Prima echipă de fotbal din Giurgiu, înfiinţată în perioada interbelică de patronul italian al Fabricii de Zahăr

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Profesorul Emil Câinaru în urmă cu cinci decenii alături de elevii săi / FOTO Bogdan Vladu
Profesorul Emil Câinaru în urmă cu cinci decenii alături de elevii săi / FOTO Bogdan Vladu

Apariţia fotbalului în Giurgiu se datorează unui patron italian care a dorit să ofere angajaţilor săi un mod de petrecere a timpului liber menit să le aline dorul de casă dat fiind faptul că o bună parte dintre ei erau străini.

Formaţia s-a numit „Danubiana” după numele Fabricii de Zahăr şi a fost înfiinţată în anul 1919, fiind prima echipă de fotbal giurgiuveană. În cadrul ei erau acceptaţi doar muncitori ai Fabricii de Zahăr.

Cei mai mulţi jucători erau italieni, însă printre aceştia se regăseau şi greci, cehi, unguri sau austrieci. Nu lipseau însă nici autohtonii, cu toate că fotbalul în România era încă în perioada pionieratului.

Antrenorul formaţiei era Lajos Nagy, iar terenul era amenajat în apropierea Spitalului Judeţean de astăzi.

De la capitalism la comunism

Echipa supravieţuieşte celui de-al Doilea Război Mondial însă odată cu venirea comuniştilor la putere Fabrica de Zahăr este naţionalizată.

Numele formaţiei devine Flamura Roşie Giurgiu, iar la finele anilor ’50 este schimbat din nou de această dată în Olimpia. În această perioadă se naşte rivalitatea cu cealaltă echipă importantă din oraş, Dunărea, echipa Şantierului Naval.

“Stadionul a fost construit după război de muncitori ai Fabricii de Zahăr în locul în locul unor grădini. Ca să înalţe terenul de joc  a fost folosită materie primă din fabrică. Astra joacă acum fix pe locul în care era atunci arena” povesteşte Emil Câinaru, fost fotbalist al Olimpiei Giurgiu şi chiar director al Fabricii de Zahăr”.

Directorul giurgiuvean susţine că tribunele iniţiale ale actualei arene “Marin Anastasovici” erau din lemn şi au luat foc, fiind înlocuite cu unele din fier. Emil Câinaru a povestit şi cum fotbaliştii de la Olimpia primeau mâncare şi băutură gratis după o asociere între Fabrica de Zahăr şi  cei de la Comerţ.

“Jucătorilor le convenea pentru că în afară de fotbal erau şi angajaţi la fabrică. Oricum, pe la muncă treceau mai rar, plus că mai primeau şi câte o masă la un restaurant după meciurile mai bune”.

Echipele giurgiuvene făceau legea în regiunea Bucureşti

Perioada de glorie a celor de la Olimpia a avut loc la începutul anilor 60. Giurgiu avea cele două echipe în regiunea Bucureşti, al treilea eşalon al fotbalului românesc în acea perioadă.  Echipele giurgiuvene erau repartizate în serii diferite. În anul 1962, Olimpia şi Dunărea au câştigat seriile şi s-au luptat în dublă-manşă pentru titlul de campioană a regiunii Bucureşti.

Olimpia a câştigat  cu 1-0 primul meci chiar pe terenul celor de la Dunărea şi se părea că va câştiga titlul, însă Dunărea a dat peste cap planurile acestora câştigând pe “Olimpia” cu 2-0. În acel an Dunărea a fost aproape să promoveze în Divizia B însă a pierdut la golaveraj turneul de la Sibiu acolo unde s-au calificat cele mai bune echipe din regiunile ţării. “Navaliştii” au mai avut de aşteptat 6 ani pentru a promova în premieră în “B”.

În anul 1964 cele două echipe au fuzionat, echipa numindu-se Victoria Giurgiu. “Mariajul” n-a durat decât două sezoane.

Narcis Coman şi Gino Iorgulescu la “piticii” Olimpiei
Olimpia s-a remarcat întotdeauna la capitolul “juniori”. Cele mai bune produse ale fotbalului giurgiuvean, portarul Narcis Coman şi fundaşul central Gino Iorgulescu au evoluat la “piticii” Olimpiei.

Dacă Narcis Coman n-a apucat să debuteze pentru echipa de seniori, plecând la Olteniţa şi de acolo în Divizia A la UTA (apoi la FC Argeş, Dinamo, Steaua, Bacău sau Târgovişte), Gino Iorgulescu a trecut la Dunărea evoluând două sezoane după care s-a transferat la Sportul Studenţesc, făcând parte din generaţia de aur a studenţilor bucureşteni alături de Mircea Sandu, Paul Cazan, Gheorghe Hagi sau Octavian Chihaia.

Fostul antrenor al lui Iorgulescu de la Olimpia a fost Emil Câinaru. “Am devenit antrenor al echipelor de copii şi juniori la 27 de ani, după terminarea facultăţii. Erau zece grupe de copii şi juniori atunci la Olimpia, o adevărată pepinieră. Gino a fost unul dintre elevii mei. Cred că principala lui calitate a fost seriozitatea pentru că erau jucători mai talentaţi decât el. A muncit foarte mult dar a fost şi sprijinit” afirmă fostul tehnician.

Declinul echipei Olimpia a început la finele anilor 70, aceasta lăsând locul Constructorului, echipă care a evoluat şi în Divizia C.
 

Giurgiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite