Duduie iar economia, în buzunarele românilor nu se simte! Statistica premierului este precum costumul de baie: arată multe, dar ascunde esenţialul

Buzunarul românului este gol

Pe 1 iunie 2015, românii au avut parte de două veşti bune: promulgarea legii privind dublarea alocaţiei de stat pentru copii de către preşedintele Iohannis, respectiv reducerea TVA la alimente de la 24 la 9 la sută. Reducerea TVA fusese anunţată de premier la 7 aprilie 2015, printr-o ordonanţă de urgenţă, iar majorarea alocaţiilor a fost decisă într-o zi de sfântă sărbătoare - 21 mai 2015.

Dacă în privinţa reducerii TVA premierul a vrut să-şi treacă în cont o măsură economică liberală, ca să ia faţa opoziţiei (care avea şi ea în programul de guvernare un asemenea proiect), la dublarea alocaţiei a mimat satisfacţia.

Ca parlamentar, Victor Ponta nu a votat această majorare, iar în comisia parlamentară au fost 98 de voturi „pentru” şi 71 „împotrivă”, toate de la PSD, printre aceştia aflându-se şi doi deputaţi vrânceni – Ciprian Nica din Panciu şi Victor Roman din Adjud.

Cele două veşti bune sunt urmarea intrării în vigoare a două măsuri economice de toată lauda şi efectul lor ar trebui să se simtă în buzunarele românilor. Logic, ei ar trebui să aibă motive de bucurie. Premierul Victor Ponta chiar a făcut acest lucru pe pagina sa de facebook, deşi a chiulit intenţionat de la votul final. Dar, în stilu-i caracteristic, în privinţa laudelor de sine el a furat startul.

Ipocrizie? Da, cât cuprinde! În ziua de 21 mai Victor Ponta, ca prim ministru, s-a arătat îngrijorat de votul parlamentarilor întrebându-i pe votanţii „pentru” de la PNL, UNPR, UDMR şi minorităţi de unde vor fi luaţi banii pentru ca măsura să fie sustenabilă în anul 2016 şi următorii fără să fie nevoie de introducerea de noi taxe şi impozite.

Îi înţeleg îngrijorarea. Dublarea alocaţiilor pentru copii nu intra în calculele sale pentru anul în curs, ci în anul electoral 2016. Pentru că aşa gândeşte el bugetul: în termeni electorali. Aşa a fost gândită economia la aşa-zisul Minister al Dezvoltării condus până mai ieri de Liviu Dragnea, mâna dreaptă a premierului, şi la Ministerul Muncii condus de Pomana Plumb, mâna lui stângă: printre măsurile populiste de stânga mai „scapă” şi câte una liberală. Să arate că USL chiar trăieşte!

Cele două măsuri economice sunt puse în aplicare într-o perioadă în care se zice că economia noastră iar duduie. Ca în vremea guvernului Tăriceanu de 18 la sută susţinere liberală în Parlament, dar ţinut în viaţă, să nu-şi rupă gâtul, de PSD (aprilie 2007- noiembrie 2008). De atâta creştere economică, precum aluatul din covată, premierul nostru cel zglobiu nu-şi mai încape în pene de mândrie că România a ajuns buricul Europei.

Jenant! Pentru că, o spun experţii români şi străini (îmi vin în minte interviurile subtile ale lui Lesyek Balcerowicz, reformatorul Poloniei, şi Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank România, avem o guvernare haotică. Altminteri o guvernare sănătoasă, responsabilă, cu scopuri precise implică trei lucruri esenţiale:

1) creşterea procentului din PIB în privinţa colectării banilor la buget, adică veniturile, până la nivelul maxim posibil;
2) criterii ferme, apolitice în privinţa prioritizării cheltuielilor guvernamentale;
3) promovarea de către guvern (principalul iniţiator legislativ) a acelui pachet de legi care să asigure continuitate Proiectului de ţară astfel încât ţara să fie competitivă în UE şi pe plan mondial.

Ei bine, în cei trei ani de guvernare Ponta avem următoarele rezultate:
1) procentul veniturilor în PIB nu a depăşit pragul de 32 la sută (în ţările din nord-vestul Europei depăşeşte 40 la sută), deşi din 2012 şi până astăzi au fost introduse 36 de noi taxe şi impozite;
2) tăierea investiţiilor (3 miliarde de lei numai în trimestrul I 2015) a fost prioritatea nr. 1 a guvernului;
3) România nu are un proiect de ţară, pentru că fiecare partid venit la guvernare a aruncat peste bord legile în vigoare. Eternul început la români, cum am scris într-un editorial de acum câţiva ani, tot în Adevărul, partidul victorios în alegeri considerând că buna guvernare începe cu el.

