Ce nume îşi luau prostituatele în perioada comunistă. Decretul care a dus la scăderea fenomenului

Decretul 153, din 1970, a stricat planurile prostituatelor

Faţă de perioada interbelică, când în Focşani existau peste 100 de prostituate care aduceau venituri primărie, în perioada comunistă fenomenul de prostituţie era nesemnificativ.

În perioada comunistă, numărul prostituatelor aflate în atenţia organelor de poliţie era total nesemnificativ faţă de perioada interbelică, când prostituţia era legiferată.

Introducerea Decretului 153, în anul 1970, privind sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, a dus la o scădere semnificativă a fenomenul de prostituţie. Practic, decretul punea sub control cea mai veche meserie din lume, faptă sancţionată cu puşcăria.

Cu toate acestea, prostituţia nu a dispărut de tot, oamenii legii recunoscând erau destule femei de condiţie uşoară, care practicau prostituţia.

„Se îmbrăcau provocator, dar nu se machiau strident, nu erau aşa vulgare. Îşi făceau veacul mai mult pe la hotelul Unirea (n.a. Focşani). Când le prindeam încercam să le integrăm în câmpul muncii. Dacă te prostituai o singură dată era contravenţie şi puteai fi băgat în închisoare de la o lună la şase luni”, ne spune fostul ofiţer de poliţie Gheorghe Ivu, fost şef al Poliţiei Focşani.

Acesta îşi aduce aminte că prostituatele aveau porecle, cum ar fi Vica Chiora, Marian Cheala.

“Mariana era minoră şi se ocupa în mod evident cu prostituţia. Părinţii au ras-o în cap în încercarea de a o opri să se mai prostitueze. Ea şi-a pus un batic în cap şi şi-a văzut în continuare de treabă. A rămas totuşi cu porecla de Mariana Cheala. Mai erau printre altele Sabina, Portocala, Vica Chioara. Unele dintre ele au vrut să se lanseze în Turcia după căderea comunismului, dar nu prea le-a ieşit”, îşi aminteşte ofiţerul, care a ţinut să precizeze că bolile venerice erau ţinute sub control de autorităţi.

Mult mai lejeră a fost perioada de la începutul secolului XX, când în România prostituţia era reglementată.

În anul 1897, Consiliul Comunal  Focşani a dispus ca viaţa prostituatelor din oraş să fie una strictă, prin controale medicale permanente. Damele de companie din acea perioadă erau înscrise de secretarul serviciului sanitar într-un registru special, nu înainte de a li se explica fetelor consecinţele înregistrării, fiind povăţuite să-şi caute o ocupaţiune onestă.

Activitate legiferată în perioada interbelică

„Dacă totuşi ele stăruiau să fie înscrise, atunci erau trecute în respectivul document, din care o copie se preda la Poliţia locală. Nu erau înscrise minorele sub nici o formă iar cele bolnave erau trimise la spital, fiind înscrise după vindecare. De asemenea, casele de prostituţie erau înscrise de primar într-un registru special. Primarul accepta deschiderea unei astfel de case numai dacă locuinţa era curată, luminoasă destul de spaţioasă, mobilată corespunzător, cu rufele, aparatele şi uneltele  indispensabile pentru menţinerea ordine. Respectiva casă, inclusiv curtea trebuiau cu desăvârşire separate de casele şi curţile vecine şi nu trebuiau sub nici o formă deschise în vecinătatea bisericilor, şcolilor, internatelor şcolare, a grădinilor publice, teatrelor, cazărmilor sau în interiorul  hotelurilor, birturilor, cârciumilor, berăriilor, cafenelelor, grădinilor, teatrelor şi restaurantelor”, ne precizează istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.

„Fetiţele” erau obligatoriu vizitate medical de câtă două ori pe săptămână, iar toate constatările  se notau în condicuţa de sănătate.

Când ele alegeau să meargă singure la dispensar, vizitele la doctor erau gratuite. Condicuţele se eliberau gratuit celor care veneau la dispensar, iar pentru femeile vizitate de medic la domiciliu plata era de patru lei.

Prostituatele erau pentru primărie şi un mijloc de a obţine venituri, în condiţiile în care toate aceste femei care prestau la domiciliul lor plăteau o taxă în folosul oraşului de 10 lei, iar cele care locuiau într-o casă de prostituţie plăteau şase lei pe lună.

După revoluţie această îndeletnicire a „înflorit” şi, cu toate că au existat încercări de legiferare a fenomenului prostituţiei, acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi, cu consecinţe grave în ceea ce priveşte controlul celor care prestează cea mai veche meserie din lume.