Plesnilă, negustorul care era să fie ucis chiar în ziua de Paşte. Renumitul afacerist a fost jefuit ca-n Vestul Sălbatic
0
Jaful demn de scenariul unui film de acţiune s-a petrecut în anul 1881, în judeţul Covurlui (unitate administrativă din Regatul României, cu reşedinţa la Galaţi). Cei 12 indivizi înarmaţi, care au spart impunătorul conac al marelui moşier Plesnilă, au fost capturaţi cu greu, după ce au băgat spaima în locuitorii de la malul Dunării.
Era 13 martie 1881, iar în ziarul „Vocea Covurluiului” se scria despre marele jaf de la Lunca (astăzi, comuna Jorăşti), dat la conacul lui Plesnilă, un fost negustor şi moşier renumit. De fapt, şirul evenimentelor era povestit chiar de acesta, într-o scrisoare pe care o înaintase redacţiei.
„Dacă astăzi mai exist, este mulţumită unei norocite întâmplări, căci fiind invitat la un amic al meu aseară, m-am dus şi am rămas acolo”, scria I. Plesnilă în începutul epistolei sale.
După ce acesta a plecat la amicul său, 12 indivizi înarmaţi cu arme bune - revolvere şi cuţile cu două tăişuri, au intrat în sufrageria sa, unde se găsea şi vechilul (n.red. administratorul de moşie) său, şezând la masă.
„Aceşti indivizi şi-au îndreptat armele spre pieptul vechilului şi sub ameninţarea că dacă va scoate un cuvânt va fi ucis, îl legă pe soler, pe chelar şi o rândăşiţă de la bucătărie. Hoţii au vrut să o lege şi pe menajeră, însă la rugăminţile acesteia, cum că ar fi bolnavă, au lăsat-o în pace. Au luat-o pe rândăşiţă de la bucătărie şi au silit-o să apuce o lumânare şi să intre în cancelaria conacului. Aceştia, după cele scrise de Plesnilă în epistola sa, au căutat «prin toate odăile, apoi cu un băltag şi un topor sfărâmă toate încuietorile, mă jăfuesc de bani, monede antice în aur şi argint, bijuterie, ridică două pachete» în care avea «mai multe înscrisuri şi poliţe, un pachet cu toate documentele de moşie, zapiseţele locuitorilor, condicele de dar averuri cu dânşii, o condică de situaţiune financiară»”, a explicat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional Galaţi.
FOTO Pinterest
Dar hoţii nu s-au mulţumit cu atât şi i-au furat moşierului inclusiv toate hainele, albiturile, precum şi toate armele vechi şi noi. Înainte să plece din conacul lui Plesnilă, cei 12 indivizi i-au dezlegat pe oamenii casei şi le-au spus „să nu scoată un cuvânt, că-i căsăpesc”. Au fost atât de siguri că nimeni nu-i va căuta, încât au stat în casă până la ora 2:00 noaptea.
„Le-au cerut servitorilor dulceaţă şi şi-au umplut buzunarele cu zahăr, iar doi dintre ei au cerut bucate de post, că ei posteau şi li s-a dat până şi vinul scos pentru vechil. După aceea i-au dezlegat pe angajaţii conacului, şi-au luat noapte bună de la ei şi le-au spus «nu vă supăraţi, vă rugăm, căci pe altul căutăm noi»”, a explicat Marius Mitrof.
Răzbunarea unui infractor
I. Plesnilă bănuia că această bandă care l-a jefuit era condusă de Toader Moise, poreclit Pruteanu. Acesta „nu avea numai dorinţa de a prăda, ci mai mult de a se răzbuna, căci toate pozele mele le-am găsit în bucăţi, în mijlocul casei”, scria Plesnilă în scrisoarea trimisă la redacţia ziarului „Vocea Covurluiului”.
Ca o dovadă a faptului că moşierul a intuit bine, în casă era şi o pictură mare, pe care infractorii nu au putut să o fure, însă Pruteanu le-ar fi spus celorlalţi: „Vedeţi-l? Acesta-i! Mare noroc a avut că nu l-am găsit”.
„Plesnilă credea că această ură a lui Moise, zis şi Pruteanu, ar fi pornit de la o situaţie creată cu mult timp în urmă, pe când Plesnilă era prim-jurat la Curtea cu Juri. Pentru că l-a interogat pe Pruteanu astfel încât i-a convins pe ceilalţi juraţi despre culpabilitatea sa, acest individ a fost condamnat pe viaţă la muncă silnică. Se pare că atunci Pruteanu i-ar fi spus «de vom trăi, ne vom socoti»”, a precizat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional Galaţi.
În finalul scrisorii, renumitul negustor i-a mulţumit lui Dumnezeu că l-a scăpat cu zile. Tot în aceeaşi săptămână, Plesnilă a mai scris o epistolă în care a enumerat obiectele furate de cei 12 indivizi intraţi pe moşia sa din Lunca. Este vorba despre bilete ipotecare de 1.000 de franci; în argint, mărunţiş de 920 de franci şi opt lire otomane. Pe listă se mai regăseau şi 70 de monede antice de aur şi argint, butoniere de piept şi mâneci de aur cu peruzele, o cutie cu un serviciu din argint veritabil pentru masă, din 114 bucăţi, un lanţ lung de aur (dârlogi pentru ceasornic), un manda de o mie de franci a Primăriei comunei Jorăşti, cu o hotărâre a judecătorului de pace de la Horincea. Lista bunurilor furate nu se opreşte aici, hoţii făcându-se dispăruţi cu foarte multe documente importante, precum înscrisurile locuitorilor din Jorăşti, Cudalbi, Smulţi, Vârlezi, toate acestea având valori cuprinse între 60 şi 500 de galbeni, o sumă fabuloasă pentru acele vremuri.
