Cronicarul Miron Costin, sângeros cu tâlharii. „Pe unii cu foc îi ardea, pre alţii în patru bucăţi de vii îi tăia. Lucra mai ales cu ţeapa“

Cronicarul moldovean Miron Costin, unul dintre primii scriitori şi istoriografi din literatura română, a fost pentru o vreme şi logofăt de Putna, actualul judeţ Vrancea.

Miron Costin (1633-1691) a fost unul dintre cei mai mari cronicari români, personalitate de prim rang a literaturii române din secolul XVII. Criticii literari spun că, deşi Miron Costin a fost tratat în literatură ca un cronicar al epocii sale, scrisul său se ridică la rang de artă literară.

Dincolo de scrierile lui, Miron Costin a fost şi un om politic influent al perioadei sale. La vârsta de 20 de ani îşi începea deja ucenicia de viitor demnitar pe lângă vistiernicul Iordache Cantacuzino, în anii următori urcând în ierarhie ca paharnic, pârcălab, mare consul, staroste.

În 1695, este numit staroste al judeţului Putna, actualul judeţ Vrancea, funcţie care arată şi o altă latură a cronicarului, de conducător sângeros.

Staroste de Putna

“Miron Costin a fost staroste de Putna cam un an de zile. În timpul mandatului său s-a remarcat prin stârpirea unor bande de hoţi care atacau negustorii care treceau prin Vama Focşani către Brăila şi puneau în pericol economia oraşului. El a avut grijă să-i lichideze pe tâlhari, trecându-i prin foc şi sabie”, ne spune Cezar Cherciu, profesor de istorie focşănean.

Purtarea lui Miron Costin cu tâlharii care acţionau la Focşani este descrisă şi de confratele său în ale cronicilor, Ion Neculce

“Aşişderea, şi Miron Logofătul, fiind staroste de Putna, au făcut seimeni şi hânsari (n.a. ostaşi de strânsură) şi au început şi dintracolo a risipii tâlhari, că nu mai o dată la o bătaie, au prins 40 de tâlhari şi i-au tăiat câte în patru bucăţi şi i-au aruncat prepelece pe la drumuri”.

Inspirat de Vlad Ţepeş

Prinderea cetelor de tâlhari şi arderea lor la Focşani este pomenită de un alt cornicar, Nicolae Muste, moment amintit în monografia oraşului Focşani scrisă acum un seol de profesorul D.F. Căian.

“I-au prins pe unii cu meşteşug, Miron Costin, logofătul, fiind staroste de Putna, de i-au omorât înţepaţi şi arşi cu foc la târg la Focşani, unde şi acum se cunoaşte movila peste oasele lor”

Un alt mare istoric român, A. D. Xenopol, într-o lucrare consacrată domnului Moldovei Constantin Cantemir, îi face la rândul său un portret celui care a fost pentru puţin timp staroste de Putna, însărcinare dată de domn pentru stârpirea tâlharilor care vrăfuiau acest ţinut.

„Domn şi staroste, se pun pe întrecutele la iscodit pedepse care mai de care mai înfricoşate pentru a înspăimânta pe tâlhari. Pe unii cu foc îi ardea, pre alţii în patru bucăţi de vii îi tăia, altora le tăia mâinile şi picioarele şi aşa îi lăsa de se pedepseau până cu muriau. Iar Miron Costin lucra mai ales cu ţapa, până ce făcea movili de morţi expuse la privirile tuturor, spre a băga groaza în oamenii cei răi. Aceste cruzimi tot avură un efect, anume acela de a face pe o samă de tâlhari să se închină şi să se facă slujitori buni, care apoi ajutau ei la prinderea tovarăşilor lor”, scrie A.D. Xenopol, considerat autorul primei sinteze de istorie a românilor.

După plecarea din starostia Putnei, Miron Costin intră în conflict deschis cu Constantin Cantemir, iar cărturarul cade victimă, împreună cu fratele său Velicico, intrigilor celor care-l manevrau pe Vodă.

Victimă a unor intrigi

Se ştie că domnitorul Cantemir nu ştia cartea, putea doar să se iscălească şi Velicico, în stilul său arogant, spunea mereu în prezenţa lui Vodă că „omul fără carte este asemenea dobitocului“. Şi din această cauză, Cantemir, sfătuit şi de apropiaţi, a crezut că Miron Costin şi Velicico urmăresc să-i ia funcţia, fiind prea învăţaţi, influenţi şi cu mulţi prieteni.

După ce l-au lichidat pe Velicico, oamenii lui Cantemir au plecat după Miron Costin, care tocmai îşi plângea soţia moartă de curând. Şi acest episod este descris de istoricul Xenopol.

“Miron Costin tocmai în acel timp se afla la Bărbeşti, la moşia lui, unde se îngrijea de ultimele  datorii către soţia lui care părăsise viaţa. Stătea lângă rămăşiţele femeii sale întinse în raclă pe masă după obiceiul ţării. De odată se aude o veste cumplită, Velicico a fost omorât iar el a fost chemat la curte. Ştiind ce poate să-l aştepte, el se rugă cel puţin să-şi lase să-şi înmormânteze femeia. Nici această datorie din urmă nu-i este învoit să o îndeplinească. El este dus la Roman, unde i se taie capul şi în loc să înmormânteze el pe femeia lui este îngropat alături cu dânsa, în acelaşi mormânt”.

Miron Costin a murit la vârsta de 58 de ani şi a trecut în eternitate lăsând posterităţii o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât şi din punct de vedere literar.

Cele mai importante lucrări ale sale au fost „Viaţa Lumii“, „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul“, De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“ - lucrare neterminată.