Podoaba preţioasă pe care o purta Kogălniceanu în semn de cinstire a Zilei Unirii Principatelor Române

Celebrul om politic Mihail Kogălniceanu a fost în urmă cu 150 de ani posesorul unui obiect unic,  confecţionat de un renumit bijutier din Iaşi.

Celebrele versuri ale poeziei „Hora Unirii”, scrisă de Vasile Alecsandri cu trei ani înainte de Unirea Principatelor Române de la 1859, au fost transcrise în miniatură de un celebru bijutier ieşean al mijlocului de secol XIX, pe un buton de cămaşă.

Obiectul, din metal aurit, dantelat şi prevăzut cu o lupă care măreşte versurile de câteva ori, a fost dăruit în anul 1860 lui Mihail Kogălniceanu, ca semn de recunoştinţă pentru contribuţia sa la realizarea Micii Uniri de la 1859.

Politicianul a avut grijă de preţiosul obiect până aproape de sfârşitul vieţii sale, apoi l-a dat spre păstrare unei familii cu care s-a înrudit. Muzeul Vrancei a devenit în anul 1981 proprietarul acestui buton de cămaşă special, după ce l-a achiziţionat de la urmaşii marelui om politic român.

„Butonul l-am cumpărat de la Bucureşti, de la familia Lecca, înrudită cu Mihail Kogălniceanu. Am fost delegat din partea Muzeului să cumpăr acest obiect şi am plătit pe el 2.500 de lei, conform datelor din inventar. Familia respectivă mai avea de vânzare şi un candelabru foarte frumos care a aparţinut lui Kogălniceanu, despre care am aflat ulterior că l-a vândut pentru suma de 10.000 de lei”, a spus Dumitru Huţanu, istoric la Muzeul Vrancei.

Potrivit istoricilor, Mihail Kogălniceanu a avut o fiică naturală care a devenit soţia lui Ioan Lecca, de aici şi obiectele provenite de la marele om politic şi istoric român.

Deputat de Putna

Mihail Kogălniceanu a fost deputat de Putna, ca reprezentant al judeţului denumit astăzi Vrancea în Parlamentul României. Acesta l-a decorat pe ţăranul clăcaş din Cîmpuri, Ion Roată, deputat în divanul ad-hoc care avea să se pronunţe ulterior asupra Unirii Moldovei cu Muntenia, cu Ordinul “Steaua României”, drept răsplată pentru contribuţia pe care a avut-o la înfăptuirea Unirii Principatelor.

“Voi cita pi Ioan Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna. Acest nenorocit a fost adus la laşi, supus cercetărei, pe urmă închis în grosul prefecturei, redus în sfîrşit la sapa de lemn. Cînd, după îndoita alegere, domnitorul a trecut prin Focşani spre a lua frînele guvernului din Ţara Românească, inălţimea sa a binevroit a primi pre Ioan Roată şi a asculta durerele sale. Înălţimea sa, spre onoarea sa eternă, a vărsat asupra unei inimi sîngerinde cuvinte mingîietoare, l-a îndemnat să se liniştească şi i-a dat doi pumni de galbeni. Atunce Roată cu lacrimi mulţămi domnitorului pentru dar, însă l-a intrebat: «dară onoarea mea cine mi-a da-o?» - «Vei spune, i-a răspuns Înălţimea sa, că ai vorbit cu vodă, vei spune că domnul României te-a îmbrăţişat. Nimene nu va mai pute să mai zică că eşti dezonorat». Şi domnul convenţional a îmbrăţoşat pre tăranul Ioan Roată”, spunea M. Kogălniceanu într-o cuvântare despre Ion Roată de la Tribuna Parlamentului.