Povestea uneia dintre primele şcoli publice din România, deschisă acum 186 de ani. Cursurile se ţineau în mânăstire şi se studiau doar patru discipline
0Prima şcoală publică din Galaţi a fost înfiinţată acum 186 de ani, în chiliile unei mănăstiri, la insistenţele Mitropolitului Veniamin Costachi, fiind de-abia a treia unitate de învăţământ public din toată Moldova. După două decenii a reuşit să fie finanţată integral din bani publici, până atunci fiind susţinută mai ales din donaţii.
În anul 1832, oraşul Galaţi îşi începea dezvoltarea explozivă, mai degrabă ca efect al unui accident al istoriei decât al unor acţiuni premeditate. Avea o populaţie de nici 9.000 de locuitori (dintre care doar 60% erau români, iar restul greci, evrei, armeni, italieni etc) şi era pe cale să devină una dintre cele mai importante urbe din Moldova, căci în răstimp de numai zece ani, populaţia avea să se tripleze, după cum menţionează istoricul Paul Păltănea în „Istoria oraşului Galaţi de la origini şi până la 1918“.
În ciuda populaţiei relativ numeroase pentru acele vremuri, în oraş nu exista, în 1832, niciun fel de şcoală pentru populaţia românească, doritorii de învăţătură având de ales între a merge la Iaşi sau la Bucureşti, ori a urma cursurile şcolii cu predare în limba greacă, ce funcţiona la malul Dunării încă din anul 1802, pe lângă una dintre bisericile închinate către Muntele Athos.
În statul ocupat de ruşi, biserica zideşte şcoală
Pe fondul dorinţei ocupanţilor ruşi (între 1828 şi 1834 Moldova a fost ocupată de trupele conduse de generalii Pahlen şi Kiseleff) de a dezvolta portul la Dunăre al Galaţiului (un punct strategic, de altfel, în înfruntarea militară ruso - turcă), populaţia creşte cu negustori, meşteşugari şi oşteni, dar şi cu muncitorii şi cu specialiştii veniţi pentru dezvoltarea infrastructurii, iar odată cu ei apare necesitatea unei şcoli româneşti publice (adică fără taxă) cu măcar o clasă elementară.
Cum autorităţile de la Iaşi erau marionete ale ruşilor, iar aceştia din urmă erau interesaţi de port şi de drumuri, nu de educaţia poporului, misiunea înfiinţării primei şcoli din Galaţi cu predare în limba română este asumată de Biserica Ortodoxă, mai precis de mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, care convinge Epitropia Invăţăturilor Publice din Principatul Moldovei despre nevoia de şcolire din zonă.
Sarcina organizării materiale a şcolii este încredinţată Mănăstirii Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil – Metoc din Galaţi (care în prezent a rămas singurul lăcaş monahal din urbe), aflată la doar câteva sute de metri de port. Această mănăstire (înfiinţată în 1801) avea o însemnătate specială pentru mitropolitul Moldovei, căci încă de la zidire – a fost finalizată în 1805 – Veniamin Costachi o vedea ca pe un avanpost al promovării limbii române.
Prima şcoală din Galaţi într-o fotografie de acum un secol FOTO Muzeul Şcolii
„Cu deadinsul poruncim aşa să se urmeze în veac la acea sfântă bisearică… ca să fie pravilă pe două limbi, greceşte şi moldoveneşte…“, scria mitropolitul în pravila trimisă la Galaţi, conform unui document păstrat în arhiva Muzeului de Istorie „Paul Păltănea“.
Efortul a fost susţinut de câţiva localnici cu dare de mână amintiţi de arhimandritul Daniil Oltean, în monografia Mănăstirii „Metoc“, publicată în 2005. „Gheorghe Şişman făcea hotarnica moşiei domneşti, împreună cu Gh. Şerban, fost mare căpitan de Covurlui, Adam, başbulubaş din Galaţi şi Ştefan, vătaf de pescari“, menţionează acesta.
Drept urmare, prima şcoală românească din Galaţi, de altfel din toată jumătatea de sud a Moldovei, a funcţionat, sub supravegherea ieromonahului Benedict, chiar în chiliile mănăstirii, acolo unde, mai înainte, armata ţaristă îşi încartiruise ofiţerii, în 1810 şi 1828, după cum scrie istoricul Paul Păltănea în volumul amintit.
