Cele mai cumplite lagăre de exterminare create de nazişti, locurile unde au murit peste trei milioane de oameni
0
Milioane de oameni au fost ucişi în lagărele de exterminare create de nazişti în Europa. Rămăşiţele lagăreşor Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Sobibir şi Belzec au rămas mărturii ale atrocităţilor Celui De-al Doilea Război Mondial.
Peste trei milioane de oameni au fost ucişi în lagărele de exterminare înfiinţate de nazişti în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, potrivit unor istorici. Cele mai multe dintre acestea au funcţionat pe actualul teritoriu al Poloniei, iar mărturiile supravieţuitorilor lor sunt cutremurătoare:
Auschwitz-Birkenau – 1,1 milioane de victime
Complexul de la Auschwitz-Brikenau a funcţionat, potrivit istoricilor, în perioada mai 1940 – ianuarie 1945, înfiinţat în 1940, în sudul Poloniei, în apropierea unui nod feroviar important care făcea mai accesibil transportul deţinuţilor. Circa 1,1 milioane de oameni au murit în lagăr, iar metoda principală de exterminare au fost camerele de gazare, în care victimele erau ucise cu gazul Zyklon B. 90 la sută dintre victimele lagărului au fost evrei, cărora li s-au adăugat 150.000 de poponezi ne-evrei, peste 20.000 de romi şi 15.000 de prizonieri sovietici, precum şi zeci de mii de oameni de alte naţionalităţi. Mulţi dintre cei care nu au fost ucişi în camerele de gaze au murit din cauza foametei, a muncii forţate, a bolilor infecţioase, a execuţiilor individuale şi a experimentelor medicale. Cadavrele celor ucişi erau arse în crematorii imense.
Treblinka – 800.000 de victime
Lagărul de la Treblinka a funcţionat la circa 80 de kilometri de Varşovia, în Polonia ocupată de nazişti, în perioada iulie 1942 – 19 octombrie 1943. Aici ar fi murit peste 800.000 de oameni, potrivit istoricilor, cei mai mulţi în camerele de gazare cu monoxid de carbon. Lagărul a fost organizat în două unităţi separate Treblinka I şi Treblinka II. Primul lagăr a fost destinat muncii forţate în cariera de pietriş, la irigaţii şi în pădure, unde prizonierii tăiau lemne pentru a alimenta gropile de incineraţie. Aici au murit peste 20.000 de oameni, executaţi sau din cauza foametei, bolilor şi maltratării. Din Treblinka II, unde erau cazaţi prizonierii care urmau să fie exterminaţi, o cale ferată denumită „drumul spre rai”, ducea spre pădurea în care se aflau camerele de cazare. Potrivit unor mărturii, evreii aduşi la Treblinka erau bătuţi sau biciuiţi pentru a fi forţaţi să intre în camerele de gazare. Bărbaţii erau gazaţi primii, în timp ce femeile şi copii îşi aşteptau rândul afară, putând auzi urletele celor executaţi. Zilnic, până la 15.000 de oameni puteau fi ucişi la Treblinka.
Belzec – 600.000 de victime
Lagărul de exterminare de la Belzec a funcţionat în perioada martie 1942 – iunie 1943, pe actualul teritoriu al Poloniei, iar victimele sale au fost circa 600.000 de oameni, majoritatea evrei, dar şi polonezi şi ţigani, ucişi în camerele de gazare cu monoxid de carbon. Până la 1.200 de oameni puteau fi executaţi o dată în camerele de gazare de la Belzec. După închiderea lagărului, în 1943, locul a fost arat şi transformat într-o fermă. Puţini prizonieri au supravieţuit, unii dintre ei sărind din trenurile care îi transportau spre lagăr. Calea ferată spre lagăr era împânzită în acei ani cu trupurile înşiruite ale celor care încercau să îşi găsească scăparea înainte de a ajunge la Bezec.
Chelmno – 320.000 de victime
Lagărul nazist Chelmno a funcţionat din decembrie 1941 până în martie 1943 şi din iunie 1944 până în ianuarie 1945, pe actualul teritoriu al Poloniei. A făcut peste 300.000 de victime, cele mai multe fiind ucise prin intoxicaţia cu monoxid de carbon. Armata Roşie a cucerit oraşul Chełmno în 17 ianuarie 1945, însă până atunci, naziştii au distrus cele mai multe dovezi ale existenţei lagărului, fără a lăsa în urmă vreun prizonier.
Sobibor – 250.000 de victime
Aproximativ 250.000 de oameni au murit la Sobibor, un lagăr de exterminare înfiinţat de nazişti după ocuparea Poloniei, care a funcţionat în perioada mai 1942 – octombrie 1943. Metoda principală folosită pentru uciderea prizonierilor erau camerele de gazare. Au fost 58 de supravieţuitori cunoscuţi la Sobibor: 48 de bărbaţi şi 10 femei, deţinuţi care ar fi scăpat în timpul unei revolte din 14 octombrie 1943. La câteva zile, de la evadarea acestora şeful SS Heinrich Himmler a ordonat ca lagărul să fie închis, clădirile sale să fie dezmembrate şi peste fundaţii să fie turnat asfalt, pentru ca urmele existenţei sale să fie şterse. Abia în 2014, patru dintre camerele de gazare au fost descoperite de arheologi.
Majdanek – 80.000 de victime
Lagărul de exterminare Majdanek a funcţionat în perioada octombrie 1941 – iulie 1944, în Polonia ocupată de nazişti, iar potrivit istoricilor aici au murit cel puţin 80.000 de oameni. Gazul Zyklon B era folosit la execuţiile în masă efectuate în camerele morţii. La Majdanek, 18 400 de evrei au fost ucişi într-o singură zi, în 3 noiembrie 1943.
Maly Trostinets – 65.000 de victime
Lagărul nazist de la Trostinet a funcţionat pe actualul teritoriu al Belarusului, de la mijlocul anului 1941 până în iunie 1944. Circa 65.000 de oameni au murit aici, cei mai mulţi în urma execuţiilor prin împuşcare şi prin folosirea gazelor fatale. În cele mai multe cazuri, evreii erau ucişi imediat după sosirea la Trostinet, fiind împuşcaţi în cap.
Sajmiste – 23.000 de victime
Lagărul nazist de la Sajmiste, din vecinătatea Belgradului, a funcţionat în perioada octombrie 1941 – iulie 1944, potrivit unor istorici, iar numărul victimelor sale a depăşit 23.000. Monoxidul de carbon a fost folosit pentru execuţiile în masă ale prizonierilor, cei mai mulţi fiind sârbi şi evrei, însă potrivit unor estimări peste 10.000 de oameni au murit din cauza foametei şi a bolilor.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
