Cum au ratat autorităţile din Focşani banii europeni pentru reabilitarea unui imobil cu încărcătură istorică

Colegiul Cuza voia să facă o sală de festivităţi în acest imobil

Casa Pruncu, care a aparţinut unui antiunionist celebru de la 1859, Iordache Pruncu, şi care se află în administrarea Colegiului Naţional AL. I. Cuza din Focşani, a rămas fără finanţarea europeană de peste un milion de lei.

În urmă cu doi ani, Corpul B al Colegiului Naţional "Al. I. Cuza" a pierdut o finanţare europeană în sumă de peste un milion de lei, mai exact  1.117.913 lei.

Pe de o parte, administraţia locală de la acea vreme a lăsat lucrurile la voia întâmplării, deşi au avut la dispoziţie un an ca să urmează din loc proiectul prin care se dorea r4alizarea unei săli de festivităţi. Pe de altă parte, firma care a câştigat licitaţia pentru reabilitarea imobilului, Hidro Salt B-92 din Bucureşti, a tergiversat începerea lucrărilor mai bine de un an.

La mijloc se pare că a existat şi o formă de răzbunare a societăţii, în condiţiile în care firma a avut un litigiu cu Primăria Focşani de la un proiect mai vechi, prin care s-a reabilitat Şcoala "Ştefan cel Mare".

Trebuie spus că în acest proiect s-au cheltuit foarte mulţi bani publici pe studiul de fezabilitate, care studiu va trebui actualuizat în cazul în care se mai doreşte continuarea investiţiei.

În imobilul care trebuia reabilitat, monument istoric şi care trebuia să devină sală de festivităţi cu 198 de locuri, s-a născut maiorul Constantin Pruncu, militar in Armata Franceză dar şi în armata română în Războiul pentru Independenţă.

Acest imobil a fost cumpărat de Statul Roman de la urmaşii  celebrului antiunionist Iordache Pruncu  şi amenajat pentru trebuinţele  Liceului de Fete Focşani,  până la construirea, după 1930, a actualului  corp de clădire ce adăposteşte  Colegiul Naţional „Al I Cuza”.

"Minunata clădire Pruncu a rămas ascunsă  şi a pierdut în zeci de reparaţii  caracteristicile arhitecturale deosebite. Vechimea clădirii este impresionantă.  Ea figura pe o hartă a Focşanilor Moldovei la 1855  şi cu siguranţă era construită mai devreme,  poate  imediat după 1827,  când Iordache Pruncu s-a instalat în Focşani şi s-a căsătorit  cu o localnică.  Alături de această proprietate se mai poate admira, de către cei care mai aruncă o privire, gardul monumental construit din cărămidă şi astupat deasupra cu un acoperiş din tiglă roşiatică, împrejmuire asemănătoare cu cea de la Şcoala „Anghel Saligny” sau cu cea care delimitează Biserica Stamatineşti de Colegiul „Gh. Asachi”. Toate aceste împrejmuiri, costisitoare  la momentul construirii lor  laolaltă cu clădirile, au fost ridicate de marii proprietari Pruncu, Dăscalescu, Stamatin, pe de o parte ca să arate orăşenilor potenta lor financiară  şi pe de altă parte să nu rămână unul mai prejos decât altul", ne-a declarat istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.