Cum s-a pierdut în hăţişurile birocraţiei româneşti o uriaşă donaţie privată pentru întreţinerea unui spital public
0Moşierul Anton Cincu a fost primul primar ales al Tecuciului în anul 1864. Pe parcursul mandatelor sale, întinse pe şapte ani, el a construit două spitale, şosele şi numeroase clădiri. Când a renunţat la funcţie, Cincu a donat bani pentru a fi construit un spital (care există şi în prezent), dar şi o moşie întinsă din veniturile căreia să fie întreţinută unitatea medicală.
La 125 ani de la moartea lui Anton Cincu, povestea vieţii ilustrului reformator al administraţiei publice din Tecuci rămâne fascinantă în continuare. Tecuceanul este considerat, pe bună dreptate, un model de om dedicat trup şi suflet comunităţii, fiind admirat pentru mintea ascuţită, talentul organizatoric şi dărnicia fără seamăn.
Anton Cincu s-a născut în 8 noiembrie 1831 la Tecuci, într-o veche familie boierească, recunoscută în zonă pentru că îşi făcuse un scop din a ajuta comunitatea. Mama viitorului primar reformator al Tecuciului, serdăreasa Smaranda Corban (căsătorită Cincu), era supranumită „doftoroaia” pentru bunătatea şi priceperea cu care îşi îngrijea semenii.
Preocupată de starea de sănătatea a tecucenilor, Smaranda înfiinţează în anul 1845, pe cheltuiala ei, o bolniţă, care era la acea vreme singura instituţie medicală din judeţul Tecuci. Angajează doi medici, ale căror salarii le suportă în întregime, iar în 1857 cumpără câteva case şi înfiinţează un spital pe care îl finanţează şi îl administrează.
„Era căutată şi de bolnavi din alte zone ale ţării. L-a tratat chiar pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza”, scrie profesorul şi istoricul tecucean Doru Paraşcan.
Soţii Smaranda şi Tudoran Cincu au avut cinci copii, însă trei dintre aceştia au murit la vârste fragede. Ajung la maturitate doar doi: Anton şi Caterina. Aceasta din urmă avea să ajungă secretara caimacanului Vogoridi, însă moare inexplicabil la vârsta de doar 18 ani, iar Anton rămâne singurul descendent la familiei.
Primeşte o educaţie aleasă, fiind iniţiat în mai multe limbi străine, în economie, administraţie şi agronomie. Se căsătoreşte cu Sultana Nistor, fiica unei familii boiereşti care avea moşii întinse în părţile Adjudului, dar şi la Panciu şi Soveja. Au împreună zece copii, însă numai şase ajung la vârsta maturităţii. Erau vremuri în care bolile făceau ravagii în aceste părţi de lume, de aici şi aplecarea familie Cincu spre edificii medicale.
Ajunge deputat, senator, primar
În anul 1856, Anton Cincu se decide să intre în politică. Avea 25 de ani şi planuri mari. Este trimisul judeţului Tecuci în Cameră, apoi în Senat, unde se face repede remarcat prin pledoariile entuziaste pentru ca stăpânitorii ţării să se implice în realizarea unui sistem sanitar la care să aibă acces întreaga populaţie.
Anton Cincu la 1870 FOTO Document din Arhiva Muzeului Mixt Tecuci

În 1864, la 33 de ani, devine primul primar ales al oraşului Tecuci. Până atunci, şeful administraţiei (eforul) era desemnat de cârmuitori, iar cele patru mandate ale lui Anton Cincu (este reales în 1866, 1868 şi 1871) sunt considerate fundamentale pentru istoria oraşului moldav.
„Este un personaj istoric foarte interesant, care ar putea fi un model pentru edilii din zilele noastre. Muzeul de Istorie din Tecuci păstrează o mulţime de dovezi al faptelor lui Anton Cincu, iar cercetătorii în istorie au un teren vast de lucru în faţă”, este de părere şi istoricul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi (de care ţine muzeul tecucean).
În 1871, Anton Cincu renunţă la mandat din cauza unor probleme de sănătate, însă rămâne consilier orăşenesc. I se propun, în repetate rânduri, portofolii în Guvern, însă le refuză sistematic, argumentând că nu se poate despărţi de Tecuci şi de tecuceni.
Cei şapte ani de aur ai Tecuciului
În perioada cât a fost primar, Anton Cincu a realizat câteva lucrări capitale pentru modernizarea oraşului şi pentru sporirea gradului de civilizaţie al locuitorilor.
El a avut ideea asanării bălţilor formate de pârâul Tecucel, bazându-se pe observaţiile medicilor legate de legătura dintre ţânţari şi malarie. Mai mult decât atât, a donat oraşului o moşie aflată la marginea acestuia, iar acolo a dat locuri de casă persoanelor nevoiaşe.
