Un poet constănţean a compus o poezie dedicată lui Publius Ovidius Naso: „Când valurile vor mângâia ţărmul/ Vei auzi Tristele şi Ponticele“

Un poet constănţean a compus o poezie dedicată lui Publius Ovidius Naso: „Când valurile vor mângâia ţărmul/ Vei auzi Tristele şi Ponticele“

Ionuţ Caragea FOTO M.I.

Poetul constănţean Ionuţ Caragea a compus o poezie dedicată lui Publius Ovidius Naso la împlinirea a 2060 de ani de la naştere şi a 2000 de ani de la moarte.

Ştiri pe aceeaşi temă

În copilărie, Ionuţ Caragea a jucat rugby, la îndemnul tatălui său, Florin Caragea, fost component al generaţiei de aur a rugbyului românesc.
 
În 1994 a devenit campion naţional de juniori cu echipa Farul Constanţa, iar în acelaşi an, după terminarea junioratului, debutează în liga a doua de seniori, fiind legitimat de echipa Callatis Mangalia. Apoi, a activat ca jucător profesionist la CFR Constanţa şi Farul Constanţa, echipe din divizia naţională de rugby. 
 
În 2003 a emigrat în Canada, devenind cetăţean canadian în anul 2008. A fondat acolo Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec şi editura ASLRQ. 
 
În februarie 2012 s-a întors în România şi s-a stabilit la Oradea. Ionuţ Caragea a publicat peste 30 de cărţi. 
 
 
Insula lui Ovidiu
 
De Ionuţ Caragea 
 
dacă vrei să ştii 
ce înseamnă singurătatea 
gândeşte-te la Ovidiu 
şi la petecul lui de pământ calcaros
înconjurat de apa lacului Siutghiol
 
gândeşte-te la omul care privea cerul 
şi atingea norii cu degetele
încercând să-i aducă mai aproape de el
încât să fie trepte către templul zeilor 
şi să afle direct din gura lui Jupiter
de ce trebuia să îndure exilul
 
gândeşte-te cum implora pescăruşii
care plonjau după hrană
în dâra de spumă din spatele
corăbiilor care traversau lacul:
„- nu mă luaţi şi pe mine 
cu voi până la Mediterana?”
dar pescăruşii se aşezau pe catarge
şi îl priveau ca pe un frate de-al lor
cu aripile frânte
de care trebuiau să se despartă
fără să scoată un ţipăt
 
gândeşte-te la braţele lui cum trăgeau
neputincioase la ramele unei corăbii imaginare 
sau la sufletul lui care încerca să sufle în pânze 
zadarnic efort şi sufletul rămânea atât de singur
încât nu mai ştia pe ce lume se află
oare insula era purgatoriul
în care trebuia să se cureţe de toate 
păcatele sale?
 
gândeşte-te cum vorbea cu peştii bătrâni
pe care-i hrănea cu firimituri de pâine
despre inima lui pe care timpul 
o curăţase de solzi
şi o lăsase să bată pe ţărmul amintirilor 
tot mai erodat de ambiguităţi 
şi lacune
 
gândeşte-te la poemele lui triste 
scrijelite pe scoarţa sălciilor plângătoare
sau pe scoarţa stejarului bătrân
din faţa colibei din chirpici
în care îşi ducea veacul
 
gândeşte-te la crivăţul iernii 
şi la salbele de lacrimi îngheţate
dăruite zeilor în schimbul unor cuvinte 
care să-i aline dorul de casă 
 
gândeşte-te la hainele lui ponosite
impregnate cu mirosul puternic de baltă
sau cu fumul de bălegar
unde erau mantiile lui curate şi elegante?
unde erau băile romane 
calde şi pline de flori?
 
toate drumurile trebuiau să ducă la Roma
dar paşii lui Ovidiu se pierdeau pe o insulă pustie
poetul desena cu un băţ de stuf pe nisipul umed
chipul soţiei sale, Fabia
chipul fiicei sale, Perilla
chipurile tuturor rudelor şi prietenilor 
apoi îi îmbrăţişa pe toţi cu un oftat îndelung
şi rămânea doar cu cochilii de melci în palme
un şarpe se ivea dintre pietre
şi-l ispitea să se aventureze
în adâncul apelor
 
nu greşise cu nimic 
doar văzuse ceva ce nu ar fi trebuit să vadă
ceva care l-a inspirat să scrie
şi să ia atitudine 
împotriva unor acţiuni imorale
aşa a devenit proscris 
în afara legii
 
şi câte scrisori i-a trimis lui Augustus
şi câte scrisori i-a trimis lui Tiberius
degeaba dacă împăraţii aveau
inima de piatră
 
poetul a murit la Tomis 
unde a fost şi înmormântat
acum statuia lui de bronz ne priveşte meditativ
din faţa muzeului de istorie
din Constanţa
mulţi trec pe lângă ea
fără să ştie că Publius Ovidius Naso
a fost poetul roman care a devenit 
poetul Daciei Pontice
poetul care a scris în limba geto-dacilor
contopindu-şi sufletul
cu cel al înaintaşilor noştri
 
gândeşte-te, gândeşte-te
şi iar gândeşte-te
2000 de ani au trecut 
de la ultimii paşi ai poetului 
pe acel petec de pământ calcaros
înconjurat de apa lacului Siutghiol
 
iar dacă nu mă crezi
poţi merge şi tu pe insula lui Ovidiu
iar când valurile vor mângâia ţărmul
vei auzi Tristele şi Ponticele
 

Ionuţ Caragea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, este şi un reputat autor de aforisme. Este inclus în numeroase antologii ale aforismului românesc, fiind premiat în ţară şi peste hotare. În perioada 5-7 octombrie 2017 a participat la prima ediţie a Festivalului Internaţional al Aforismului pentru românii de pretutindeni, desfăşurat la Tecuci, unde a obţinut premiul special „Mihai Pauliuc“.

Vă mai recomandăm:

Constanta: Poetul care şi-a descoperit vocaţia în Canada

Misterul Constanţei: mormântul lui Ovidius. Primul poet al acestor ţinuturi îşi doarme somnul de veci în ruinele vechii cetăţi sau în adâncurile mării

Mihai Eminescu, turistul nepereche de la malul mării: „Kustenge este un oraş mic, dar îngrijit“

 
 
citeste totul despre: