FOTO Scriitorul Alexandru Vlahuţă, „îmblânzit” în Vrancea de o femeie de toată isprava, care i-a deschis la Dragosloveni o casă memorială
0
Alexandrina Ruxandra Gâlcă a fost cea de a treia soţie, şi ultima, a autorului „României pitoreşti”, reuşind să-i redea liniştea de care avea nevoie nestatornicul scriitor Alexandru Vlahuţă.
În afară de Duiliu Zamfirescu, Vrancea nu a oferit prea mulţi scriitori autentici în perioada clasicilor literaturii române. Totuşi, unul dintre scriitorii „adoptaţi” pe aceste meleaguri este Alexandru Vlahuţă, care are o casă memorială la Dragosloveni.
Ajungerea sa pe aceste locuri s-a datorat căsătoriei cu Alexandrina Ruxandra Gâlcă, care a primit din partea familiei această locuinţă la Dragosloveni, pe atunci în fostul judeţ Râmnicu Sărat.
Alexandrina Ruxandra a fost cea de a treia sa soţie, alături de care nestatornicul scriitor şi-a găsit liniştea de care avea nevoie.
„Ruxandra, care era sora prefectului de Râmnic, Nicolae Gâlcă, i-a oferit lui Vlahuţă o casă frumoasă, multe cărţi, un pic de avere pentru liniştea bătrâneţilor, dar şi un cadru propice scrisului, casa lor fiind adesea vizitată de numeroşii prieteni ai lui Alexandru Vlahuţă”, ne-a precizat Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea.
Până la Ruxandra, Vlahuţă a mai fost căsătorit şapte ani cu Ida Pagano, fiica profesorului său de italiană F. Pagano şi opt ani cu Margareta Dona, fiica fostului şef de Stat Major al Armatei Române între 1884-1886, generalul Nicolae Dona.
Cea de a treia căsătorie, cu Alexandrina Ruxandra Gâlcă a avut loc în anul 1905. Soţia lui Vlahuţă, fiică de moşier, stăpânea la Dragosloveni un conac şi o zeci de hectare cu vie.
„Din pridvorul aerian gândit de arhitectul Al. Clavel, privirea lunecă departe, peste podgorii, până la Gugeştii aflaţi în buza câmpiei, acolo unde Vlahuţă îşi întâmpina oaspeţii veniţi de la Bucureşti: Caragiale, Delavrancea, Galaction. Acesta din urmă socotea potrivit ca mormântul poetului să fie la Dragosloveni, sub o troiţă ţărănească, lângă biserica din sat: „Munţii, dealurile, ţărmii oceanului… oricât ar fi de măreţe, ca să nu ne subjuge şi să ne lege gândurile în preajma lor mai au nevoie şi de câteva slove şi de câteva icoane din povestea infinită a omului soldat, artist şi preot. Pentru acest cuvânt, când treci, acum în toamnă, pe sub dealurile cu viţă ruginită şi cu amintiri nepieritoare ale Dragoslovenilor, priveşte biserica răzleaţă şi te gândeşti, nemângâiat: Acolo s-ar fi cuvenit să fie mormântul lui Vlahuţă!”, scria scriitorul Gala Galaction.
DELAVRANCEA ŞI VLAHUŢĂ, ÎNTR-O FOTOGRAFIE DE LA 1914
Scriitorul Alexandru Vlahuţă a murit la Bucureşti şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, însă Alexandrina Ruxandra Gâlcăs a ţinut ca locuinţa de la Dragosloveni să fie transformată într-o casă memorială care să-i poarte numele, fiind unul din cele mai importante obiective turistice din partea de sud a judeţului Vrancea.
„Academie a satelor şi târgurilor cuprinse între Râmnicu Sărat şi Focşani, locuinţa în care a creat o parte din opera sa Alexandru Vlahuţă este, prin amintirile numelor care i-au trecut pragul, un Panteon al culturii române. Puţine case memoriale poartă amprenta clasicilor culturii române ca locuinţa scriitorului Alexandru Vlahuţă. De la Caragiale – care venea special de la Berlin şi domina prin spiritul său atmosfera Dragoslovenilor – la Octavian Goga – poetul dezrobirii românilor ardeleni, şi nonconformistul militant creştin – scriitorul preot Gala Galaction, la pictorul Nicolae Grigorescu, istoricul Niclae Iorga, toată crema intelectualităţii progresiste venea cu religiozitate la conacul scriitorului. Poate nicăieri în Vrancea nu întâlnim pentru acea epocă atâtea spirite luminate laolaltă, într-o epocă în care Răscoala din 1907 şi Primul Război Mondial marcaseră profund societatea românească.
Dincolo de locuinţa unui scriitor, Casa memorială „Alexandru Vlahuţă” era o casă a prieteniei şi cel mai frumos exemplu de prietenie ridicată la rang de virtute”, se arată într-o prezentare a istoricilor vrânceni.
Pentru cei care vizitează azi Casa memorială surpriza vine din descoperirea în locuinţa scriiorului a unor mici unghere marcate de trecerea prietenilor săi, cum ar fi de pildă masa albă de brad a lui Caragiale, balconul din care scriitorii bucureşteni admirau viile podgorenilor sau colţul de birou în care prefera să citească Barbu Ştefănescu Delavrancea, ori cărţile vechi răsfoite adesea de Nicolae Iorga sau fereastra de la care pictorul Nicolae Grigorescu admira crepusculul.
Totul în Casa memorială „Al. Vlahuţă” este încărcat de simbolism. Fiecare obiect are istoria sa, de la cele mai simple obiecte de birou, până la mobilierul camerelor de oaspeţi.
Mai puteţi citi:
Barbu Ştefănescu Delavrancea şi Alexandru Vlahuţă, într-o fotografie inedită de la 1914
Se încarcă comentariile...
