Cum a trecut Hunedoara de la comunism la capitalism: cozile nesfârşite din zilele cenuşii ale anului 1990
0
Hunedoara era înfăţişată, în presa locală a anului 1990, încercând să se refacă după anii în care a fost nevoită să suporte sărăcia, lipsurile şi nedreptăţile din comunism. Ziarele relatau despre problemele sociale ale comunităţii, despre lipsa alimentelor şi a mărfurilor din magazine sau despre cozile din faţa acestora. Viitorul apropiat rămânea însă cenuşiu: şomajul şi prăbuşirea industriei urmau să lovească greu în economia judeţului.
Primele zile ale anului 1990 înfăţişau comunitatea din Hunedoara luptându-se din greu să facă faţă lipsurilor şi mizeriei, cerând ajutor pentru rezolvarea unor probleme sociale pe care a fost nevoită să le suporte ani în şir.
„Vrem să vă aducem la cunoştinţă următoarele: de circa trei ani nu avem apă caldă, caloriferele de pe scară au fost desfiinţate deoarece s-au spart din cauza gerului. La intrare, în faţa scării, este o baltă permanentă, grămezi de gunoi şi mizerie – un adevărat focar de infecţie. Tot aici sunt gropi neacoperite, rămase în urma lucrărilor făcute de IGCL Hunedoara. Intervenţiile noastre la dispecerat au rămas fărăr rezultat”, relatau locatarii unui bloc de pe Strada Viorele, din Hunedoara. Mesajul publicat într-un ziar local era unul dintre numeroasele astfel de apeluri, care conturau imaginea cenuşie a Hunedoarei la începutul „tranziţiei”.
Ajutoarele din Occident
Occidentul oferea în acele zile un ajutor nesperat. Convoaiele cu ajutoare alimentare sosite şi în judeţul Hunedoara erau aşteptate cu înfrigurare. „Ana Leu, originară din Hunedoara, plecată în R.F. Germania în urmă cu doi ani, a organizat imediat după victoria Revoluţiei române din 22 decembrie 1989, un centru pentru colectarea de ajutoare, la biserica ortodoxă din Munster. Ajutoarele, constând în alimente şi îmbrăcăminte, au sosit cu un microbuz în Hunedoara şi au fost predate bisericii (catedrala) pentru a fi împărţite copiilor orfani şi familiilor care au suferit ca urmare a actelor teroriste”, scriau în februarie 1990 jurnaliştii de la Cuvântul Liber.
În zona şcolilor şi a celorlalte locuri din Hunedoara şi Deva, unde fusese organizată distribuirea ajutoarelor din Olanda, Austria sau Germania, se învălmăşeau sute de oameni, pentru a primi sacii cu alimente şi haine. Aşteptau ore întregi pentru a intra în posesia bunurilor donate de occidentali, iar cei care aveau norocul să le obţină trăiau sentimente de nedescris. „Aceste ajutoare trimise de olandezi au fost primul meu contact cu lumea occidentală. În sacii pentru care ne îmbulzeam găseam lucruri despre care nu ştiam că există, deşi acum par banale, sau alimente pe care nici măcar nu ştiam cum să le folosim. Era o atmosferă incredibilă”, îşi aminteşte Alin, unul dintre hunedorenii care au trăit acele evenimente. În presa locală erau semnalate incidente grave legate de
„După ce o parte din ajutoarele primite au fost ridicate de cei în drept, în după-amiaza zilei de 5 ianuarie a năvălit peste noi o ceată de aproximativ 40 de ţigani, care ne-au bruscat, au intrat cu forţa în sala de sport a liceului unde erau depozitate ajutoarele şi au ales ce au găsit mai bun. A doua zi, iar au venit peste noi vreo 30, cerând să le dăm haine şi obiecte”, relata Dorin Teşeleanu, un administrator din liceu, citat în ziarul Cuvântul Liber, în februarie 1990.
„Cozile alimentare”
Aceleaşi cozi erau semnalate de presa din Hunedoara şi în faţa magazinelor şi mai ales a alimentarelor din judeţ, confruntate cu penuria de mărfuri. Redactorii unui ziar local au înfăţişat într-un mod inedit lipsa articolelor de îmbrăcăminte. „Când vom găsi în comerţ sutiene pentru toate mărimile”, se întrebau retoric cei de la Cuvântul Liber, afişând deasupra textului o fotografie şocantă pentru acele vremuri, ce prezenta o tânără voluptoasă, cu sânii dezveliţi. „După publicarea în caleidoscopul duminical a fotografiei în care ...era criticată absenţa din comerţ a sutienelor de toate mărimile, am primit la redacţie reclamţia de mai jos: Oare cei de la redacţie ştiu că nu se găsesc nici chiloţi?”, informa ulterior „Cuvântul Liber”.
Cum a crescut şomajul
Primii ani după revoluţie au însemnat creşterea vertiginoasă a numărului de şomeri din judeţul Hunedoara, considerat unul dintre marile centre industriale ale României. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în anul 1991, în judeţul Hunedoara erau înregistraţi 12.636 şomeri. În anul 1992, numărul lor a ajuns la 20.336. În anul 1993, a crescut la 23.094, un an mai târziu a ajuns la 29.949, iar în anul 1995, numărul şomerilor din depăşea 34.400. Cel mai mare număr de şomeri înregistrat în judeţul Hunedoara a fost în anul 1999, când peste 50.000 de oameni figurau ca fiind fără loc de muncă. Statistica sumbră a şomajului era completată de imaginile prăbuşirii centrelor industriale din judeţ, a mineriadelor pornite din Valea Jiului, a clanurilor de hoţi de fier vechi de la sfâşitul anilor 1990.
Mai puţină industrie, mai mult turism
În prezent, cele mai multe dintre exploatările miniere din judeţ au devenit istorie, cu excepţia a şapte mine din Valea Jiului, însă în Hunedoara este anunţată revitalizarea mineritului aurifer. A dispărut şi cea mai marea parte a uzinelor şi a fabricilor care au funcţionat în comunism. Un combinat întreg, „Victoria” Călan, a fost desfiinţat, iar locul îi este ocupat de un viitor parc de afaceri. Un parc de afaceri va înlocui şi cele 20 de hectare de ruine din zona fostelor Uzine de fier Hunedoara. În Hunedoara au fost construiţi peste 30 de kilometri de autostradă, iar următorii doi ani vor fi daţi în folosinţă alţi aproape 40 de kilometri. Iar în timp ce industria grea nu mai reprezintă aceeaşi prioritate ca în ultimii ani ai regimului comunist, comunitatea din Hunedoara îşi îndreaptă atenţia spre turism.
Vă recomandăm şi:
Ziua în care minerii din Valea Jiului l-au sfidat pe Ceauşescu
Ziua de 3 august 1977 a intrat în istorie ca data în care Nicolae Ceauşescu, cu întreaga putere politică şi opresivă pe care o reprezenta, a fost nevoit să cedeze în faţa revendicărilor minerilor din Valea Jiului, ale căror acţiuni de protest de atunci au reprezentat cea mai revoltă muncitorească, în regimul comunist.
Hunedoara a intrat pentru prima dată în atenţia celor mai importante ziare occidentale în vara anului 1962, după ce a primit vizita liderului sovietic Nikita Hruşciov. Întreg oraşul şi-a schimbat înfăţişarea pentru a-l onora cum se cuvine pe şeful URSS, considerat unul dintre cei mai influenţi oameni din lume.
Florin Piersic a fost eroul principal al unui film de epocă, din primii ani de comunism, filmat în Hunedoara. Producţia s-a numit „Aproape de soare”, şi a fost unul dintre primele filme în care a jucat celebrul actor.
Se încarcă comentariile...
