În ultima vreme, am tot scris despre afacerile controversate care se tot învârt în zona Tecuciului, iar pe măsură ce am adâncit investigaţiile pe diverse subiecte am realizat, nu fără adâncă mirare, că instituţiile din zona cu pricina funcţionează şi acum, la peste un sfert de secol de la căderea comunismului, tot în sistemul de complicităţi „clocit” de tătucii de la răsărit.

De altfel, despre municipiul din nordul judeţului Galaţi circulă deja un fel de sintagmă cu conotaţii de legendă, căci aşezarea este denumită nici mai mult, nici mai puţin decât „Republica Tecuci”, parcă întru confirmarea faptului că acolo, în molcomul oraş moldav, lucrurile se petrec după un ritm aparte, complet diferit de ritmul în care se mişcă restul lumii.

Fără îndoială, n-ar fi nicio problemă dacă această „enclavizare” a Tecuciului ar fi doar expresia unui spirit comunitar care promovează ideii generoase precum libertatea, descentralizarea sau autonomia administrativă. Ar suna cumva ca-n America şi ar fi chiar frumos. Din păcate, însă, spiritul „Republicii Tecuci” se bazează pe cu totul alte principii.

Şefii Poliţiei, „gorile” pentru bulibaşi

La Tecuci aveam de-a face cu un lung şi complicat lanţ de complicităţi, cum rar se poate vedea în altă parte. Deocamdată, la suprafaţă n-au ieşit decât puţine lucruri. Doar vârful aisbergului. Bunăoară, un simptom cumva de luat în seamă este faptul că fostul şef al Poliţiei oraşului, comisarul şef Florin Balcan, este judecat în prezent pentru favorizarea infractorului, într-un dosar în care trei ofiţeri din subordinea acestuia au de dat socoteală pentru că au ajutat un cetăţean (întâmplător bulibaşă al unei comunităţi de romi) să şantajeze şi să scuture de bani un om de afaceri.

Incidentul s-a întâmplat ziua în amiaza mare, cu ştirea şefului Poliţiei şi chiar dacă poliţiştii au pretins că erau în timpul lor liber, camerele de supraveghere din spaţiul unde s-a produs fapta arată că erau în uniformă, că avea pistoalele de serviciu la brâu şi că au făcut uz de funcţie pentru a fi mai convingători.

Şi mai interesant este că unul dintre poliţiştii folosiţi ca „gorile” în această reglare de conturi ca-n America anilor 30 era un alt comisar şef, pe nume Mircea Rusu (cunoscut şi ca manechin la prezentările de chiloţi ale cunoscutului designer Cătălin Botezatu). Iar asta nu e tot, căci Rusu mai este judecat şi într-un alt dosar penal, legat de moartea suspectă a unui om de afaceri din Tecuci, în cursul unei partide vânătoare organizată ilegal.

S-a fabricat un vinovat?

Un alt caz interesant pe care l-am cercetat îndeaproape este cel al accidentului produs produs pe centura Tecuciului în 13 iulie 2010, prilej cu care au murit doi oameni. Deşi inculpat pentru omor a fost un om de afaceri pe nume Bogdan Banu (care a şi fost condamnat între timp), probele şi expertizele legate de incident scot la iveală o serie de lucruri halucinante.

Există suspiciunea că, de fapt, autorul accidentului mortal este cu totul o altă persoană (lucru spus cu subiect şi cu predicat chiar de unul dintre experţii audiaţi în cauză), care a primit în dosar doar calitatea de martor, fără ca maşina să-i fie supusă unei expertize, aşa cum impunea contextul producerii accidentului (despre care am relatat pe larg în articolele „Cum a ajuns un procuror incompatibil să fie decisiv într-un dosar penal care a dus la condamnarea unui gălăţean la trei ani de închisoare” şi „Fostul şef al Poliţiei Tecuci este cercetat iar de DNA. El este bănuit că a fost complice la falsificarea unui dosar penal”).

Foarte interesantă este şi reţeaua de complicităţi din jurul acestui martor, pe nume Sandu Ferţu, care a fost scos dintr-un condei din postura de suspect. Ei bine, omul este fiul subofiţerul Ionel Ferţu, de la Poliţia Circulaţie Tecuci (adică exact instituţia care a cercetat faptele).

Mai mult decât atât, s-ar părea că una dintre nepoatele lui Sandu Ferţu este căsătorită cu prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi. Şi deşi pare că n-are legătură, are. Căci amintitul procuror tocmai ce-a botezat (pe 5 marie 2016) copilul lui Fănel Oprea, ofiţerul de la cercetări penale care s-a ocupat de dosarul accidentui în discuţie. Coincidenţă?

Iar cum acest din urmă ofiţer este şi fin de cununie al procuroarei Petrina Doruş (de la Parchetul Tecuci), care, la rândul ei, este colegă de serviciu cu procuroarea Mihaela Maxim, care a întocmit rechizitoriul în cazul accidentului şi a cerut 18 ani de puşcărie pentru Bogdan Banu, lucrurile se leagă spectaculos.

Manus manum lavat

Exemplele pot continua. Este absolut bizar, bunăoară, modul cum este ţinut în sertar dosarul penal în care tatăl primarului din Tecuci, Daniel Gerhard Ţuchel, este acuzat (cu dovezi solide, inclusiv filmate) de lovirea unor persoane (printre care şi un ziarist), ziua în amiaza mare, în plină stradă.

Ar mai fi de amintit aici şi cazul lui Ion Pintilie, prins în flagrant, în urmă cu cinci ani, primind bani pentru a „rezolva” procurarea unui permis auto fără examen. Individul a scăpat cu doar un an şi şase luni de închisoare, după ce procurorii nu au reuşit (?) să identifice nici măcar un sigur poliţist din reţeaua lui Pintilie. Oare au şi vrut?

Una peste alta, un lucru este sigur: la Tecuci, mai toţi şefii din instituţiile cheie sunt cumetri, fini sau rude între ei, într-un carusel ameţitor, care aduce aminte de celebrul dicton latin „Manus manum lavat”, respectiv „O mână spală pe alta”, cu trimitere tot la sistemul de complicităţi. DNA Galaţi ce-o fi crezând, oare, despre toate acestea?