Citittul, scrisul, aritmetica şi rugăciunea
Toma Giuşcă a fost primul învăţător al primei şcoli în limba română din Galaţi. În zilele noastre, nicio şcoală din oraş nu-i poartă numele, nicio stradă nu a fost numită după el. Doar cronicarii îl mai amintesc când şi când.
În prima ei variantă, şcoala avea o clasă elementară, unde cei 20 de copii înscrişi iniţial (până la sfârşitul anului numărul lor avea să crească la 44) învăţau „cititul, scrisul, aritmetica şi rugăciunea“, după un manual tipărit de Mitropolia Moldovei şi numit „Întâile cunoştinţe“.
Interesant este că în arhiva şcolii se păstrează cuvintele primului dascăl, adresate „Prea Cinstitei Epitropii a Invăţăturilor Publice din Principatul Moldovei“: „Sosind la postul meu în 26 a trecutei luni septembrie, m-am înfăţoşat Domniei Sale Diregatoriul locului şi domnului Inspector cu recomandaţia dată de către Prea Cinstitul Epitrop.[...]. Iar la 1 noiembrie nădăjduiesc că cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu al iubitorilor luminării neamului de compatrioţi, voi serba ziua deschiderii acestei şcoale“. Se întâmpla acum exact 166 de ani, pe 8 noiembrie 1832.
Şcoala este denumită iniţial „Domnească“, dar după o vreme, numele îi este schimbat în „Şcoala Publică de Băieţi nr.1“. Se introduc, în al doilea semestru, două noi discipline de studiu, gramatica şi geografia, iar la sfârşitul cursurilor, la examenul final, se constată „un nenădăjduit spor al învăţăturii“. Şcoala dura doar un an, fiind eliberat un certificat de absolvire recunoscut de domnie.
Avea să funcţioneze în chiliile mănăstirii Metoc timp de 20 de ani, până când, pe un teren donat de Biserică, de fapt de Mănăstirea Neamţului, de care ţinea „Metocul“ din Galaţi, în curtea lăcaşului de cult, actualmente pe strada Egalităţii nr.6, avea să fie ridicat un imobil nou pentru unitatea de învăţământ în 1852.
Finanţarea este preluată integral de stat, care se angajează să suporte şi partea de cheltuieli care până atunci revenise Bisericii şi donatorilor privaţi. Promisiunea devine faptă din 16 aprilie 1853.
Artizan al ridicării şcolii este marele politician şi om de cultură Costache Negri, care pe atunci ocupa funcţia de pârcălab (un fel de prefect) de Covurlui, vechea denumire a judeţului Galaţi. Finanţarea construirii este asigurată prin colectă publică, iar demn de amintit este că unul dintre dascălii din acea perioadă, româno-italianul Ion Vizzu, avea să ajungă, în 1864, primul primar ales al oraşului Galaţi. Nici Ion Vizzu, nici Toma Giuşcă nu beneficiază în prezent de niciun fel de recunoaştere publică.
Foarte interesant este şi că în arhiva şcolii se păstrează în original invitaţia adresată de Ministrul Cultelor, Mihail Kogălniceanu, cadrelor didactice ale şcolii de a participa, la 26 octombrie 1860, la deschiderea primei universităţi româneşti, Universitatea din Iaşi, semn că la Galaţi exista un nucleu de dascăli demn de luat în seamă.
Actualul sediu are 122 de ani
Din păcate, imobilul construit din contribuţia locuitorilor Galaţiului n-a rezistat decât 43 de ani, fiind dărâmat în 1896 din cauza unui incendiu nimicitor. În acelaşi an, însă, avea să fie ridicat actualul sediul al primei şcoli din Galaţi, o clădire cu etaj, în stil Spiru Haret, dată în folosinţă la 26 octombrie 1896 şi aflată şi în zilele noastre în folosinţă, la 122 de ani de la zidire.
În prezent, unitatea de învăţământ poartă numele de Şcoala Gimnazială nr. 24 „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil“, ca semn de recunoaştere a meritelor mănăstirii fără de care, cu siguranţă, apariţia învăţământului în limba română nu s-ar fi făcut aşa de repede la Galaţi, în fapt a treia localitate din Moldova care a avut parte de un astfel de privilegiu educaţional, după Iaşi şi Botoşani.
CITIŢI ŞI:
Caz de Cartea Recordurilor la Galaţi: casa cu două camere în care „locuiesc“ aproape 3.000 de oameni
Se încarcă comentariile...
