Daniela, românca din diaspora care i-a cucerit pe americani cu portul tradiţional românesc. „De când fac asta, patria mea este aproape“
0Daniela Ionescu şi-a descoperit adevărata menire abia după ce a plecat în SUA. Trăieşte acolo din anii ’90, iar acum este una dintre principalele promotoare ale identităţii româneşti.
Daniela Ionescu a plecat din România cu dorinţa de a-i oferi un viitor mai bun fiului său, Vlad. Era în anii ’90, când România încă îşi căuta drumul prin tranziţie. La fel şi familia Ionescu.
„Ne puseserăm atâtea speranţe în Revoluţie, ne gândeam: «Wow, acum se va schimba totul!». Dar treceau anii şi lucrurile nu mergeau deloc în direcţia sperată. Ne-am zis că dacă nu se întâmplă ceva, noi plecăm. Ce ne deranja cel mai mult? Faptul că tot timpul trebuia să dai şpagă“, mărturiseşte Daniela.
Au lăsat în urmă Constanţa natală şi au plecat spre o nouă viaţă, pe un nou continent, Daniela, soţul şi băiatul lor. În România făcea contabilitate, dar ajunsă în Statele Unite ale Americii, ea a decis să se întoarcă la şcoală pentru a-şi urma visul: un masterat în Istoria Artei.
Şi tot acolo, departe de ţară, Daniela şi-a descoperit adevărata pasiune: păstrarea şi promovarea identităţii româneşti. Într-un fel, românca s-a întors la rădăcini, pentru că iubirea pentru costumul popular îşi are originea în copilăria ei.
Hora şi războiul de ţesut din Pădureni
„Copilăria mi-am petrecut-o la bunici, în Vrancea. Atunci, am purtat prima dată costum popular. Era o atmosferă idilică acolo, la Pădureni, o vacanţă aşa cum citim în cărţile de poveşti. Duminica ne puneam costumul popular şi mergeam la horă. Noi, copiii, stăteam pe margine cu vârstnicii şi priveam la tinerii care dansau de rupeau pământul“, îşi aminteşte Daniela Ionescu.
Fosta contabilă spune că bunica sa avea acasă un război de ţesut al cărui sunet îl mai aude şi acum. „Obişnuiam să merg cu bunica la şezătoare. Acea lumină a soarelui, dulceaţa aerului, mirosul de salcâmi, toată atmosfera de acolo... mi le amintesc mereu, aievea. Seamănă mult cu ce am văzut în filmul «Nunta mut㻓, se confesează Daniela.
Când a aprofundat studiile de Istorie a Artei, românca a descoperit valenţele operei lui Constantin Brâncuşi. Sculpturile lui Brâncuşi, dorul de folclorul românesc, arta străveche şi pictura lui Matisse, francezul care a imortalizat ia românească în tabloul „La Blouse Roumaine“ din 1940, ce este expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris, reprezintă tot atâtea motive pentru care Daniela Ionescu s-a îndrăgostit iremediabil de creaţia poporului ei.
Pictura „La Blouse Roumaine“ de Henri Matisse
Prin Facebook, a descoperit comunităţile „Semne cusute“, „La Blouse Roumaine“, unde a găsit surate care şi-au dedicat energia promovării portului românesc în lumea largă. Ea, Daniela Ionescu, este unul dintre pilonii acestei mişcări de renaştere naţională, pe continentul american. Colindă spaţiul virtual al Americii de Nord căutând iile „orfane“, acele rarităţi care ajung, din diferite motive, la vânzare.
Amintirile cu preţ
Superbele bluze tradiţionale provin din familiile unor români care au emigrat peste Ocean cu mulţi ani în urmă. În anumite momente ale vieţii lor, urmaşii acestor români aleg să se despartă de obiectele care îi leagă de pământul de acasă. Unii au devenit americani, alţii nu împărtăşesc iubirea pentru podoabele vechi, astfel că Daniela scotoceşte în cuferele aduse din România acum câteva generaţii şi, cu preţul economiilor sale, reuşeşte să intre în posesia unor piese de colecţie. Pentru unii vânzători, ia românească este doar o „cămaşă europeană“ – aşa cum este scoasă la vânzare pe internet. Costul unei astfel de „cămăşi“ este de circa 200 de dolari, un preţ destul de ridicat, care reflectă cât de apreciate sunt peste hotare.
„Unele au o istorie tulburătoare. Când a emigrat în America, o tânără familie din Bistriţa-Năsăud a primit de la tatăl fetei chimirul său din piele, dăruit ca să-l poarte acolo, departe, printre străini. Vremurile au trecut, portul s-a schimbat, iar chimirul a ajuns la mine, poate nu întâmplător. Descendenţii acelui tată mândru cu chimir au fost bucuroşi că brâul lat din piele va rămâne într-o familie de români. Acum chimirul este una dintre piesele de rezistenţă din colecţia mea“, povesteşte Daniela.
Portul aparte din Dobrogea
Peste 60 de piese numără colecţia personală a româncei care caută neîncetat să recupereze icoane, costume, ii, marame şi orice accesoriu tradiţional românesc. Şi pentru că pasiunea trebuie dusă mai departe, Daniela şi-a comandat de acasă, din România, pânză şi aţele trebuincioase pentru a coase ea singură costume populare dobrogene.
„Dobrogea este o zonă cu un port aparte. Ia este, de fapt, o cămaşă dreaptă cu platcă, fota se numeşte pestelcă, iar femeile poartă pe cap tulpan. În Dobrogea, un model des întâlnit în cusături este pasărea cu flori în glastră sau pomul vieţii. Acum fac parte din comunitatea de pe Facebook «Dobrogea coase ie» şi tocmai ce am primit pachetul cu tot ce am nevoie pentru a mă apuca de cusut“, se bucură Daniela.
Inspirată de Brâncuşi
Citatul preferat al Danielei, după care se ghideazî în activitatea sa de peste Ocean, îi aparţine lui Constantin Brâncuşi: „Am fost trimis şi eu de mic copil la procopseală în lume. N-am pierdut legătura şi nu mi-am scos rădăcinile pentru a umbla năuc pe glob. A profitat şi arta mea. M-am salvat ca om.“
Când merg la biserică, la sărbători, tot mai mulţi români din Los Angeles poartă costum popular. Vlad, fiul în vârstă de 24 ani al Danielei, nu face excepţie. Pentru ei, România este palpabilă, deloc departe, dincolo de un Ocean. Dacă pentru unii este o ruşine să se recunoască drept români, pentru aceşti români-americani este o mândrie.
Vlad, fiul Danielei, poartă cu mândrie costumul popular şi tricolorul României Foto Arhivă personală
Împreună cu familia sa, Daniela Ionescu s-a implicat în organizarea primului festival european, European Heritage Festival, care s-a desfăşurat la finele lunii mai, în Los Angeles. Găzduit de Centrul Cultural al Ucrainei, evenimentul etnic a reunit ţări ca Irlanda, Scoţia, Bulgaria, Bosnia-Herţegovina, Estonia, Letonia, Lituania, Croaţia, Macedonia, Ungaria, Ucraina, Polonia şi România. Constănţeanca a fost sufletul comunităţii, s-a ocupat personal de expoziţia European Heritage şi a reuşit să aducă la manifestare un taraf intitulat „Dor românesc“, cu instrumentişti şi trei solişti din Maramureş, Muntenia şi Moldova.
La toamnă, Daniela va participa la o şezătoare virtuală din San Francisco, unde va face schimb de idei cu româncele din SUA. Până atunci, continuă să caute obiecte de patrimoniu spiritual, cusute de artizani ai secolelor XIX–XX: „De când fac asta, patria mea este aproape. Este misiunea mea să promovez România în ţara de adopţie“.
Vă mai recomandăm
Este Ziua Iei Româneşti: piesa vestimentară care nu se demodează niciodată
FOTO Fotografii superbe la parada portului popular din Ţara Făgăraşului
Se încarcă comentariile...