Dar,
- nu putem avea o economie competitivă, o ţară competitivă cu 1.400.000 de salariaţi care primesc salariul minim pe economie (ce plus valoare creează ei?);
- nu putem avea o economie şi o ţară competitive cu zeci de oraşe şi multe judeţe monoindustriale;
- nu putem avea o economie şi o ţară competitive cu 600 de companii de stat (printre ele – ENET şi Transport Public Focşani) care produc 6 la sută din PIB şi 33 la sută din totalul datoriilor la buget;
- nu putem avea o economie şi o ţară competitive cu 18 IMM la 1000 de locuitori, când media în UE este de 52 IMM la 1000 de locuitori.

Şi-atunci, cu ce fel de succese ieşite din comun se laudă premierul român? Cu Oltchim şi CRF Marfă? Bancherul olandez pomenit mai sus a avut pentru Adevărul o opinie de bun simţ: „În comparaţie cu alte ţări care au fost sub blocul sovietic, Polonia de exemplu, care este o ţară cu care adesea ne comparăm (el se consideră român pentru că este căsătorit cu canotoarea Valeria Răcilă, campioană olimpică!), România nu a avut viziune. Poţi să ai toate ingredientele, totuşi trebuie să ai un plan, să ai infrastructura din punct de vedere instituţional ca să te siguri că mergi înainte. Asta lipseşte în România”.

Din această opinie eu înţeleg că guvernarea ţării este în mâna mediocrilor care au miopia interesului meschin de partid şi de grup. Ce fel de guvern este acela cu o droaie de miniştri penali?
„Economia pierde mai mult din prostie decât din hoţie”, afirma cu năduf, acum câteva zile, profesorul Mircea Coşea; Domnia sa vrând să spună, cu alte cuvinte, că premierul Victor Ponta „habar n-are de economie”, cum s-a exprima, abrupt, fără perdea, analistul Radu Soviani.

Le dau dreptate amândurora şi am aceeaşi părere nu de azi, de ieri, ci din momentul în care Victor Ponta a început să vorbească despre economie din postura de prim ministru al guvernului. Mai exact după 7 mai 2012, când a prezentat întregii ţării filozofia bugetului. Parcă îl văd: a alergat cu mărgica în gură pe la toate televiziunile, precum celebrul cocoş din povestea "Punguţa cu doi bani”, anunţând o revoluţie nemaivăzută la nici un alt prim-ministru de până la el în materie de colectare a veniturilor şi alocare a banilor publici.

Jurnaliştii de casă de la Antena 3 şi România TV i-au savurat cuvintele mai ceva decât în reclama despre cafeaua Jacobs Kronung, însă de acolo de sub masă, unde căzuseră în extaz, nu aveau de unde să priceapă şi ei că discursul lui Ponta a fost o pură abureală. La fiecare televiziune, acesta spusese altceva. Mărgica ba era de aur, ba de platină, ba dintr-un şirag de perle rare.

În ultimii trei ani de zile, „reforma” economică la care a lucrat cel mai mult primul ministru plagiator din istoria Uniunii Europene a fost Statistica. Încă la sfârşitul anului 2012, după 6 luni de guvernare Ponta, conducerea acestei instituţii (numită politic) i-a scos din joben un surplus de aproape un miliard  de euro.

Aceiaşi statisticieni de casă refac jocul cifrelor chiar şi după doi ani de la încheierea anului economic şi al exerciţiului bugetar, ajungând subiect de bancuri Made Radio Erevan. Statistica premierului este ceva asemănător costumului de baie: arată multe, dar ascunde esenţialul.
 

P.S. Începând cu 1 ianuarie 2015, pensia mea şi a soţiei a fost majorată, cumulat, cu 80 de lei în fiecare lună, un plus pe care ni l-a „înghiţit” numai ENET Focşani, în perioada ianuarie-aprilie, nepunând la socoteală şi celelalte majorări de preţuri, tarife şi impozite locale. Economia ţării duduie iar însă în buzunarele noastre nu se simte.