Documentele vremii consemnează faptul că Anton Cincu a amenajat bulevardul care leagă centrul Tecuciului de Gara Sud, a pavat cu piatră străzile principale ale oraşului şi s-a înălţat Foişorul de Foc, înalt de 22 de metri, din centrul urbei. De altel, edilul avea o preocupare deosebită pentru prevenirea incendiilor, militând pentru ca tecucenii să-şi ridice locuinţe din cărămidă, rezistente la foc, în locul tradiţionalelor case din lemn.
A contribuit cu terenuri la înfiinţarea la Tecuci a patru unităţi militare (două regimente de cavalerie, unul de infanterie şi o baterie de artilerie), făcând din oraş un important centru militar al Moldovei.
De altfel, familia Cincu este recunoscută ca fiind una de filantropi. De-a lungul istoriei, cei din neamul Cincu au donat Tecuciului şi localităţilor dimprejur sume importante, clădiri şi moşii.
Arhivele consemnează că serdarul Tudoran Cincu şi soţia lui Smaranda (părinţii lui Anton Cincu) au donat Tecuciului două moşii care, împreună cu cea răscumpărată tot de ei în 1820, formează acum cam jumătate din oraş. Ei au ridicat (în 1850) şi biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, monument care dăinuie şi în zilele noastre.
La rândul său, Anton Cincu a donat oraşului moşia sa Capoteasca (din judeţul Râmnicu Sărat (actualmente la graniţa dintre judeţele Vrancea şi Buzău), ca din veniturile încasate să poată fi întreţinut spitalul. De asemenea, pentru subvenţionarea şcolii din Cărăpceşti a donat moşiile sale Micleasca şi Cosmeasca. Tot el a construit spitalul din Nicoreşti, podul de la Ţigăneşti şi a amenajat şoseaua Tecuci-Nicoreşti.
Dar cea mai importantă donaţie a lui Anton Cincu rămâne spitalul municipal din Tecuci. La moartea sa, survenită în 6 august 1894, a lăsat prin testament uriaşa sumă de 200.000 de lei aur (echivalentul a circa două milioane de euro în zilele nostre) pentru construirea unui spital modern. „Acest deziderat a fost realizat în 1904 de fiul său Theodor care a fost şi el mulţi ani în fruntea obştei”, scrie profesorul tecucean Doru Paraşcan.
Spitalul din Tecuci la 1907 FOTO Arhiva Muzeului Mixt Tecuci

Spitalul tecucean (care din 1990 poartă numele lui Anton Cincu), era, la începutul secolului XX una dintre cele mai frumoase şi mai dotate instituţii sanitare din această parte a ţării. De alfel, la 115 ani de la darea lui în folosinţă, spitalul slujeşte în continuare comunităţii locale. Nu mai este atât de modern pe cât şi-a dorit fondatorul lui, însă este un punct de referinţă al obştii tecucene.
Caritatea, ca moştenire de familie
Theodor Cincu a fost ales primar chiar în anul morţii tatălui său, iar clevetitorii n-au întârziat să apară. Alegerea noului primar a fost etichetată ca un act de „nepotism”, pe fondul emoţiei morţii importantului său tată. Istoria avea să demonstreze însă că Theodor Cincu era, la rândul lui, un mare gospodar şi filantrop.
El a reuşit să construiască spitalul visat de bunica lui, serdăreasa Smaranda, şi finanţat de tatăl său, Anton. Apoi, până în 1947, spitalul s-a finanţat exclusiv din veniturile moşiei Capoteasca, fiind un exemplu de eficienţă administrativă şi medicală.
Luând exemplul tatălui său, Theodor Cincu a donat oraşului, în 1934, actuala clădire a Muzeului Mixt, considerată atunci (poate şi acum) cea mai frumoasă casă din oraş.
Averea rătăcită pe coridoarele birocraţiei
Dacă spitalul municipal a rămas în patrimoniul statului, aşa cum a dorit fondatorul său, moşia Capoteasca (cu o întindere de 1.500 de hectare) a dispărut fără urmă prin hăţişurile birocraţiei româneşti.
Cei de la spital nu aveau drepturi juridice pentru a o cere în numele instituţiei medicale, în vreme ce şefii pe linie administrativă (respectiv de la Primăria Tecuci şi de la Ministerul Sănătăţii) nu şi-au bătut capul cu asta. Aşa că imensa moşie s-a pierdut, pe locul unde se afla ea, fizic, fiind puşi în posesie circa 300 de proprietari din satele învecinate.
Valoarea terenului pierdut se ridică, la momentul septembrie 2019, la peste 7,5 milioane de euro, iar valoarea arendei ce putea fi încasată de spital în ultimii 20 de ani este de aproximativ 3,5 milioane de euro. Asta dacă moşia ar fi fost revendicată.
Deşi membrii familiei Cincu au marcat fundamental istoria Tecuciului, în oraş nu există niciun monument închinat lor. Autorităţile locale au tot promis, de-a lungul vremii, că vor ridica o statuie a lui Anton Cincu în parcul municipal, însă promisiune a rămas promisiune, parcă pentru a întări impresia că oamenii de felul lui - darnici, pricepuţi şi harnici - se nasc extrem de rar.