Românul care îmbogăţeşte Universitatea din Edinburgh: „În România, cercetarea este blasfemie instituţionalizată”

Ciprian Pruteanu (dreapta) şi profesorul Jim Al-Khalil,i la o prezentare în Scoţia. Foto: arhiva personală

Gălăţeanul Ciprian Pruteanu, absolvent al Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” în 2010, a câştigat un premiu consistent din partea unui for de fizică, dar banii s-au dus către alţi studenţi pentru că el avea deja o bursă. Ciprian a absolvit studiile de licenţă în această vară, ca şef de promoţie. El urmează să-şi înceapă direct doctoratul în fizică, profesorii de acolo spunând că şi-ar pierde vremea cu un masterat.

Argumentul suprem pentru care Ciprian Pruteanu a ales studiul în străinătate în detrimentul celui din România a fost posibilitatea de a face cercetare de vârf, cu tot ce implică asta: reurse financiare, umane, tehnice, etc. „Acesta a fost de fapt şi unicul argument care conta pentru mine personal. Distanţa sau orice alt lucru invocat de alţii erau sub acest punct, şi complet irelevante pe deasupra”, mărturiseşte Cirpian.

Unii profesori din liceu, care i-au fost mai apropiaţi, au avut un rol destul de important în conturarea alegerii. Majoritatea îl încuraja să facă ce-i place şi ce-şi doreşte, fără a lua în seamă ce ziceau alţii dintr-un patriotism exagerat.

De ce nu a ales România?

Pentru a ne răspunde la această problemă, Ciprian a venit cu o scurtă istorioară. „În timpul liceului am participat la diverse concursuri naţionale sau internaţionale de fizică, unde am avut ocazia în repetate rânduri să stau de vorbă cu profesorii din comisii. La majoritatea concursurilor naţionale, comisia era formată aproape integral din profesori universitari. În momentul în care profesorii care predau zi de zi fizica la cele mai bune universităţi din România îmi spun categoric: Pleacă, nu-ţi bate joc de tine stând aici!, aş fi fost iraţional să nu îi ascult”, spune doctorandul gălăţean de la Edinburgh.

Acesta a punctat din nou faptul că ţara nu a fost niciodată un argument în alegerea facultăţii, ci doar prestigiul instituţiei de învăţământ superior şi cât de mult s-ar putea dezvolta acolo.

Pentru a juca în altă ligă ne trebuie alţi oameni!

Când vorbeşte despre învăţământul de la cea mai prestigioasă facultate de fizică din Europa spune că este „în altă ligă”! Ce-ar trebui învăţământului românesc pentru ca măcar să calce pe urmele acestor facultăţi? „O atitudine mai dură, clară şi fără interpretări. E necesară şi o bază materială complexă, echipamente şi fonduri, însă resursa umană este cea care din punctul meu de vedere distruge orice. În condiţiile în care tot felul de persoane lipsite de orice abilităţi şi afinităţi intelectuale ajung doctori sau profesori universitari, după care tună şi fulgeră ca şi cum ar fi Dumnezei pe Pământ, nu se poate face cercetare”, spune Ciprian Pruteanu.

Acesta merge mai departe şi lansează o ipoteză uluitoare. „Din punctul meu de vedere, în România, cercetarea e „blasfemie instituţionalizată”. Scopul suprem este acela de a supune totul scepticismului şi de a dărâma eventualele dogme întâlnite în această încercare. Orice trebuie chestionat, pus sub lupă şi studiat. Iar asta este complet în contradicţie cu mentalitatea militărească, unde nimeni nu se revoltă şi urmează ordine orbeşte, fără a se întreba dacă au vreo logică sau nu, care pare să fie împământenită adânc în mentalitatea multor persoane, din toate categoriile de vârstă”, îşi explică Cirpian punctul de vedere.

La toate acestea s-ar putea adăuga şi lipsa de interes pentru echipamentele noi, scumpe şi performante care se prăfuiesc prin laboratoare pentru că nimeni nu se oboseşte să înveţe să le folosească.

