut mi-au făcut cinstea a-mi cere să candidez pentru un loc de senator din judeţul dumneavoastră şi mi-au oferit sprijinul lor. Am fost fericit pentru că această dorinţă constituia pentru mine o mărturie a încrederii lor în Ministrul Industriei şi comerţului. Şi această încredere îmi producea o atât mai mare mulţumire cu cât venea de la reprezentanţii autorizaţi ai celui mai industrial şi mai bogat judeţ din ţară. Am primit cu plăcere să candidez în judeţul dumneavoastră cu atât mai mult cu cât doresc să contribuiesc şi ca ministru şi ca parlamentar la dezvoltarea sa economică şi comercială”, a fost mesajul ministrului liberal.
Promisiunile fostului ministru
Tancred Constantinescu se lăuda hunedorenilor că în mandatul său de senator de Hunedoara a reuşit să înfiinţeze la Deva o Cameră de comerţ şi industrie, astfel încât judeţul Hunedoara să nu mai depindă de Camera de Comerţ din Arad. Grija cea mai mare a liberalului a fost însă dezvoltarea Uzinelor din Hunedoara şi Cugir, potrivit mesajului său electoral. „Ca ministru al industriei voi face totul pentru ca Uzinele de la Hunedoara şi Cugir să se dezvolte. Toate cuptoarele de la Hunedoara trebuiesc în curând să se funcţioneze. Trebuie să se instaleze noi laminatoare. Trebuie să se mărească atelierele de turnătorie, forje şi cazangerie. Trebuie ca Hunedoara să poată fabrica orice muniţiuni necesare României Mari. În fine, trebuie ca şi Atelierele de la Cugir să fie reînnoite şi să funcţioneze cu un mai mare număr de lucrători. Voi face să se dea acestor instalaţiuni industriale tot ce este necesar pentru o cât mai mare dezvoltare şi voi intensifica lucrările pentru extracţiunea minereului de fier”, afirma Tancred Constantinescu.
Gaz metan la Hunedoara
Omul politic le promitea hunedorenilor aducerea gazului metan de la Copşa mică în Hunedoara, Cugir şi Deva, lucrări care urmau să fie cât mai curând executate, pentru a ieftini combustibilul necesar industriilor şi populaţiei acestor regiuni. Acelaşi candidat afirma că va face să fie îmbunătăţite legăturile feroviare dintre Hunedoara şi Deva, că va lua măsuri pentru alimentarea mai rapidă a Hunedoarei cu alimente şi cu petrol şi că va ridica nivelul de trai al ţărănimii. „În fine, ca autor al naţionalizării minelor de cărbuni de la Petroşeni şi ca ministru al Industriei voi face tot posibilul ca aceste mine să prospere şi ca şi muncitorimea de acolo să obţină toate avantajele cuvenite, potrivit cu munca pe care o depun şi cu nevoile lor de trai. Voi fi la dispoziţiunea tuturor pentru orice nevoi şi pe viitor. Prin meseria mea sunt un om al faptelor, iar nu al vorbelor goale şi vă rog, deci, a avea încredere în mine şi a o manifesta dându-mi votul dumneavoastră”, era mesajul electoral din afişele de promovare ale lui Tancred Constantinescu.
Ziua alegerilor a fost nefastă pentru politicianul liberal. În 4 iunie 1926, la secţia de votare din satul Ruşi s-au înregistrat incidente între susţinătorii PNL şi organele de poliţie şi jandarmi, soldate cu doi morţi şi răniţi din partea civililor. La 11 iunie 1926, prin preşedintele organizaţiei PNL din judeţul Hunedoara, Alexandru Constantinescu, a fost depusă o petiţie Comisei electorale centrale, din Deva, în care se anunţa retragerea lui Tancred Constantinescu. Rivalul său politic în judeţul Hunedoara, Petru Groza, atunci ministru al lucrărilor publice în Guvernul Generalului Averescu, era confirmat ca ministru fără portofoliu, după alegeri. În anul 1927, s-a anunţat dizolvarea Parlamentului şi organizarea de noi alegeri, câştigate de PNL. Tancred Constantinescu nu a mai mai revenit în prim-planul scenei politice. Ba, mai mult, o dată cu instaurarea regimului comunist, a fost considerat element duşmănos şi ca urmare, a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 şi a murit în închisoarea de la Sighet, la 14 ianuarie 1951.
