A murit Sergiu Dumitrescu, unul dintre cei mai apreciaţi oameni de cultură din Galaţi

Artistul plastic împlinise 61 de ani pe 23 decembrie şi ocupa funcţia de manager al Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi. Decesul lui Sergiu Dumitrescu a fost provocat de o veche afecţiune cardiacă care s-a agravat.

Artistul plastic Sergiu Dumitrescu, gălăţean cu rădăcinile adânc înfipte la malul Dunării, a plecat, de luni, 1 februarie, să sculpteze îngeri în cer. 

De fapt, el n-a murit, chiar dacă nevoia de rigoare jurnalistică ne obligă să spunem asta în titlu. Sergiu doar a adormit un pic, lăsând arta lui să ne încânte pe mai departe, chiar dacă el nu va mai fi aici, ci ne va privi cu ochi blânzi din colţul de rai pe care Domnul i-l va hărăzi, cu siguranţă, să îl populeze cu talentul lui uriaş.

Era încă tânăr, încă mai avea multe de spus şi de făcut aici, pe pământ. Mai avea de îmblânzit cu arta lui măiastră această o lume sălbatică, răsolită adeseori de pasiuni violente, care l-a adulat, l-a cârcotit, l-a iubit.

Însă Cel de Sus a ales să-l cheme la El cu zi înainte de o sărbătoare creştină plină de semnificaţii: Întâmpinarea Domnului. Este, cu siguranţă, un semn divin, ale cărei semnificaţii nu le putem descifra noi, simplii muritori. Căci nebănuite sunt căile Domnului.

Dumnezeu să-l dihnească în pace!

Sergiu Dumitrescu, repere biografice

Născut pe 23 decembrie 1954, în familia medicului veterinar Paul Dumitrescu, afirmat în cultura gălăţeană ca scriitor satiric şi compozitor, sculptorul Sergiu Dumitrescu a frecventat, încă din perioada când era elev la Liceul „Vasile Alecsandri”, atelierul sculptorului Mihai Mihai, ca mai apoi, în 1977, să fie admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde a studiat cu profesorii Vladimir Predescu şi Marin Iliescu.

După absolvire (1981), a revenit la Galaţi, unde a lucrat ca metodist la Casa de Cultură a Studenţilor, profesor în mai multe unităţi de învăţământ preuniversitar, iar după 1990 a ocupat funcţiile de consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional şi manager al Centrului Cultural „Dunărea de Jos”. A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1991.

Din 1979 a început să expună în cadrul manifestărilor colective ale Filialei Galaţi a UAPR. În toţi aceşti ani şi-a organizat mai multe expoziţii personale la Galaţi (1986, 1987, 1989, 1993, 1995, 1998, 2001), Cuneo, Cissone, Italia (1995) şi a participat la numeroase manifestări de profil cu caracter naţional şi internaţional. S-a numărat printre artiştii care în 1995 au pus bazele Gruppului „Axa”, fiind prezent cu lucrări în expoziţiile acestuia intitulate „Corpul uman”, „Natura moartă altfel”, „Gest, idee, sacrificiu”, „Oglinda”, „Fără titlu”, „Imposibila întoarcere”, „246”, „Agora act”, „Echilibru” etc. 

A participat la Tabăra de sculptură în piatră de la Piatra Neamţ (1983), Tabăra de sculptură în lemn de la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi (1996) şi la ediţiile din 1991, 1995, 1997 ale Taberei de sculptură în metal de la Galaţi, pe care le-a şi coordonat. Pentru Galaţ, a realizat proiectul după care s-a construit în parcul din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor „Troiţa Sf. Sofia”, ridicată în anul 2000, în amintirea Bisericii „Sfânta Sofia”, demolată de autorităţile comuniste în 1963, ca şi lucrările de artă monumentală „Veşmânt” (1991, Strada Brăilei, în faţa blocului R2), „Veghea” (1995) şi „Ieşirea în lumină” (1997), ambele aflate în Parcul „Cloşca” (Valea Ţiglinei).

A fost onorat cu distincţii precum: Premiul III la expoziţia concurs de la Cissone, Italia (1995); Premiul pentru talent şi ofensivă în arta plastică gălăţeană, acordat de ziarul „Viaţa liberă” (1995), Premiul Municipiului Galaţi (2012) etc. Lucrări ale sale se află în colecţii de stat şi particulare din România, Anglia, Franţa, Italia, Germania, Grecia, Belgia, SUA, Australia.