Hoţii au vrut să îl ucidă de Paşte
„Pentru prinderea celor care l-au jefuit pe Plesnilă s-a mobilizat prim-procurorul Robescu. Acesta a mers la faţa locului cu subprefectul de plasă, reuşind să prindă la Brăila pe unul dintre membrii grupului. Împreună cu acesta au mers la Lunca, unde a fost recunoscut. Banditul a recunoscut că şeful grupului era Toader Moise, zis Pruteanu, care venise cu intenţia de a-l ucide pe Plesnilă pentru că îl condamnase la muncă silnică pe viaţă. Negăsindu-l acasă însă, aceştia l-au fefuit, luând hotărârea de a reveni şi de a-l ucide în sărbătorile pascale”, a explicat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional Galaţi.
În timp ce hoţii erau căutaţi de anchetatori, Toader Moise l-a ucis cu sânge recce pe antreprenorul Pădurii Bălăşeşti, chiar la marginea acesteia. Bărbatul fusese răpus de numeroase tăieturi de cuţit, astfel că o mare groază se infiltrase printre proprietari, aceştia crezând că banda lui Pruteanu încă se mai afla în judeţul Covurlui.
FOTO Pinterest
„Plesnilă s-a simţit ameninţat de Moise, aşa că şi-a asigurat toată averea şi viaţa şi şi-a angajat cu sume mari doi arnăuţi. În luna mari 1881, Pruteanu era încă neprins deoarece în plasa Horincea din judeţul Covurlui continua seria prădăciunilor sale. Pe 8 mai, pe la amiază, Moise a ieşit cu banda sa în număr de vreo şapte inşi, înaintea administratorului moşiei Docăneasa, aceasta fiind proprietatea lui Lascăr Catargiu şi i-au luat calul, ceasornicul şi banii ce-i avea asupra sa. În aceeaşi zi, pe la amiază, Pruteanu a trimis vorbă la administratorul moşiei Huleşti, cerându-i zece galbeni şi rachiu pentru banda sa. Văzând că nu are nicio scăpare, administratorul a dat cinci galbeni şi un frant, sumă cu care banditul a fost mulţumit”, a povestit pentru „Adevărul”, Marius Mitrof.
Cum a fost prins Pruteanu
Pe 27 mai 1881, Pruteanu a fost prins în cătunul Comăneasca din judeţul Brăila, de către subprefectul Ionescu. Aflând că banditul se afla acolo cu alţi doi prieteni, acesta a dat dovadă de un curaj nemaipomenit, căci s-a deplasat în acel cătun fiind însoţit numai de câţiva muncitori, un primar şi un notar, fără a fi înarmaţi.
„Acolo l-au prins pe Pruteanu care se afla ascuns într-un coşar de viţe împreună cu alţi doi bandiţi. Aflăm astfel despre Toader Moise că era de origine dintr-o comuna din judeţul Covurlui, astăzi judeţul Galaţi. De asemenea, tot el era autorul multor crime pe care le comisese în acest judeţ şi dezertor din armată, fiind dus înaintea Curţii cu juraţi în anul 1779, însă a scăpat din arest”, a spus Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniului Cultural Naţional Galaţi.
În luna martie 1880, imediat ce a fost prins de poliţia urbei Brăila, Pruteanu a fost trimis la Galaţi, unde a fost condamnat aşa cum ştim, la muncă silnică pe viaţă şi la pierderea drepturilor cetăţeneşti. La 8 august în acelaşi an, Pruteanu şi Ţandură, un alt vestit bandit, au evadat şi au început o nouă serie de crime comise cu ferocitate, nenorociri care s-au întins şi în judeţele învecinate.
„În martie 1881, autorităţile au descoperit una dintre gazdele lui Pruteanu la Brăila, precum şi pe amanta sa. Sesizată, poliţia a pus cele două persoane sub urmărire, şi uşor, uşor, au mai fost prinşi şapte indivizi din banda lui Pruteanu, astfel încât locuitorii judeţului se puteau considera liniştiţi. Trebuie spus însă că acei doi tovarăşi prinşi împreună cu Pruteanu nu erau tovarăşii lui reali, cu erau ccea ce noi astăzi numim poliţişti sub acoperire, a menţionat Marius Mitrof.
Pe 13 iunie 1881, ziarul „Vocea Covurluiului” din Galaţi anunţa că „pe la orele 10:00, banditul Pruteanu fiind scos din arest pentru a fi dus la Curtea de Juraţi, i-au fost scoase lanţurile. Când a ajuns în dreptul Grădinii Publice, Pruteanu a sărit din mijlocul santinelelor spre grădină. Soldatul Ioan Burtea, care se afla în spatele său, văzând că acesta se îndepărta cu paşi repezi, i-a strigat să se oprească. Deşi somat, Pruteanu a continuat să fugă, astfel încât glonţul tras din puşca soldatului i-a intrat acestuia prin spate şi a ieşit prin piept, Pruteanu căzând mort pe caldarâm.
Astfel, scria presa acelor vremuri, „am scăpat pentru totdeauna de acest bandit care nu numai că nu avea nicio remuşcare pentru crimele din trecut, dar avea şi o atitudine cinică în faţa justiţiei”.
Pruteanu mai avea şi alte procese în care urma să fie condamnat, astfel că îi trebuiau cel puţin trei vieţi pentru a-şi executa pedepsele.
Se încarcă comentariile...
