Despre 2017, unii îşi vor aduce aminte cu plăcere. Vor spune că l-au trăit din plin, în sănătate, cu bucurii aduse de prosperitate pentru ei şi familiile lor, de împliniri în viaţa personală şi a celor dragi şi apropiaţi. Vor fi mulţumiţi, deci, cei ce fac parte din procentul atât de mic de români care au tot ce le trebuie şi mai mult decât atât, încât nu au sesizat diferenţele dintre bine, mai puţin bine şi răul care i-a ocolit pe ei, norocoşii, şi s-a abătut peste alţii. Însă numeroşi conaţionali ai noştri ar dori ca un an asemănător cu 2017 să nu mai existe în viaţa lor.

Şi, dacă mă gândesc la datele oficiale de la Institutul Naţional de Statistică, aceştia formează grosul populaţiei. Întrucât din acele statistici rezultă că rata sărăciei din România (25,4 %, respectiv 5 milioane de persoane, Doamne, ce nenorocire!) ne situează pe primul loc în Uniunea Europeană, în unele zone fiind mult mai mare: în Nord-Est 35,9 %, în Sud-Est şi Sud-Vest Oltenia 32,1 %. Adică exact în acele judeţe aflate de mulţi ani sub dominaţia  politico-administrativă a jupânilor PSD. 

Sau dacă mă gândesc doar la sistemul de învăţământ, unde există sute de mii de copii de vârstă şcolară care au abandonat frecvenţa cursurilor şi unde finanţarea este, de asemenea, tot cea mai redusă din UE: 248 euro/locuitor, în timp ce media europeană este de 1.400 euro (iar faţă de ţările nordice, care alocă peste 3.000 euro, suntem la distanţă de ani-lumină).

Părerile despre 2017 sunt contradictorii. El poate fi privit din multe unghiuri şi văzut în culori diferite: de la un roşu aprins (cu ”bujori în obrăjori”) la cenuşiu şi negru închis. Depinde cine şi cu ce ochi se uită la el. Şi spun acesta pentru că eu văd  o altă realitate. Una formată în timp, anormală şi aparent inexplicabilă. Ea ne arată cum se repetă istoria şi cum nu se învaţă din greşeli. E bine să nu ignorăm această realitate, să nu o uităm şi să o privim cu ochii minţii, să găsim explicaţiile pentru a le aduce la lumină:

* În 2008, sub guvernarea ”înţeleaptă” a lui Călin Constantin Popescu Tăriceanu, economia duduia şi România a încheiat anul cu o creştere economică de 8,6 % (PIB de miliardele de dolari din privatizări, inclusiv BCR), primul ministru lăsând însă ca ”zestre” urmaşului său la Palatul Victoria un deficit bugetar de 4,8 %. ”Performant” premier, nu-i aşa?

* În 2009-2010, peste planeta Pământ s-a abătut cea mai gravă criză financiară postbelică, urmată de cea economică, şi primele economii doborâte la pământ au fost cele fardate cu…sclipici. În România au urmat tăieri de salarii…

* În 2011 şi 2012, după al doilea an consecutiv de uşoară creştere economică, rata  sărăciei în România trecuse puţin peste 22 %.

* În 2013, 2014, 2015, 1016 – şi mai ales în 2017 -, creşterea economică a României a fost mai ceva ca-n Povestea lui Făt-Frumos, dar, ce să vezi ?, sărăcia, bat-o vina, în loc să scadă, a crescut!

Incredibilul are o explicaţie foarte credibilă: creşterea economică nu a fost sănătoasă. Creşterea economică sănătoasă nu vine din consum, din venituri în plus la buget care au ca sursă tot consumul, din majorări de salarii (care se întorc într-un procent mai mare în buget şi în PIB, sub formă de impozite şi taxe), ci, mai ales, din valoarea nou creată, din investiţii, din noi locuri de muncă, dintr-o balanţă comercială externă dacă nu excedentară, măcar echilibrată etc., etc.).

Dar comunicatorii celor ce deţin şefia pe la partidele la putere în parlament, pe la guvern sunt fie perfect analfabeţi economic, fie papagali care tot repetă ce vor stăpânii lor să audă, fie complici la ascunderea adevărului. Cred că întrunesc toate aceste ”nobile” calităţi profesionale şi morale. Ei şi şefii lor rostogolesc tot felul de minciuni pe la televiziunile de casă ale PSD şi ALDE (Antena 3, România Tv), unde Dragnea şi Tăriceanu sunt mai prezenţi decât în propria familie.

Minciunile sunt, evident, despre creşterile de salarii şi de pensii, care, în 2017, au ajuns, de fapt, tot în buzunarele unei minorităţi: oameni din justiţie, servicii, guvern, parlament, la primari şi preşedinţii de consilii judeţene. Fiecare şi-a luat/dat cât a crezut de cuviinţă.

2017 a început cu un torent de minciuni despre cât de bine le va fi românilor şi se încheie în aceeaşi manieră. Iată, este pentru a nu ştiu câta oară când un ministru al Transporturilor  (din bugetul căruia au fost luate în 2017, prin două rectificări bugetare, circa 800.000.000 de euro – bani destinaţi investiţiilor) vorbeşte iarăşi de autostrăzi pe hârtie. Iar colegul său de la finanţe, beneficiind de complicitatea în minciună a aceloraşi televiziuni, lansează în circulaţie publică o altă minciună gogonată, privind creşterea colectărilor la bugetul de stat în 2017 faţă de 2016, el punând la socoteală (pentru prima dată din 2007 încoace!) şi subvenţiile pe suprafaţă pe care Comisia Europeană le acordă, prin Politica Agricolă Comună, celor peste 930.000 de proprietari de  pământ români. Nici un guvern din UE nu şi-a permis aşa ceva şi nu şi-a arogat merite pentru intrarea acestor bani în conturile tuturor fermierilor din cele 27 de state membre.

Proastă impresie mai are ministrul Mişa despre români! Îi desconsideră şi crede că aceştia ar fi aduşi cu pluta şi habar nu ar avea cu ce se mănâncă economia. Se înşală! Cum s-a înşelat şi la a doua rectificare bugetară din toamna anului 2017, despre care a lansat minciuna că ar fi o, citez, ”rectificare pozitivă”, când, de fapt, a recurs la o altă inginerie fiscală cu parfum banditesc de stat: a desfiinţat conducerile corporative din companiile de stat înlocuindu-le cu clientela politică pentru a putea rechiziţiona anticipat dividendele din profiturile pe anul în curs.

Acum, că am ajuns la final de an, să-i spunem, fără regrete, Adio, 2017 !  şi Bun venit lui 2018 ! Binevenit va fi, că aşa se-nvârt roţile orologiului. Dar cât de bun va fi el? Dacă ar fi să dăm crezare aceloraşi ”comunicatori”, ne aşteaptă un an de noi ”împliniri măreţe”. Vor intra în vigoare un nou Cod fiscal (care va face milioane de salariaţi fericiţi că au preluat pe umerii lor de pe umerii angajatorilor toată povara taxelor şi impozitelor!), noua lege a salarizării, probabil şi cea a pensiilor promisă pentru a doua jumătate. Vor intra în vigoare şi noile legi ale justiţiei, pentru ca statul paralel să nu mai fie o fantomă, o ficţiune (o aberaţie la Herculane inventată), ci să stea drepţi în faţa statului de drept reprezentat, cică, doar de către toţi cei care au votat  PSD + ALDE. Adică de indivizi rătăciţi prin politică, precum distinsa aleasă a vrâncenilor mândri că sunt români, Tudoriţa Boboc, cea care, la întrebarea Ce formă de guvernământ are România?, adresată domniei sale de către un reporter acreditat la parlament, a răspuns sigură pe sine şi fără să clipească: Cum ce formă? PSD!

La un asemenea umor involuntar, să mai zică cineva că nu-i aşa. Şi că nu de la această ”formă de guvernământ” a Doamnei Chiriţa ot. Bârzoi  ni se trage tot binele după care jinduim.