Profesorul de ştiinţe socio-umane care schimbă România în bine. „Fără să creezi plus valoare, nu poţi produce o creştere socială“

Profesorul de ştiinţe socio-umane care schimbă România
în bine. „Fără să creezi plus valoare, nu poţi produce o creştere socială“

Doru Căstăian

Doru Căstăian (39 de ani), profesor de ştiinţe socio-umane la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, este unul dintre cei 11 români care a primit în acest an premiul ”Merito”, unul dintre cele mai importante premii care se acordă dascălilor din România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Proiectul „Merito“ a fost iniţiat de comunitatea oamenilor de afaceri în 2015 şi pune reflectorul pe profesorii cu vocaţie din România, având una dintre cele mai dure selecţii din educaţie la nivelul premiilor. Unul dintre scopurile sale este închegarea unei grup de profesorii foarte buni din România, care să devină o comunitate de referinţă şi care să atragă apoi alţi dascăli, iar în cele din urmă aceştia să devină un exemplu de bune practici.

Profesorii Merito sunt oameni pasionaţi, entuziaşti şi modele pentru colegii lor prin măiestria cu care transferă tinerilor pasiunea şi bucuria de a descoperi şi învăţa. Doru Căstăian, profesor de ştiinţe socio-umane la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, este unul dintre aceştia prin faptul că, în cei 15 ani de când este la catedră, a reuşit să le insufle elevilor săi dragostea faţă de materiile, cinci la număr (cultură civică, logică, psihologie, economie şi filozofie), pe care le predă.

„Prin proiectul «Merito» se încearcă o reformare şi o ameliorare a sistemului din interior printr-un sistem down-top şi nu cum se face, de obicei, prin politici de sus în jos. Proiectul porneşte de la premisa că în sistemul de educaţie românesc sunt totuşi destul de mulţi oameni care sunt buni sau care pot deveni mult mai buni decât sunt dacă ar fi motivaţi corespunzător“, ne explică dascălul.

O parte dintre foştii săi elevi îi sunt acum colegi la liceul unde predă, alţii au devenit chirurgi sau sunt specialişti recunoscuţi în alte domenii din România. Interesantă este maniera de selecţie a candidaţilor pentru premiile „Merito“, pentru că nu toţi profesorii luaţi în vizorul coordonatorilor proiectului ajung să fie şi premiaţi. În fiecare an, au fost între 100 şi 120 de propuneri, care  au fost verificate online şi prin investigaţii de teren, fără ca dascălii să ştie că se întâmplă acest lucru. Se discută mai întâi cu foştii elevi şi cei actuali care au trecut prin mâinile profesorilor, iar finalmente are loc un interviu şi cu dascălii.

„Meseria asta o poţi face doar cu pasiune“

Dintre sute de candidaţi, rămân în final doar zece, în acest an s-a făcut o excepţie şi sunt 11, iar Doru Căstăian a primit acum câteva săptămâni onoranta titulatură de profesor care schimbă România în bine. „Filozofia de la nivelul proiectului este următoarea: fără să creezi plus valoare la nivel cognitiv, intelectual, cetăţenesc şi uman, nu poţi să produci o creştere socială şi de alte feluri în ţară. Fără să educi la modul serios generaţiile care vin, nu poţi să ai nicio piaţă a muncii responsabilă, nu poţi să ai nici cetăţeni implicaţi, nu poţi să ai nimic din toate astea“, punctează Doru Căstăian.

Profesorul împreună cu una dintre elevele sale la decernarea premiilor ”Merito”

Dascălul a făcut o radiografie a sistemului de învăţământ din România, constatând că salariile profesorilor sunt cele mai mici din sistemul public, prestigiul lor social a scăzut foarte mult, iar educaţia este mai subfinanţată ca niciodată. Când vorbim de Doru Căstăian, primul cuvânt care îţi vine în minte este pasiunea pentru ceea ce face.

„Poate suna clişeistic, dar meseria asta nu o poţi face decât cu pasiune sau deloc“, ne mărturiseşte profesorul. Stau mărturie foştii săi elevi, cărora le-a influenţat viaţa mai profund decât ar fi crezut şi ei că este posibil. „Eu, în general, sunt un om care nu se menajează în niciun fel, adică fac multe lucruri în multe feluri. Profesoratul presupune, pe lângă orele de la şcoală, şi foarte multe ore de muncă voluntară pentru olimpiade şi pregătiri de examene. Pe lângă asta, scriu cronică de carte, am făcut proiecte pentru softuri educaţionale, am 12 cărţi traduse, organizez evenimente culturale în Galaţi, precum lansări de carte“, ne prezintă succint Doru câteva dintre activităţile în care este implicat. Acesta îi este felul, cum îi place să spună, pentru că statul degeaba îi provoacă anxietate, fiind dependent de încercarea de a ajuta oamenii atât cât poate.

Despre întâmplări care devin destin

Doru Căstăian a ajuns la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi în urmă cu 15 ani, fără să ştie prea multe despre instituţia de învăţământ când a dat examenul de titularizare. A avut cea mai mare notă dintre toţi candidaţii şi a preferat să vină la Liceul de Arte pentru că avea siguranţa unui loc de muncă, spre deosebire de alte licee din Galaţi, unde după un an ar fi fost nevoit să susţină un nou examen.

„Venirea mea la Liceul de Arte a fost întâmplătoare, dar odată ajuns aici, am descoperit că este un loc care mi se potriveşte foarte bine pentru că sunt exact genul de copii cu care am interacţionat foarte bine şi cu care îmi place să lucrez, adică deştepţi, şi cu o latură sensibilă şi artistică, dar şi cu un dram de boemie aşa, numai cât dă bine cocktailului“, ne spune cu umor Doru. Când a devenit profesor, avea 23 de ani, având elevi de 18 ani, o situaţie oarecum amuzantă. Îi vine câteodată să plângă când se gândeşte că au trecut 15 ani de la acel moment, iar unii dintre elevii săi au copii mai mari decât are el, dar lucrurile bune pe care le-a făcut şi le face îi dau energia şi motivaţia să continue pe acest drum şi să fie şi mai bun.


Doru Căstăian alături de o parte dintre elevii săi

Îşi iubeşte originile şi nu ar da Galaţiul pentru niciun alt oraş din România sau din afară, deşi tatăl său este ardelean, din Ocna Mureş, un cunoscut fotbalist care a jucat pe vremuri şi la Steaua. „Eu m-am simţit întotdeuna bine la Galaţi, nu am avut niciodată complexul acela de inferioritate“, ne destăinuie dascălul. Crede că orice profesor conştient ar trebui să aibă schiţat un ideal pedagogic, adică ce îşi propune să facă cu copii care îi trec prin mână. „Sunt mulţi care se apucă de meseria asta şi când îi întrebi frontal «Tu unde vrei să ajungi? Ce vrei, de fapt, cu copilul ăla?», devin complet stupefiaţi“, susţine dascălul. În opinia sa de umanist, procesul de educaţie este un proces de civilizare şi umanizare a copiilor. Înseamnă şi învăţarea unor lucruri şi oferirea de informaţii, însă el crede că nu asta e menirea fundamentală a unui profesor, ci arta de a-l face pe copil mai fin şi nuanţat în interiorul lui, mai capabil să înţeleagă lumea în care trăieşte şi cu mai multe afecţiune.

Este vorba de a crea până la urmă o fiinţă sensibilă, dar şi inteligentă şi critică. „Doar una fără cealaltă nu înseamnă mare lucru“, punctează profesorul. Pentru asta îţi trebuie răbdare, luciditate şi înţepciunea de a nu-ţi pierde pasiunea şi implicit motivaţia pentru pedagogie. „Pentru că nu are criterii foarte clare şi foarte solide de selecţie, sistemul a creat un mare ghiveci, în care oameni absolut excepţionali muncesc cot la cot cu oameni care nu au absolut nicio legătură cu meseria asta şi ar trebui să se lase de ea mâine“, conchide dascălul.

citeste totul despre: