Chinurile despre care Arsenie Boca n-a vorbit niciodată: „Fiecare voia să-i dea măcar un pumn unui sfânt“

Chinurile despre care Arsenie Boca n-a vorbit niciodată: „Fiecare voia să-i dea măcar un pumn unui sfânt“

Arsenie Boca. FOTO: fericiticeiprigoniti.net / marturisitorii.ro

O serie de relatări ciudate despre chinurile călugărului Arsenie Boca în perioadele petrecute în arest şi în închisorile regimului comunist s-au păstrat până în prezent. Deşi duhovnicul devenit una dintre marile personalităţi ale românilor nu a vorbit niciodată despre patimile sale din detenţie, foştii săi apropiaţi au povestit lucruri cu totul ieşite din comun.

Potrivit documentelor păstrate de-a lungul timpului, Arsenie Boca nu a vorbit niciodată despre perioadele pe care le-a petrecut în închisorile regimului comunist, în anii 1940 şi 1950, şi nu a afirmat vreodată public că ar fi fost victima torturilor puse la cale de anchetatorii săi. Foşti apropiaţi ai duhovnicului au relatat însă că acesta ar fi fost supus unor chinuri de neimaginat. O astfel de mărturie i-a aparţinut lui Victor Roşca, autor al unei povestiri despre perioada petrecută de Arsenie Boca în arestul din Braşov, în 1948, publicată în cartea „Moara lui Kalusek. Începutul represiunii comuniste” (Editura Curtea Veche (Bucureşti, 2007).

Schilodit de securişti

Autorul relata că a fost coleg de arest că Arsenie Boca şi că ieromonahul era deseori scos din celulă, după ce era dată stingerea, pentru a fi torturat. „S-a deschis uşa celulei noastre. Cineva a intrat tiptil şi s-a îndreptat spre priciul nostru. S-a oprit în dreptul părintelui Arsenie şi cu o mână l-a tras de picior, iar cu cealaltă i-a făcut semn să tacă. Părintele s-a sculat în linişte, s-a încălţat şi a dispărut între zidurile «morii». Spre ziuă, părintele Arsenie a fost readus în celulă. Am distins apoi clar mersul târâş, al unui schilodit, între paşii îndesaţi ai gardienilor, care-l cărau de subţiori”, scria autorul.

Călugărul tăcea în timp ce era bătut sau se ruga pentru călăii săi, potrivit autorului povestirii. „Pe părintele Arsenie l-au chinuit la început, la arestare, prin luna mai. Atunci, toţi demonii lui Kalusek se năpusteau asupra lui; fiecare vroia să dea măcar un pumn unui «sfânt», ca să-şi arate fidelitatea faţă de doctrina Partidului. Dar, spre deosebire de ceilalţi deţinuţi, ce urlau în timpul torturii, părintele se ruga pentru bătăuşi. Şi, prin sfinţenia sa, a reuşit să-i îmblânzească”, scria Victor Roşca.

Credeau că are “iarba fiarelor”

O altă mărturie despre perioada petrecută de Arsenie Boca în detenţie îi aparţine lui Baglazan Dumitru, citat în volumul “Sfântul părinte Arsenie Boca”. Autorul ei afirma că în perioada petrecută în arestul Siguranţei de la Braşov, în 1948, călugărul ar fi făcut minuni, iar în timpul rugăciunilor sale, la miezul nopţii, făcea ca uşile închisorii să se deschidă.

”Problema era că deşi el nu se mişca din fundul celulei, ci sta în genunchi şi se ruga, în fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau uşile închisorii. Celula era un loc împrejmuit, într-o sală uriaşă ca o hală. Iar în mijlocul acestei hale, stătea la o masă, permanent, un subofiţer de pază, care-l supraveghea fără încetare. ”L-au scos, l-au bătut şi l-au făcut în fel şi chip să le spună cum face, căci ei credeau că are iarbă fiarelor, cu care umblă aricii în bot, iar el cum a stat tot timpul în pădure la Sâmbătă, a făcut rost de iarbă aceea şi o pune pe lacăt. Dar el cum să puie iarbă pe lacăt dacă stătea tot timpul în genunchi în fundul celulei şi erau şi două rânduri de uşi? Într-o noapte, au băgat două iscoade securiste la el în celulă că să-l vadă cum face. Părintele, însă, nu a avut treaba cu ei. Ei îl tot întrebau, se tot luau de el, iar el în celulă tot stă în genunchi şi se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, când s-au deschis lăcăţele, pe securişti parcă i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a răzbit frică şi au fugit de acolo. Şi, de la o vreme, nimeni nu mai voia să facă de pază, pentru că le era frică. Pe comandant l-a luat şi pe el frică şi ce-a zis: eu, că să scap şi să-mi spăl mâinile, îi aduc pe toţi aici să vadă şi pe urmă nu îl mai ţin”, afirma săteanul din Porumbacu de Sus, care se declara martor al scenelor petrecute în arestul Siguranţei Braşov, potrivit fericiticeiprigoniti.net.

Proorocia dinaintea morţii
În acelaşi volum, o mărturie la fel de ciudată a fost oferită de preotul Pantelimon. Fost coleg de celulă cu Arsenie Boca, potrivit propriei relatări, Pantelimon afirma că duhovnicul ar fi fost schingiut de securişti, atât în perioada petrecută în arest, dar şi în ultimele zile dinainte de a muri. ”Avea multe haruri părintele Boca şi toate câte se spun despre el sunt aidoma cu adevărul. În arestul de la Braşov, i-a uscat mâna unui călău, care îl umpluse de sânge, spunându-i doar atât: «De acum înainte, mâna asta nu o vei mai duce la gură». În 1989, pe când securiştii îl anchetau şi-l loveau cu picioarele, a prorocit că Ceauşescu nu o să mai apuce sfârşitul anului şi mulţi tineri vor muri, jertfiţi că nişte miei”, afirma părintele Panteliomon, potrivit fericiticeiprigoniti.net.
 


Vă recomandăm şi:

Autobiografia părintelui Arsenie Boca, din temniţă: „Nu am dansat şi nu-mi puteam închipui aşa ceva. Cu fetele mi-am propus să nu fac nicio cunoştinţă”

Părintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraţie autobiografică pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amănunte neobişnuite despre viaţa sa. În mărturia sa, călugărul îşi dezvăluie personalitatea complexă, orientată spre trăirile interioare, spre studiu, artă şi spiritualitate.

Arsenie Boca şi ateii: „La două feluri de oameni le spune Dumnezeu nebuni“

Duhovnicul Arsenie Boca a acordat o atenţie deosebită, în învăţăturile sale, ateismului,  pe care îl considera dăunător. Călugărul afirma însă că orice om trebuie lăsat să fie liber în credinţa sau necredinţa sa.

Pelerinajul la Prislop acum 90 de ani: de ce mulţimile se adunau la mănăstire cu decenii înainte de Arsenie Boca

Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat părintele Arsenie Boca, a fost în ultimele secole unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Haţegului. O mulţime de legende s-au ţesut în jurul ei, iar fotografiile vechi de aproape un secol arată că şi în acea vreme aşezarea era foarte căutată de pelerini.

citeste totul despre: