Declinul oraşelor muncitoreşti pe care regimul Ceauşescu le-a vrut transformate în centre urbane uriaşe VIDEO
0
La începutul anilor 80, regimul comunist anunţa transformarea Hunedoarei într-unul dintre cele mai urbanizate şi aglomerate judeţe.
La începutul anilor ´80, Hunedoara se număra printre cele mai urbanizate şi industrializate judeţe din România.
VIDEO - RUINELE COMBINATULUI DIN HUNEDOARA
Avea o populaţie de peste 520.000 de locuitori, iar autorităţile comuniste anunţau că peste un deceniu, în 1990, în oraşele şi satele Hunedoarei vor locui peste 632.000 de oameni, conform statisticilor publicate în „Monografia judeţului Hunedoara”, din 1980. Iar populaţia judeţului urma să crească şi în deceniile următoare, estimau autorii lucrării, pe măsura extinderii centrelor industriale şi a transformării unor comune în oraşe.
Hunedoara şi Deva aveau să depăşească 100.000 de locuitori, estimau oficialii regimului comunist în 1980. În prezent, fiecare dintre cele două municipii numără circa 65.000 de locuitori, după domiciliu, numărul rezidenţilro fiind mai mic.
Oraşul Petrila din Valea Jiului urma să depăşească 30.000 de locuitori până la sfârşitul secolului XX. Nu a atins această cifră, în schimb populaţia după domiciliu a scăzut la circa 23.000 de locuitori. Estimările pentru oraşul Brad vizau creşterea populaţiei sale la 21.000 de locuitori. Are o populaţie de 14.000 de locuitori. Pentru Petroşani, perspectivele anunţate de autorităţi în anul 1980 vizau creşterea populaţiei la 45.000 de locuitori. Municipiul are 39.000 de locuitori în prezent.
Hunedoara în anii ´90. Foto: Peter de Graaf. Sursa: Ramblings.nz
Oraşul Vulcan urma să se extindă la 40.000 de locuitori, iar Lupeniul la 30.000, potrivit prognozelor care s-au dovedit nerealiste, ale autorităţilor comuniste.
În plus, comunele Geoagiu, Ghelari şi Ilia urmau să devină localităţi urbane, urmate într-o altă etapă de comunele Certeju de Sus şi Dobra, conform planurilor de sistematizare anunţate de regimul comunist. Dintre ele, doar Geoagiu a mai primit statutul de oraş.
În acelaşi timp, „40 de sate fără condiţii de dezvoltare, cu trupuri răsfirate şi accese grele, în care în ultimii ani se manifestă o depopulare, urmează a fi dezafectate, iar populaţia acestora să fie grupată în alte localităţi”, arătau autorii monografiei. Vizate erau, în principal, aşezări din Ţinutul Pădurenilor.
Hunedoara. ADEVĂRUL
Patru decenii de creştere a populaţiei oraşelor muncitoreşti
Estimările se bazau pe creşterea continuă a populaţiei Hunedoarei, după Al Doilea Război Mondial. Judeţul se afla în anii ´80 la capătul unui proces accelerat de industrializare, care a făcut ca în trei decenii, micile sale oraşe să se extindă cu repeziciune în jurul unor exploatări miniere şi metalurgice. Cea mai mare creştere a numărului de locuitori o avusese Hunedoara, de la 11.500 de locuitori în anul 1948, la peste 90.000 de locuitori patru decenii mai târziu. De va avea aproape 80.000 de locuitori, triplu faţă de primii ani după război, iar populaţia oraşelor din Valea Jiului s-a triplat în aceeaşi perioadă, ajungând în 1978 la circa 140.000 de locuitori.
Ruinele combinatului din Hunedoara. ADEVĂRUL
Dinamica populaţiei fusese impulsionată de migraţia aproape necontrolată a românilor de la sate spre noile oraşe muncitoreşti, arătau autorii volumului „România, un studiu al ţării” (1991), editat de Biblioteca Congresului SUA.
Planurile regimului Ceauşescu vizau o creştere a populaţiei României până la 40 de milioane de locuitori, dezvăluia, la mijlocul anilor 1980, Ion Mihai Pacepa, fostul şef al spionajului românesc. Acesta susţinea că Elena Ceauşescu încerca din răsputeri să îl convingă pe Nicolae Ceauşescu să înăsprească legislaţia care viza interzicerea avorturilor şi îşi dorea ca fiecare familie de români să fie obligată să aibă cel puţin patru copii. De la sfârşitul anilor ´60, fenomenul migraţiei românilor din mediul rural, tot mai secătuit de forţă de muncă, spre oraşele industriale s-a diminuat, iar odată cu el populaţia oraşelor Hunedoarei a înregistrat creşteri tot mai puţin semnificative.
Totodată, planurile ambiţioase de sistematizare a localităţilor din România, care vizau structurarea unor sate ca oraşe şi transformarea lor în mici centre industriale şi miniere au eşuat în ultimele decenii.
La începutul anilor ´90, judeţul Hunedoara înregistra o populaţie de 545.000 de locuitori, însă declinul demografic s-a accentuat în următorii ani, iar în prezent populaţia după domiciliu a scăzut la circa 440.000 de locuitori, conform rapoartelor Institutului Naţional de Statistică. În 2021, populaţia rezidentă a judeţului Hunedoara era de 373.000 de locuitori.
Hunedoara, declin demografic prelungit
Până la începutul anilor ´80, Hunedoara fusese municipiul cu cea mai mare creştere a populaţiei, datorată combinatului siderurgic aflat în expansiune şi a minelor de fier din vecinătatea acestuia.
Industria siderurgică şi mineră au intrat la începutul anilor ´90 într-un declin ireversibil, iar odată cu ele numărul locurilor de muncă din zona Hunedoarei s-a redus drastic, astfel că tot mai mulţi localnici au fost nevoiţi să părăsească municipiul, în căutarea altor oportunităţi.
Doar câteva blocuri noi de locuit au mai fost construite în Hunedoara în ultimele trei decenii, iar numeroase locuinţe din clădirile rezervate în trecut muncitorilor sosiţi în oraş pentru a lucra în combinat au rămas goale. Mai multe clădiri publice, baze sportive şi chiar gara Hunedoarei, aglomerate în trecut, au ajuns în ultimii ani sub lacăt.
Uricani, oraşul pe cale de dispariţie
Toate cele şase oraşe din Valea Jiului au resimţit declinul economic prelungit al industriei miniere, însă cele mai mici dintre ele, Aninoasa şi Uricani, au avut cel mai mult de suferit pe plan economic.
Uricani, fost oraş minier. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În Uricani, populaţia oraşului a scăzut după 1990 de la peste 12.000 de oameni, la 9.000, iar numărul salariaţilor s-a redus, în trei decenii, de peste 10 ori. Cel mai izolat oraş al Văii Jiului pare cufundat într-o linişte deplină, iar un „bloc fantomă”, cu opt etaje, singurul turn din localitate, stă părăsit complet de peste două decenii. „Blocul era plin în anii ´70. Înainte de a pleca, unii locatari şi-au vândut apartamentele pe nimic. Alţii le-au devastat, luând cu ei chiar şi ferestrele.
Uricani. ADEVĂRUL
Cu o ladă de bere puteai cumpăra o locuinţă în blocul-fantomă”, îşi aminteşte un fost miner. Aninoasa a devenit oraş în anul 1989, când avea peste 6.000 de locuitori şi o mină în care lucra cea mai mare parte a populaţiei active. Atunci peste 4.000 de localnici aveau locuri de muncă, iar „coloniile” oraşului de pe valea Jiului de Vest erau pline de viaţă. În primăvara anului 2006, după un declin prelungit, exploatarea minieră Aninoasa a fost închisă pentru totdeauna. În Aninoasa locuiesc mai puţin de 4.500 de oameni, iar localnicii, majoritatea pensionari, privesc cu nostalgie către clădirile fostei mine a oraşului, cele mai multe lăsate să se ruineze.
Oraşul Călan. ADEVĂRUL
Oraşul construit odată cu uzina
„Oraşul nou” Călan a fost construit la începutul anilor ´60 pe un fost teren viran de pe malul Streiului, fiind proiectat pentru o populaţie de 11.000 de locuitori. Tot atunci, vechile uzine metalurgice de fontă de pe celălalt mal al Streiului, au fost extinse. În 1980, autorităţile comuniste estimau că populaţia lui va ajunge la 20.000 de locuitori, un deceniu mai târziu. A ajuns în 1990 la peste 15.000 de locuitori, cei mai mulţi fiind salariaţi ai combinatului „Victoria”.
Călan, la începutul anilor 90.
Alţi localnici munceau la combinatul siderurgic din Hunedoara aflat peste dealuri, la 10 kilometri, la minele Ghelari şi Teliuc ori la fabricile şi abatoarele din Haţeg. Declinului metalurgiei din Călan a început în anii ´80, iar după 1990 combinatul s-a dezintegrat, ajungând în mare parte la fier vechi. Zeci de hectare ocupate în trecut de uzinele şi furnalele combinatului au rămas acoperite cu ruine şi dărâmături. Populaţia Călanului a fost într-o continuă scădere în ultimele trei decenii.
Se încarcă comentariile...