Colaborarea între universităţi, secretul unei cercetări de calitate

Ciprian Pruteanu povesteşte că nu scoate nici un ban din buzunar pentru cercetarea pe care o face. „Orice echipament sau reactiv de care am nevoie e acoperit din diverse fonduri şi nu necesită ca eu să le cumpăr din buzunarul meu. Nici nu mi-aş permite! Universitatea are o bază materială foarte solidă - echipamente de ultimă generaţie, reactivi şi materiale consumabile mereu la dispozitie. Mai importante însă sunt afilierile universităţii la diverse centre de cercetare internaţională: Rutherford-Appleton Laboratory, Oxfordshire sau Institut Laue-Langevin, Grenoble. Acestea sunt complexe de cercetare care oferă multe metode de cercetare pe care nu şi le poate permite o universitate de una singură”, mai spune studentul originar din Galaţi.

Cel mai important factor este însă resursa umană. Cercetatori de top, unii dintre ei lideri pe plan mondial în domeniul lor, cu o opera ştiinţifică de decenii, care au creat sau revoluţionat diverse ramuri din ştiinţe. „Aceştia sunt punctul forte, fiind mereu dispuşi să te înveţe şi să te ajute în ceea ce faci tu, fie că este vorba de ceva teoretic sau de operarea unui laser. Pe toate celelalte lucruri le poate avea oricine, însă prestigiul şi puterea facultăţii este data de aceşti oameni”, a adăugat Ciprian Pruteanu.  

Ce le recomandă tinerilor absolvenţi de liceu

Când vine vorba despre sfaturi pentru tinerii cu multe calităţi din România, Cirpian le recomandă să ia în calcul disponibilitatea la muncă. „Degeaba faci o facultate în străinătate dacă te duci acolo doar pentru a plimba banii părinţilor. Şi acolo performanţa se plăţeste cu nopţi nedormite şi câte15 ore de muncă pe zi. Nu aleargă câinii cu colaci în coadă, nu curge miere la robinet. Evident, să aleagă ceva ce le place şi îi ţine în priză. Că nu prea ai cum să lucrezi 15 ore pe zi şi să dai şi randament dacă nu ai pasiune pentru respectivul domeniu”, explică Ciprian Pruteanu.

Grupuri de specialişti, nu valori individuale!

Ajungând la capitolul „valori individuale” şi „valori de grup”, l-am întrebat pe Ciprian de ce crede că România nu face tot posibilul să-şi ţină în ţară oamenii valoroşi.

„Eu nu cred că România are nevoie de valori individuale, ci de o categorie de oameni care să fie buni specialişti în diverse domenii. Încă părem să avem impresia că societatea şi cultura avansează prin vârfuri şi atât, prin „genii”, dar situaţia contemporană e diferită. Societatea avansează prin categorii mai consistente, grupuri de oameni bine pregătiţi în domeniile lor care avansează puţin câte puţin, cărămidă cu cărămidă. Încă pare să dăinuie ideea conform căreia idealul este omul renascentist, universal, omul bun la toate dar fără specializare sau calificare clară, care îşi dă doct cu părerea de la fizica cuantică la estetică lui Baumgarten, el fiind pregătit în limba franceză”, ne explică Ciprian.

Acesta consideră chiar că România nu greşeşte atunci când îşi lasă valorile să plece la studii în străinătate. „Un om a cărui pasiune este ingineria genetică nu prea are ce face într-o tară care nu îi ofera necesitaţile materiale pentru a-şi practica meseria, şi se ratează. În urma “valorilor” nu profită doar o ţară (dând la o parte pulsaţiile naţionaliste), ci întreaga umanitate. După Norman Borlaug nu profită SUA, ci întreaga lume, în special ţările subdezvoltate. Migraţia creierelor mi se pare ceva normal, nu un lucru de care să ne scandalizam ipocrit-patriot de fiecare dată când ne mai aducem aminte, înainte să schimbăm canalul pe TarafTV”, a adăugat Ciprian Pruteanu.