Iuliu Maniu în Hunedoara
Un alt om politic important al anilor 1920 care şi-a făcut campanie electorală în judeţul Hunedoara a fost Iuliu Maniu. O ilustrată veche din anul 1927, trimisă de fostul lider ţărănist Iuliu Maniu către o apropiată a sa, Luminiţa, reprezintă una dintre mărturiile legăturii sale cu judeţul Hunedoara. Cartea poştală înfăţişează Castelul Corvinilor, aşa cum arăta monumentul istoric în perioada interbelică. Pe verso, a fost scris următorul text. „Dragă Luminiţa, sunt în plină campanie electorală, pentru mine însă foarte odihnitoare, căci aerul e foarte curat şi regiunea foarte placută. Mă gândesc la voi şi îmi este dor. Pe aici nu ştiu cum vom ieşi mai cu seamă, dacă au venit liberalii. Ce să fac, am intrat în horă, trebuie să joc. Sărutări, Maniu“, este scris pe ilustrata de colecţie. Iuliu Maniu a fost a fost de trei ori prim-ministru al României în perioada interbelică, dar şi ministru al Apărării Naţionale şi ministru de Finanţe. De profesie avocat, Iuliu Maniu a avut o carieră politică fulminantă, sfârşită odată cu instaurarea regimului comunist. După 1947, Maniu a fost deţinut politic, iar sfârşitul şi l-a găsit într-o celulă a fostei închisori de la Sighet, în 1953, la fel ca fostul său contracandidat, Tancred Constantinescu.
Mitinguri electorale din anii interbelici
La mijlocul anilor 1920, într-o perioada dintre cele mai tulburi pentru politică, mitingurile electorale, de multe ori soldate cu incidente, erau obişnuite în viaţa comunităţilor din Hunedoara. Una dintre cele mai notabile adunări publice din acei ani a avut loc la Deva, în 13 septembrie 1925, fiind organizată de membrii Partidului Naţional. La mitingul pentru ţară, aşa cum era denumit, au participat liderii politici Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Ion Mihalache din partea PNŢ şi istoricul Nicolae Iorga din partea Partidului Naţionalist Democrat. În ciuda ploii, peste 5.000 de oameni au participat la adunarea ţinută în faţa Hotelui Crucea Albă din Deva. Solia Dreptăţii, oficiosul PNŢ, oferea amănunte despre desfăşurarea manifestaţiei şi înfiera adversarii politici ai ţărăniştilor, printr-o pseudo-fabulă.
„Şobolanii iar plecară, cu maşinile prin ţară. Groza baci cu motorul, Să prostească iar poporul. Ţi prefectul cu maşina, îşi strică-n zadarbenzina. Se suciră şi pumblară, Roatele şi le stricară, dar nimic nu aflară”, informa Solia Dreptăţii, potrivit autorilor Monografiei Devei, ediţia 2016, realizată de Bibliteca Judeţeană Ovid Densuşianu. Adversarii politici ai ţărniştilor ironizau apariţia lui Iuliu Maniu în Deva. „Ţara Noastră”, revista averescanilor din Ardeal, nota următoarele: „E multă vreme de când domnul Maniu n-a mai ţinut niciun expozeu. Partidul Naţional trebuia deci să aranjeze în acest scop o întrunire publică într-un oraş din Ardeal. Nenorocirea a căzut asupra oraşului Deva. Zadarnic a fost plimbat domnul Maniu pe sus, în trăsura cu etaj a grofului Lazăr, zadarnic i s-a oferit la gara un buchet de chiparoase, zadarnic s-au strîns fruntaşii din cele patru puncte cardinale ale Ardealului, mulţimea – dacă se poate întrebuinţa această îndrăzneaţă hiperbolă, a rămas rece şi indiferentă ca o impersonală ploaie de toamnă”, informa „Ţara Noastră”, în toamna anului 1925, potrivit autorilor Monografiei Devei, ediţia 2016.
Vă recomandăm şi:
O notă informativă transmisă de Primăria Hunedoara, în 1938, cu ocazia referendumului pentru adoptarea noii constituţii, oferă detalii despre atmosfera de sărbătoare în care era întâmpinat evenimentul, chiar dacă a însemnat instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea.
Povestea unei foste prostituate, urmărită timp de doi ani, între 1942 şi 1944, pentru că Siguranţa statului o bănuia că se afla în serviciul de spionaj maghiar, este spusă printr-o serie de documente rare, păstrate în Arhivele judeţului Hunedoara. Lili, pe numele ei adevărat Sofia Ştefan, a fost supravegheată şi hăituită, însă anchetele îndelungate au confirmat doar că tânăra urmărea să profite material de militarii români.
Prostituţia era un fenomen greu de controlat în perioada interbelică şi în anii 1940, când activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente păstrate la Arhivele Naţionale - Hunedoara şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri.
Primele concursuri naţionale de miss au fost organizate în România la sfârşitul anilor 1920 şi s-au bucurat de succes. Mii de tinere din toate regiunile ţării concurau pentru titlul de regine ale frumuseţii. Pasiunea pentru artă şi frumuseţea întreţinute de familii bogate, dar şi cultura, erau hotărâtoare în alegerea câştigătoarelor, care aveau astfel ocazia să reprezinte România la concursurile internaţionale de frumuseţe.
Regele Carol al doilea şi fiul său Mihai, cel care avea să îi urmeze la tron, au vizitat Hunedoara în toamna anului 1934. Castelul Corvinilor şi Ulpia Traiana Sarmizegetuza au fost locurile de interes pentru familia regală, întâmpinată de un număr impresionant de localnici.
Se încarcă comentariile...
