Bicicletele haioase inventate de un român care putea ajunge un profiler de succes în serviciile secrete. A creat şi o prelată de camuflaj, intrată în dotarea Armatei

Mihai Focşăneanu FOTO Valentin Trufaşu

Mihai Focşăneanu (69 de ani) este de profesie proiectant, cu un talent extraordinar la desen, însă este şi un profiler cunoscut, care a ajutat Poliţia Română să identifice autorii unor crime. I s-a propus chiar să intre în SRI, însă a refuzat. A rămas la pasiunea sa: construirea de biciclete.

Povestea de viaţă a lui Mihai Focşăneanu este un roman care încă se scrie. Şi-a început cariera ca proiectant la Sibiu, unde a realizat o machetare a oraşului, astfel încât autorităţile să întocmească un plan pentru reabilitarea clădirilor, în special a celor istorice. S-a transferat apoi la Institutul de Cercetări şi Proiectări Navale din Galaţi. Aici, un contraamiral din Marina Română i-a cerut să conceapă o prelată de camuflaj pentru un transportor pe pernă de aer al Armatei, care urma să opereze în Delta Dunării.

Rezultatul l-a lăsat mască pe ofiţer. De la câţiva metri, contramiralul n-a putut spune unde este transportorul pe pernă de aer, atât de eficient era camuflajul. „Am mers în Deltă şi am făcut mai multe fotografii la stuf şi apă. Am combinat apoi informaţiile obţinute cu altele pe care le ştiam eu şi am realizat acea prelată de camuflaj. Contraamiralul mi-a spus să nu-mi bat joc de el, pentru că este o treabă foarte serioasă. Eu am luat atunci un creion şi am redat conturul transportorului camuflat. Nu vă spun ce încântat a fost când a realizat cât de bun era camuflajul!“. Mihai a fost premiat la scurt timp de direcţia tehnică a institutului unde lucra, iar prelata de camuflaj a intrat în dotarea Armatei Române.

Ce poţi face când ştii să disimulezi

Imediat după Revoluţie, a decis să-şi încerce norocul pe cont propriu şi şi-a deschis o agenţie de publicitate în Galaţi. În perioada aceasta, pentru că Mihai are abilitatea, rar întâlnită, de a citi foarte bine o persoană din modul în care vorbeşte şi merge, a intrat în atenţia SRI şi a Poliţiei, care doreau să-l folosească pentru identificarea răufăcătorilor şi a unor persoane implicate în activităţi ilegale. A ajutat autorităţile, la început. A fost un fel de profiler, cum se spune în domeniu. La un moment dat, însă, a decis să înceteze colaborarea cu SRI şi să treacă la un alt capitol în viaţa sa.

Totuşi, poveştile despre capacităţile lui de înţelegere a psihicului oamenilor au rămas. De pildă, ştiind să disimuleze foarte bine, în perioada petrecută la Sibiu, le-a făcut colegilor o farsă. A venit la serviciu deghizat în femeie. Nimeni n-a realizat că vorbeşte şi-i sărută mâna unui coleg, decât după ce Mihai s-a „deconspirat“: „Chiar şi şeful serviciului mi-a sărutat mâna, iar când a realizat că sunt bărbat, s-a îndepărtat repede, uitându-se mereu înapoi“, povesteşte râzând Mihai Focşăneanu.

Este suficient pentru Mihai să urmărească mimica unei persoane, limbajul nonverbal şi, uneori, e de ajuns chiar şi o banală strângere de mână pentru a prezenta în amănunt personalitatea, abilităţile şi chiar coeficientul de inteligenţă al acesteia. Poate spune multe despre o persoană şi doar prin modul în care se semnează.

O mare pasiune: construcţia de biciclete

Bărbatul este şi un foarte bun desenator, atât tehnic, cât şi artistic. În Armată, i s-a încredinţat realizarea unor hărţi cu obiective strategice, pe care le-a realizat cu lejeritate. I-a ajutat şi pe cei de la Paşapoarte, înainte de 1990, să realizeze unele formulare, prin scrisul artistic pe care îl are. Acum, Mihai a decis să-şi canalizeze talentul şi să se dedice unei singure pasiuni: bicicletele cu mai multe locuri.

A creat, de-a lungul anilor, numeroase biciclete şi tricicluri cu funcţii multiple, pornind de la drama tatălui său, pilot şi erou în Al Doilea Război Mondial, care şi-a pierdut un picior într-o bătălie aeriană cu sovieticii. „Această situaţie a fost o mare provocare pentru mine. Fiind invalid, tatăl meu a primit de la stat o tricicletă cu motor, ca să se deplaseze. Am dorit să-i uşurez viaţa şi am modificat triciclul pentru a se potrivi situaţiei sale“, explică Mihai.

Nu a fost deloc uşor, pentru că modificarea unui triciclu presupunea costuri mari, pe care familia inventatorului nu le putea suporta la acea vreme. În plus, Mihai nu putea nici să schiţeze pe hârtie cum ar arăta noul triciclu, astfel că a făcut totul doar pe baza talentului său în a crea astfel lucruri, îmbunătăţind suspensiile şi confortul acestui mijloc de transport. „Tatăl meu prinsese drag de triciclu şi ajunsesem să ne luăm la întrecere pe şosea, am prins chiar şi 100 de kilometri la oră cu el. Aşa mi-a venit ideea să fac un triciclu mai uşor, astfel încât să mă deplasez oriunde doresc, fără să depind de benzină sau de orice altceva“, spune inventatorul cum a pornit totul.

Bicicleta viitorului are zece locuri

A străbătut multe ţări din Europa cu bicicleta, ceea ce l-a ajutat să aibă o sănătate de invidiat, la cei aproape 70 de ani ai săi. „Am fost campion zonal la atletism în 1966. Alerg 100 de metri în 13,5 secunde“, spune Mihai, dezvăluindu-ne şi pasiunea sa pentru atletism. A realizat o bicicletă cu două locuri pentru copii, ca să încurajeze mişcarea sănătoasă. A şi predat ore de dirigenţie la o şcoală din Galaţi, pentru a-i învăţa pe copii să-şi descopere pasiunile şi să le urmeze. Ulterior, a creat bicicleta cu cinci locuri şi plănuieşte ca în viitorul apropiat să construiască o bicicletă cu zece locuri, care să fie folosită ca mijloc de transport în comun. 

Aceasta ar putea să înlocuiască clasicele autobuze şi va merge pe principiul unui velobus, adică nouă persoane pedalează, iar una conduce vehiculul. Speră ca în curând să găsească finanţare pentru proiectul său, iar românii să înţeleagă utilitatea unui asemenea mijloc de transport. Deşi mai multe persoane i-au promis ajutor financiar, nimeni nu a făcut nimic concret până acum, astfel că a fost nevoit să se autofinanţeze, concepând reclame şi calendare. „Bicicleta cu cinci locuri este foarte practică. Este concepută ca o bicicletă cu trei locuri, la care poţi ataşa încă două jumătăţi de bicicletă cu sistem de pedalaj. La această bicicletă, trei persoane pedalează şi două se odihnesc“, explică Mihai Focşăneanu.