De câte ori e nevoie să spui un neadevăr ca să devină adevăr. Când e bine să minţi şi cum rupi lanţul minciunii

S-a demonstrat că este suficient ca o persoană să spună aceeaşi minciună de şase ori pentru ca aceasta să devină adevăr pentru interlocutor. În egală măsură, mincinosul sau cel care încearcă să manipuleze gustă, uneori fără să ştie, din propriul „medicament“. Repetarea obsesivă a aceleaşi minciuni face ca şi cel care o spune să ajungă să o creadă.

”Minciuna se manifestă la nivel mental şi influenţează această zonă. Minciuna repetată are tendinţa să devină un program instalat la nivel de minte subconştientă şi să devină <<adevăr>>. Persoana respectivă are tendinţa să transmită urmaşilor săi acest  <<adevăr>>, perpetuând această stare la infinit”, explică psihologul Stelian Chivu.

Minciuna şi egoul

O minciună repetată devine adevăr pentru o persoană în funcţie de nivelul intelectual, emoţional şi chiar de manifestarea fizică. Studiile ştiinţifice arată că o minciună repetată de şase ori pe zi tinde să devină adevăr pentru cel în cauză.

Minciuna se poate manifesta atât constructiv, cât şi distructiv. Când o persoană se minte că este sănătoasă, nu este o păcălire a minţii, ci o strategie cu puternice efecte la nivel fizic, pentru că organismul va executa întotdeauna ce pleacă de la nivel mental.

La nivel fizic minciuna are un puternic efect asupra digestiei. Persoanele care obişnuiesc să mintă frecvent se vor obişnui cu minciuna. Este necesar totuşi să facem distincţia între minţitul de nevoie, când o persoană este într-o situaţie delicată şi nu vede altă cale de ieşire decât minciuna, minţitul din obişnuinţă, care se poate transforma rapid în boală, şi minciuna spusă pentru a ajuta.

De exemplu, unei persoane care suferă de o boală incurabilă nu îi poţi spune că mai are de trăit câteva luni, ci dimpotrivă, e musai să o încurajezi, chiar dacă aparent nu are motive pentru a fi încrezătoare. Cea mai comună formă de minciună este cea spusă pentru a manipula. Sunt persoane care mint pentru a epata, pentru a se da mari.

Mint şi sunt minţiţi

Minciuna prin omisiune este la fel de gravă ca şi cea spusă pentru a manipula. Sunt acele cazuri când o persoană ştie anumite lucruri, dar nu le spune, deşi ştie că astfel va cauza un rău cuiva drag sau unei cunoştinţe. ”Sunt persoane care trăiesc într-o permanentă minciună. S-au obişnuit să mintă şi să fie minţite. Ajung astfel să nu mai distingă realitatea, trăind după principiul aberant conform căruia <<mă simt bine când mint, dar mă simt prost când sunt minţit>>”, precizează psihologul Stelian Chivu.

Ce nu conştientizează cei care şi-au făcut o obişnuinţă din a minţi este că o minciună spusă are nevoie de alte minciuni pentru a o susţine. Soluţia pentru a ieşi din această realitate paralelă pe care şi-o construiesc cei care mint des este în primul rând conştientizarea.

La fel de important este ca persoana aflată în această situaţie să evite pe cât posibil să mai mintă. E posibil să nu îi iasă din prima, dar dacă reduce gradual numărul minciunilor pe care le spune, este un pas important spre vindecare.

”Conştientizând faptul că minţi şi eliminând minciunile din viaţa ta, rupi acel lanţ al minciunii. Este şi o vorbă care spune că <<dacă minţi astăzi ca un ou, mâine vei minţi ca un bou>>. Poate părea ceva dur, dar este o realitate, un fapt. Sinceritatea este întotdeuna de preferat”, conchide psihologul Stelian Chivu.