Muzicianul care iniţiază copiii în tainele orgii electronice. „Adevăraţii artişti nu prea mai reuşesc să răzbată“

Petrică Şovăială (62 de ani) predă orga electronică la Şcoala de Arte din Galaţi, pe care o şi conduce de 16 ani, iar prin mâna sa au trecut sute de copii de-a lungul anilor. Mulţi dintre ei au ajuns cunoscuţi la nivel naţional, fiind instrumentişti în formaţii de succes.

Petrică Şovăială a fost pasionat de mic copil de muzică, astfel că alegerea sa de a se înscrie la Liceul de Arte din Galaţi, unde a studiat pianul, a venit ca ceva firesc. „Ca orice copil, ascultam Jimi Hendrix, Beatles şi le cântam piesele“, îşi aminteşte dascălul.

După ce a urmat Conservatorul din Cluj, a început să cocheteze cu orga electronică şi sintetizatorul de sunete, fiind fascinat de varietatea de stiluri muzicale pe care le putea aborda cu acest instrument. A revenit la Galaţi ca instrumentist la secţia de estradă a Teatrului Muzical din Galaţi, iar după un an a devenit dirijor al orchestrei din cadrul instituţiei de cultură, scriind şi muzica pentru zeci de piese de teatru.

A străbătut ţara în lung şi în lat cu artiştii Teatrului Muzical, prinzând chiar şi perioada în care comuniştii le impuseseră să se autofinanţeze. „Câte bilete vindeai, atâta leafă primeai. Teatrul Muzical de la Galaţi aşa a trăit din 1985 până în 1990“, ne destăinuie artistul. A făcut parte din formaţia „Cristal“, cea mai cunoscută formaţie de muzică uşoară din Galaţi, şi a scos mai multe albume de muzică, dintre care unul solo.

Nu a mai rezistat în acel ritm, cu turnee organizate aproape pe tot parcursul anului prin ţară, mai ales după ce s-a căsătorit şi au apărut copiii. A avut şansa unui nou început la ansamblul „Rapsodia Dunării“, unul dintre cele mai titrate orchestre de muzică populară din România, unde a venit tot ca dirijor.

După Revoluţie, Uniunea Generală a Sindicatelor, care le asigura finanţarea, s-a desfiinţat, iar profesorul a fost nevoit să o ia din nou de la capăt. A înfiinţat clasa de orgă electronică la Şcoala de Arte din Galaţi în 1990, având la activ sute de elevi care i-au absolvit cursurile în cei 28 de ani de când le predă copiilor acest instrument muzical.

„Orga electronică este un instrument foarte complex, cu care poţi aborda orice gen muzical, pornind de la horă, sârbă, geampara şi până la vals, tango şi cha cha. Primul an de studiu îl rezerv pentru ca elevii să înveţe notele muzicale. Cred că aceasta este cea mai corectă modalitate de învăţare a muzicii, pentru că sunt tot felul de şcoli private, care spun că îi învaţă pe copii să cânte după degete sau după ureche. Ori, dacă la absolvire copilul nu ştie să cânte după o partitură muzicală, nu văd care a fost procesul de învăţare aici“, ne mărturiseşte Petrică Şovăială.

Foştii elevi, instrumentişti de succes

În anul doi, elevii săi abordează diferite genuri muzicale, iar aici se face diferenţa, în primul rând în funcţie de talentul fiecăruia, dar esenţial este şi timpul de studiu pe care fiecare copil este dispus să îl aloce. „Un rol important aici îl au şi părinţii. Nu este suficient ce învaţă cu mine la clasă, trebuie să studieze şi acasă, iar părinţii vor să facă şi înot, şi dans, şi balet. Vor să facă nu ştiu câte lucruri, dar până la urmă ajung să nu facă nimic cum trebuie“, susţine cu un uşor regret profesorul.

Mulţi dintre elevii săi au ajuns, la rândul lor, să predea copiilor orga electronică. Un tânăr care studiază în prezent în Anglia le dă lecţii copiilor la acest instrument muzical pentru a se putea întreţine. Cel mai cunoscut dintre foştii săi învăţăceii este Shift, după numele său de scenă, un vrăjitor al orgii electronice care a colaborat recent şi cu Andra. Petrică Şovăială ne dezvăluie că secretul pentru a ajunge la performanţă la acest complex instrument muzical este numai  studiul. Dascălul crede însă că astăzi contează mai mult imaginea pe care şi-o creează un artist decât ceea ce face el efectiv pe scenă.

Dascălul predă orga electronică de 28 de ani FOTO arhiva personală

„Adevăraţii artişti nu prea mai reuşesc să răzbată. Cei care sunt foarte, foarte talentaţi se zbat, de regulă, în anonimat. Talentul nu este suficient în ziua de astăzi. Îţi trebuie cineva care să îţi facă o imagine bună, dacă nu poate artistul singur să facă asta, pentru că dacă nu vinzi ce cânţi, nu faci nimic. Este suficient să asculţi cine este promovat la radio, ca să îţi dai seama că sunt daţi numai anumiţi artişti şi nu înţeleg de ce. Nici versurile şi nici muzica lor nu spun mare lucru“, ne mărturiseşte profesorul.

Coordonează festivalul internaţional „Ceata lui Piţigoi“

Din 2002 conduce Şcoala de Arte din Galaţi, instituţia de cultură numărându-se printre primele din România în ceea ce priveşte rezultatele la concursuri şi festivaluri obţinute de cei 800 elevi care îi calcă în fiecare an pragul, iar profesorul consideră că acest lucru se datorează pregătirii foarte bune a dascălilor, dar şi exigenţei pe care o manifestă la cursuri.

„Niciun elev nu este admis la Şcoala de Arte fără o testare prelabilă a aptitudinilor. Trebuie să aibă memorie şi auz muzical, pentru că altfel nu se poate face nimic. Fiecare absolvent al Şcolii de Arte, indiferent că face vioară, pian sau orice alt instrument, ştie să cânte de pe partitură la absolvire. Acesta este rolul nostru“, punctează dascălul.

A reuşit de-a lungul anilor să mobilizeze profesorii pe care îi coordonează pentru a organiza şapte festivaluri naţionale şi internaţionale pentru copii, printre acestea numărându-se concursuri pentru tineri interpreţi de muzică populară, pictură şi grafică şi artă fotografică. Unul dintre acestea, festivalul internaţional de muzică uşoară „Ceata lui Piţigoi“ este condus de Petrică Şovăială, competiţia ajungând deja la a XVIII-a ediţie. Din jurii fac parte personalităţi ale muzicii româneşti, cum ar fi Horia Moculescu şi Mihai Alexandru.

Face un arc peste timp şi compară dorinţa de studiu a copiilor de la începuturile sale ca dascăl  cu cea a elevilor de astăzi, iar concluzia este una tristă. „Cu cei de atunci cântam piesele lui Richard Clayderman la absolvirea Şcolii de Arte, iar pe cei de acum cu greu reuşeşti să îi scoţi din telefoanele mobile. Nu e vorba de părinţi, pentru că ei încearcă să îi impulsioneze să facă ceva. Îi strică tehnologia, faţă de care nu au suficientă voinţă să reziste. Le spun multor părinţi că nu putem continua aşa, pentru că dacă elevul nu învaţă cântecele pe care i le predau la curs, stăm pe loc şi ne pierdem timpul“, punctează artistul.

Crede că totul se reduce la educaţie, dar şi la moştenirea genetică, pentru că elevii care au reuşit în muzică au această pasiune în sânge şi speră ca tinerii din România să revină la sentimente mai bune faţă de artă în viitorul apropiat.  

Citeşte şi alte articole similare în ziarul Weekend Adevărul. Fă-ţi un abonament pentru ediţia tipărită! (Clic aici)