Oraşul Focşani, construit peste o reţea subterană de tuneluri. Acestea erau folosite de negustori pentru contrabandă

Oraşul Focşani, construit peste o reţea subterană de tuneluri. Acestea erau folosite de negustori pentru contrabandă

Lucrările de construcţii scot la iveală multe tuneluri subterane

Începând cu epoca marilor demolări ce au succedat seismului din 1977, curiozitatea focşănenilor a fost stârnită de existenţa a numeroase construcţii dezvăluite în urma săpăturilor executate în special pentru fundaţiile blocurilor muncitoreşti ale vechiului regim comunist.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre reţelele subterane care brăzdează municipiul Focşani de la un capăt la altul specialiştii au informaţii că datează de peste 200 de ani.  

Explicaţiile pe care le dau istoricii în legătură cu vechimea şi rostul acestor beciuri sunt că ele serveau pentru adăpostirea bunurilor, la contrabanda cu alcool şi apărarea propriilor vieţi. Focşaniul era un oraş negustoresc şi prin aceste catacombe oamenii evitau taxa de graniţă impusă între cele două ţări .

„Aici era un oraş eminamente negustoresc, de graniţă, cu vamă între Focşanii Moldoveni şi Focşanii Munteni, astfel că aceste tuneluri asigurau condiţiile realizării schimburilor clandestine de marfă, pentru ocolirea taxelor vamale. Am găsit astfel de tuneluri şi în Piaţa Unirii, pe locurile fostei mănăstiri Sf. Ioan, pe locul unde se construieşte viitoarea Catedrală, lângă Sinagogă, chiar şi în zona Gării", precizează prof. dr. Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancea.

De asemenea, zona oraşului fiind locuită de negustori bogaţi, mulţi dintre ei evrei, aceştia îşi puneau la adăpost averile în beciuri. Şi pentru a-i deruta pe hoţi şi năvălitori, beciurile erau construite pe diferite niveluri. Se făceau beciuri unul peste altul. Primul era gol şi în restul se puneau valorile, iar la nevoie se puteau ascunde şi oamenii.

Foarte multe beciuri descoperite după sistematizarea oraşului

Aceste încăperi subterane sunt descoperite chiar şi în zilele noastre. Pe locul unde se află astăzi hotelul Unirea era un beci imens, pe care echipele de lucru l-au aruncat în aer cu dinamită, pentru că nu au reuşit să-l dărâme. Un tunel a fost găsit  şi la construcţia complexului  Zimbru. De asemenea, în faţa fostei biserici "Domnească", aflată pe locul Farmaciei nr. 23, au fost descoperite 6 beciuri, fiecare cu lungimea de 12 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 2,80 m.

Acestea comunicau între ele şi cu exteriorul printr-un gang. Tot aici, pe sub dughenele care înconjurau biserica, exista un tunel boltit care ieşea într-un gang asemănător ce mergea până la biserica Sf. Dumitru, iar de acolo, după cum spune tradiţia, pe sub gârla de hotar, până la mănăstirea Sf. Ioan din Muntenia.

“S-au mai descoperit un beci în zona Ceasului Rău şi unul lângă Teatru. Angajaţii municipalităţii au excavat în zona Teatrului Municipal Mr. Gh. Pastia pentru a vedea de ce este lăsat trotuarul pe partea cu fosta Prefectură. Nu mică le-a fost mirarea când, la câţiva metri în pământ, au dat peste un beci, o galerie subterană construită din cărămidă roşie. Intrigaţi de descoperire, aceştia au anunţat oficialităţile. Primăria Focşani a fost nevoită pentru câteva zile să oprească lucrul lângă Catedrală, acolo unde se proiectase o parcare, tocmai din pricina unui astfel de beci. Ecaterina Duca, o bătrână din Focşani care a avut în acea zonă casa, a povestit reprezentanţilor culturii de existenţa unor galerii subterane încă dinainte de cel de-al doilea război mondial”, spune istoricul Florin Dîrdală.

La începutul anilor 2000, când a intrat în reabilitare Colegiul Naţional "Al. I. Cuza", muncitorii care reparau podelele liceului au dat peste un astfel de beci. Acesta era chiar sub o sală de curs. Nu s-au făcut cercetări amănunţite, iar descoperirea a fost îngropată.

De asemenea, în zona Ateneului Popular "Mr. Gh. Pastia", în timpul modernizărilor, au ieşit la iveală alte galerii secrete.

Protejau 15.000 de focşăneni

Oraşul a fost, se pare, plin de asemenea beciuri care, conform unei corespondenţe purtate între Primăria oraşului Focşani şi Cercul de Recrutare Judeţean Putna, în anul 1934, erau în număr de aproximativ 280 încăperi.

De altfel, Comisia Superioară de Apărare Pasivă  a României  a solicitat încă din anul 1933 întocmirea de către organismele abilitate din întreaga ţară a regulamentelor de apărare pasivă care prevedeau, printre altele şi indicarea obligatorie a numărului, dimensiunilor şi locurilor unde sunt amplasate adăposturile subterane din întreaga ţară de orice fel ar fi acestea. Mai mult decât atât, s-au întocmit  hărţi ale oraşelor, în care aceste locuri  subterane erau marcate cu puncte de diverse culori, în funcţie de capacitatea lor de a adăposti la nevoie un anume număr de persoane. În hârtiile vremii s-a calculat şi numărul persoanelor care se vor putea refugia în aceste adăposturi, în cuprinsul oraşului Focşani fiind posibilă protejarea a aproximativ 15.000 de locuitori. Asta în condiţiile în care, la acea dată, oraşul avea un număr dublu de locuitori .

Cele mai multe asemenea adăposturi se găseau pe strada Brăilei în număr de 25, apoi 24 beciuri erau amplasate pe stradă Mare a Unirii, 18 pe strada Cuza Vodă, 18 pe strada Carol I(azi B-dul Unirii ), 10 pe strada I. C. Brătianu (azi Republicii), 9 pe strada Grigore Bălănescu-azi strada Oituz, 7 pe strada Regina Elisabeta azi parţial strada Independenţei, 7 pe strada sublocotenent Madgearu azi parţial strada Argeş şi 8 pe strada Vrancei.

“Dacă am putea pune la un loc toate aceste beciuri din Focşani ar rezulta o încăpere subterană imensă de circa 3 km lungime şi aproximativ 1000 metri lăţime, o treime din însăşi suprafaţa actuală a oraşului, lucru care ar explica într-o oarecare măsură imaginaţia bogată a localnicilor cu privire la un oraş subteran şi secret, un adevărat labirint accesibil doar cunoscătorilor”, spune Florin Dîrdală.

Ca dimensiune, cel mai lung beci avea 40 de metri şi a aparţinut unui anume Nică Tătaru, fiind situat pe Strada Mare a Unirii la nr 386, fiind urmat de cel al lui Dima Enache, situat pe strada Vasile Chilian la nr 17 şi cel de la Gara Focşani cu 31 de metri fiecare.

Nu s-a conservat aproape nimic

Ca lăţime, beciul de la Gară avea avea 41 de metri, urmat de cele ale lui Zalman Sneer din strada Pescăria Veche nr 6 (azi strada Piaţa Moldovei), Neculai Madgiaru din strada Mare a Unirii nr 24 şi Andrei Simionescu din strada Brăilei nr 56, toate cu câte 10 metri.

Cel mai înalt astfel de adăpost avea 6 metri şi a aparţinut Mariei Marinescu, fiind situat pe  strada Coteşti, urmat de alte 10 cu câte 5-5,5 metri înălţime, precum cele deţinute de Lazăr Lazarovici- str Carol I, Sava Neagu-str Lascăr Catargiu, Vasile Dumitru-strada Coteşti, Ioan Zărnescu- str Doi Nuci, inginer Alimănescu şi Ioan P Vasile-strada Locotenent Vasiliu, Neculai Magiaru - Strada Mare a Unirii şi Avram Zigner din strada Puţu Gherasim .

Ca număr de persoane ce puteau fi adăpostite la nevoie în aceste construcţii subterane pe primul loc se afla cel de la staţia CFR Focşani, care putea găzdui 650 de persoane pe oră, urmat de cel al lui Nică Tătaru cu 240 de persoane pe oră, Neculai Madgiaru - 150 de persoane pe oră, Zalman Sneer - 140 persoane pe oră, Maria Marinescu  - 135 persoane pe oră, Dima Enache - 132 persoane pe oră  şi alte 7 cu capacitate cuprinsă între 95 şi 113 persoane pe oră.

Focşaniul nu a conservat aproape nimic din toată această zestre subterană.

 

citeste totul despre: