FOTO Poeţii Irina Mavrodin şi Mircea Ivănescu, o relaţie specială, "de a fi şi de a nu fi împreună"
0
Cei doi poeţi şi eseişti români, ambii dispăruţi de curând dintre noi, au trăit o frumoasă şi lungă prietenie în anii studenţiei şi după, rămasă în final la nivelul unei relaţii pur spirituale.
Strălucita poetă, eseista şi traducătoarea Irina Mavrodin, autoare a numeroase volume de poezii şi studii critice, a crescut şi s-a educat la Focşani spre sfârşitul perioadei interbelice, iar de locurile copilăriei, la Satu Nou, lângă Panciu, a rămas atrasă până la sfârşitul vieţii.
Într-un volum interviu realizat cu scriitoarea de către publicistul focşănean Alexandru Deşliu, poeta Irina Mavrodin a acceptat să vorbească şi despre momente din viaţa sa personală, marcată de o căsătorie nereuşită şi de faptul că nu a avut copii.
Scriitoarea mărturiseşte însă că în perioada studenţiei l-a divinizat pe colegul ei de trudă în domeniul scrisului, poetul, eseistul şi traducătorul Mircea Ivănescu, pe care l-a şi cerut în căsătorie.
O relaţie „de a fi şi de a nu fi împreună”, cum o caracterizează Irina Mavrodin.
„Am fost foarte buni prieteni şi, timp de ani de zile, am petrecut împreună multe ore zilnic, pe când eram colegi, chiar colegi de bancă, la facultate, dar şi după aceea. La un moment dat cutreieram împreună toate cârciumile din Bucureşti, Mircea având un fel de proiect amuzant: să poată spune că le-a frecventat cu adevărat pe toate. Era un fel de joc, pe care-l jucam în doi, cu multă seriozitate şi punctualitate, nu numai seara neapărat, dar adeseori şi dimineaţa”, povesteşte poeta.
Irina Mavrodin spune că întâlnirile cu Mircea Ivănescu prin cârciumi erau tot atâtea exerciţii de a tăcea şi de a comunica prin tăcere.
„Eu îl admiram imens pe Mircea, vedeam în el un geniu, simţeam nevoia să mă întâlnesc mereu cu el, iar el se comporta - mi se părea mie cel puţin, căci totul a rămas şi astăzi în ambiguitate - cu o ironie şi o autoironie greu de suportat şi care mă făceau să mă simt mereu vinovată. Ne plimbam adeseori prin Cişmigiu, cu trei-patru prieteni, colegi din grupa de franceză. Făceam mici festinuri, stând pe bănci sau pe iarbă, cu puii fripţi, cozonacii şi sticlele de vin pe care mi le trimiteau din când în când părinţii mei de la Focşani. Mircea nu se atingea de mâncare, iar de băutură se apropia parcă din datorie şi cu un fel de silă. Din când în când se ridica brusc şi pleca, uneori chiar în fugă. Fugeam după el, îl rugam să nu plece, dar nu reuşeam să-l conving. Spun toate aceste amănunte, pe care - curios lucru - nu le-am uitat, pentru a face cât de cât comunicabil, dincolo de cuvinte, acel mod al nostru de a fi şi de a nu fi împreună”, povesteşte Irina Mavrodin.
Tot poeta a fost cea care a făcut primul pas în această relaţie şi într-o zi l-a cerut pe Mircea Ivănescu în căsătorie, cu care a rămas în relaţie de prietenie până la sfârşitul vieţii. „S-a făcut că nu aude vorbele mele şi ori de câte ori i-am vorbit despre acest episod, mi-a răspuns că el nu-şi aminteşte nimic. Acum îmi spun că noi nu am reuşit să trecem din zona unei relaţii pur spirituale, legată poate mult şi de poezie, într-una pasională. Sau poate nu am reuşit să dezleg enigma relaţiei noastre”, s-a destăinuit Irina Mavrodin publicistului Alexandru Deşliu, căruia i-a mai mărturisit că un alt poet, Laurenţiu Dan, a ocupat un loc aparte în viaţa sa.
Cu câţiva ani înainte de moarte, Irina Mavrodin îşi definea tinerea extrem de frumos.
„Am avut mari iubiri, despre care poate cândva voi scrie, si mari nefericiri din dragoste. Eram deznădăjduită, distrusă, şi totuşi nu credeam decât în iubire, în iubirea dintre bărbat şi femeie, care mi se părea valoarea supremă. Totodată, de parca ar fi fost vorba de doua fiinţe şi nu de una, îmi scriam cărţile cu mâna altuia parcă, îmi rosteam cursurile parca cu gura altuia. Totul a fost aşa cum trebuie să fie, totul e bine aşa cum a fost, îmi spun privindu-mi în urmă tinereţea, viaţa. Să nu uităm că exista şi un context, aproape mort acum: o boemă artistică, literară, care îşi avea strălucirea şi savoarea ei“.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
