Terifiantele spovedanii ale salvatorilor de la ISU. Ce înseamnă, cu adevărat, să ai o zi proastă: „Uneori, nici noi nu mai rezistăm imaginilor de coşmar“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Unii salvatori care nu
rezistă imaginilor de coşmar cer transferul de la descarcerare FOTO: OANA
CERNAT
Unii salvatori care nu rezistă imaginilor de coşmar cer transferul de la descarcerare FOTO: OANA CERNAT

Oamenii care ajung primii la cele mai mari tragedii văd zi de zi mai multe nenorociri decât vede un singur om într-o singură viaţă. Cu toate acestea, în ziua următoare sunt nevoiţi să o ia de la capăt cu mult calm, pentru a salva vieţi.

SMURD-ul a schimbat medicina de urgenţă din ţara noastră. Ceas de ceas, salvatorii merg acolo unde cineva are nevoie de ajutor. De cele mai multe ori, cazurile îşi lasă însă amprenta şi asupra eroilor din echipajele de intervenţie.

În dispeceratul din Galaţi, apelurile curg continuu zi de zi şi anunţă tragedii la fiecare oră: doi copii au ars în casa părintească, iar o fetiţă de doar trei ani a fost sfâşiată de câinele vecinilor. Echipajele sunt rapid direcţionate către locul nenorocirilor. Deşi tatăl micuţei a intervenit imediat, nici el, dar nici medicii de la SMURD nu au mai reuşit să o salveze pe micuţă. Cazul i-a şocat pe salvatori. „Nu am putut să aducem copilul la viaţă. Era muşcată la nivelul gâtului, pe torace, abdomen şi pe faţă, era pur şi simplu terfelită şi plină de noroi“, povestea atunci, cu lacrimi în ochi, doctorul Angel Trifan, medic coordonator UPU-SMURD Galaţi. Zile la rând, acele imagini le-au dat salvatorilor coşmaruri. Nici în cazul accidentelor rutiere, lucrurile nu sunt mai simple.

Munca în medicina de urgenţă presupune un liant care se stabileşte între toţi membrii echipei. „În meseria aceasta, nu prea se păstrează limita între viaţă personală şi profesie. Având în vedere că sunt la conducerea Unităţii de Primiri Urgenţe şi a SMURD-ului gălăţean, la orice oră din zi şi din noapte telefoanele mobile sunt asupra mea, dorm cu ele, tot timpul port câte o staţie cu mine şi suntem gata să intervenim oricând“, a explicat doctorul Trifan.

Agresaţi în misiuni

În septembrie 2010, doctorul Angel Trifan (foto jos) si colegii din echipajul său au fost bătuţi de către familia unei tinere care solicitase la 112 ajutor medical pentru o falsă tentativă suicidară. Medicul spune însă cu detaşare că şi acest gen de păţanii fac parte din „riscurile meseriei".

pompieri galati foto oana cernat

„Se doreşte ca siguranţa salvatorului să fie pe primul plan, lucru care nu se întâmplă întotdeauna. Sunt situaţii în care încerci să intervii şi pe urmă îţi dai seama că te expui şi pe tine unor pericole chiar majore. Au fost situaţii în care am salvat asistenţi, paramedici, ambulanţieri. Au fost chiar situaţii în care s-a scos victima din maşină şi imediat maşina a explodat“, a continuat doctorul Angel Trifan.

Psihic de fier

Stresul din timpul unei intervenţii poate duce de cele mai multe ori la diminuarea capacităţii de acţiune a salvatorilor. „Sunt cazuri extrem de grave în care salvatorii au parte de imagini de coşmar. Nu putem uita accidentul rutier din localitatea Baldovineşti, judeţul Brăila, unde trei copii au murit. Imaginile au fost terifiante, un pompier brăilea a suferit atunci o comoţie cerebrală. În trecut, mulţi militari în termen leşinau la intervenţii, dar după profesionalizare, aceştia s-au mai întărit. Ne confruntăm însă cu tot mai multe cazuri în care salvatorii nu mai rezistă imaginilor de coşmar şi cer transferul de la descarcerare, de la SMURD“, a explicat maiorul Eugen Chiriţă, purtător de cuvânt la Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Galaţi. 

pompieri galati foto oana cernat

Alte imagini de coşmar le-au rămas în minte salvatorilor din Galaţi în legătură cu inundaţiile din anul 2013. „Erau ţipete, urlete, veneau informaţii pe bandă rulantă că avem copii dispăruţi, luaţi de ape. De asemenea, ne-a fost greu să ne revenim după un incendiu din comuna Schela, unde doi copii au murit. Părinţii ţipau, erau disperaţi să intre în foc, nu ştiam cum să îi liniştim, copiiii erau arşi... Atunci când şi tu ai copii, numai un exerciţiu de imaginaţie te trece cu fiori reci“, a mai spus maiorul Eugen Chiriţă.

Eugen Chirita ISU Galati

Familia, cel mai bun psiholog

În cadrul ISU Galaţi a existat o funcţie de consilier psihologic. Dar, pentru că nu a fost ocupată, aceasta a fost radiată. „Colegii şi familia sunt cei care ne ajută să ne revenim. Cei dragi nici nu ştiu prin ce trecem noi zi de zi. La intervenţii, pe fondul adrenalinei, uiţi, dar după ce te linişteşti devine mai greu. În timpul liber încerci să stai cât mai mult timp cu familia. La inundaţiile din 2007 am plecat de acasă de ziua mea şi m-am întors după aproape o lună. Timp de aproape două săptămâni eu şi colegii mei am fost izolaţi. Ploua neîncetat şi eram uzi, ne duceam la magazin şi luam haine pe datorie“, a mai spus maiorul Chiriţă.

„Se petrec minuni“

Salvatorii mai vorbesc despre momentele-cheie în care, de exemplu, o resuscitare poate dura foarte mult şi în care totuşi lucrurile iau o turnură bună. „Când insişti, mai ales atunci când sunt copii, şi vezi că revin la viaţă, atunci ştii sigur că s-a petrecut o minune. Când vezi că resuscitezi persoana respectivă cu succes, trăieşti sentimentul împlinirii unui miracol“, a spus doctorul Angel Trifan.

Bilanţul de la finalul zilei îi ajută, cumva, pe salvatori să meargă mai departe. „Uneori avem zile cumplite pe ambulanţă, când alergăm de la un caz la altul, sau în dispecerat, când vin mai multe solicitări decât numărul maşinilor disponibile. Trebuie să urmăreşti foarte bine protocoalele de triaj şi să îţi dai seama unde să direcţionezi ambulanţa“, a explicat şi Horaţiu Caracaş, asistent coordonator elicopter SMURD Galaţi.

SMURD Galati

Fericirea de acasă

Pentru salvatori, familia are cel mai important rol. „Fără susţinerea lor nu ai cum să mergi mai departe. Când ajung acasă, îl găsesc pe fiul meu jucându-se cu elicoptere, ambulanţe, îşi face fel de fel de scenarii şi realizez ce înseamnă pentru el meseria mea. El şi soţia mea sunt totul pentru mine“, a spus Horaţiu Caracaş, asistentul coordonator al Punctului de Operate Aeromedicală SMURD Galaţi. „Fără ajutorul colegilor din spital şi de la SMURD şi fără înţelegerea familiei, a soţiei mele în special, care duce greul casei, nu aş fi reuşit să am succes în atâtea cazuri dificile“, a spus şi doctorul Angel Trifan, medic coordonator UPU - SMURD Galaţi. În puţinul său timp liber, acesta se plimbă în oraş cu motorul şi se joacă împreună cu cei doi copii ai săi.

pompieri galati foto oana cernat

„Ne-am încuiat în ambulaţă. Au încercat să urce peste noi“

Aproape toţi membrii echipajelor din cadrul Serviciului Judeţean de Ambulanţă (SJA) din Vâlcea au avut parte de cel puţin un moment în care au fost nevoiţi să lupte, la propriu, pentru a se salva din calea rudelor nervoase. Percepţia asupra trecerii timpului la locul accidentului este diferită pentru aparţinători, susţin membrii echipajelor de pe ambulanţă, iar cele câteva minute necesare deplasării la locul unui accident sau incendiu se transformă în zeci de minute sau chiar ore pentru rudele care aşteaptă salvarea. Acesta ar fi unul din motivele din cauza căruia salvatorii sunt agresaţi destul de des.

„Ni s-a întâmplat chiar să solicităm ajutorul forţelor de ordine, să fim însoţiţi de jandarmi, poliţişti şi mascaţi, până la spital. Cel mai recent caz de acest gen a fost vara asta, când am fost solicitaţi la Valea Cheii. Aparţinătorii au venit cu mai multe maşini după noi, cred că au fost pe puţin 20 de indivizi, toţi nervoşi şi agitaţi. Pacienta era în stop cardiorespirator şi i-am acordat primul ajutor în ambulanţă. Am fost obligaţi să ne încuiem în ambulanţă când au încercat să urce peste noi şi au început să zgâlţâie ambulanţa din toate părţile. Nu ne-au lăsat să plecăm până n-au venit poliţia şi jandarmeria să ne escorteze până la spital“, a povestit Cristina Dobre (foto jos), medic în cadrul SJA Vâlcea.

pompieri valcea irina ripan

„Nu ştim când ne întoarcem acasă

De situaţii tensionate pe teren au parte şi pompierii. „Ştim când plecăm de acasă, dar niciodată nu ştim când sau cum ne întoarcem. Au fost momente când ne-am gândit că vom muri în timpul misiunii, pentru că în cazul nostru intervine întotdeauna elementul surpriză: nu ştim ce ne aşteaptă pe teren sau ce găsim, de exemplu, în subsolul blocului. De foarte multe ori primim o informaţie prin dispecerat, iar când ajungem la locul intervenţiei constatăm că realitatea e cu totul alta. În timpul misiunilor avem tot timpul parte de oameni recalcitranţi, care ne înjură sau ne întâmpină cu toporul. De multe ori trebuie să fim atenţi ca atunci când ne dăm jos din maşină să nu coborâm direct în furcă“, a mărturisti Dimitris Vlahos, angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „General Magheru“ din judeţul Vâlcea.

După Colectiv

Angajaţii ISU Vâlcea resimt puternic „efectul Colectiv”, mai ales după ce colegii din alte judeţe au început să fie înjuraţi pe stradă, în ciuda faptului că nu au legătură cu tragedia din clubul bucureştean. Subiectul sensibil e intens dezbătut nu doar la televizor, ci şi în interiorul instituţiei, pompierii considerând că au fost puşi la zid pe nedrept.

 „E dureros ce se întâmplă şi îmi pare rău că în urma scandalului apărut după incendiul de la Colectiv suferă tot pălmaşii, oameni care-şi fac meseria cum pot mai bine date fiind condiţiile din România. La locul incendiului s-a acţionat exemplar, iar celelalte lucruri despre care se vorbeşte acum nu ţin de noi, ci de alte structuri“, a încheiat Dimitris Vlahos.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite