FOTO Verdictul unui reputat arhitect despre Cazinoul din Constanţa: „Poate fi gata în 2023, dacă totul va fi tratat cu responsabilitate“
0Un arhitect renumit din vestul ţării, specialist în strategii urbane, şi-a spus opinia pentru cititorii „Adevărul“ cu privire la regenerarea Constanţei şi a Dobrogei, locuri care au căzut într-o paragină greu de acceptat, spre deosebire de Transilvania, unde patrimoniul este păstrat la loc de cinste, ceea ce atrage deopotrivă turişti români şi străini.
Arhitectul Eugen Pănescu (42 ani) este delegat al Ordinului Arhitecţilor din România în Consiliul Arhitecţilor din Europa, Registrul Urbaniştilor din România, în comisia tehnică de urbanism a Primăriei Cluj şi în jurii ale unor concursuri de arhitectură. Din 2002 este partener fondator al biroului de arhitectură şi urbanism româno-german Planwerk din Cluj-Napoca, care a realizat PUG-ul pentru arealul 2 Mai-Vama Veche pentru a frâna dezvoltarea haotică a construcţiilor ce depăşesc regimul de înălţime - spre exemplu. În 2003 a devenit cadru asociat al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj, pentru proiectare de urbanism.
Arhitectul a participat la generarea de strategii urbane, planuri urbanistice generale şi zonale, concepte de dezvoltare şi regenerare urbană, strategii şi proiecte de reabilitare a spaţiilor publice, unele premiate în competiţii naţionale de către Uniunea şi Ordinul Arhitecţilor, Registrul Urbaniştilor şi Ministerul Lucrărilor Publice. Majoritatea clienţilor sunt autorităţi publice locale, cu precădere în Transilvania, derulând proiecte principale în Cluj, Timişoara, Braşov, Târgu Mureş, Arad, Oradea, Sibiu, Miercurea Ciuc, Borsec, Satu Mare.
Eugen Pănescu este implicat în planul de reabilitare a Cazinoului, în calitate de moderator al dezbaterilor organizate de Institutul Naţional al Patrimoniului. Arhitectul vine des la Constanţa pentru a lua parte la discuţiile pentru recuperarea patrimoniului cultural. În opinia sa, Cazinoul din Constanţa nu va fi gata mai devreme de 2023. „Dacă instituţiile implicate si-ar respecta de acum încolo în mod profesionist responsabilităţile, putem să ne dăm întâlnire în Cazino cel mai devreme în 2023, adică peste 5 ani. Eu voi veni“, afirmă arhitectul.
Lecţia ardeleană: de ce Transilvania se mândreşte cu patrimoniul ei, iar la Constanţa se alege praful
- Constanţa are un exemplu celebru de monument de patrimoniu, aflat în ruină de ani de zile: Cazinoul. Edificiul-simbol de la malul mării se degradează sub ochii noştri, în timp ce în Transilvania clădirile reprezentative sunt reabilutate şi puse în valoare. De ce ies lucrurile la Cluj, sau la Sibiu, sau la Oradea în ceea ce priveşte protejarea patrimoniului? Am văzut şi acolo destule clădiri în paragină, chiar ultracentrale, dar per total impresia este de oraş îngrijit.
Sunt multe lucruri care „nu ies”, în aceste 3 oraşe sau în altele. Însă cele care se fac au în spate un efort consecvent şi neîntrerupt, atât din partea administraţiilor locale, cât şi din partea civilă şi profesională a societăţii. Proiectele bune sunt „împinse” şi au nevoie ani de a rândul, cu determinare şi sunt integrate cu altele. De asemenea este vorba de asumarea unor măsuri curajoase, care ţin de noi răspunsuri la probleme - de trafic, de mediu sau legate de patrimoniul local. La acest capitol al reabilitării corecte a patrimoniului, experienţele sunt diferite între orasele mari de care amintiţi - aş putea include aici şi Arad sau Timişoara.
Deci situaţiile sunt eterogene, însă ceea ce cu siguranţă între timp le uneşte este calitatea spaţiului public. Aceasta contribuie esenţial la impresia şi la folosirea concretă a unui oraş. Proiectele pentru spaţii publice sunt de prea mare interes să fie pur si simplu ignorate sau făcute prost. Ele trebuie să primeească atenţia multor specialişti, mai ales a arhitecţilor şi a peisagiştilor, iar proeictarea celor mai importante să fie făcută în urma unor concursuri de soluţii. Iar în cadrul tuturor acestor proiecte stă calitatea folosirii acestor spaţii, în special de pieton şi biciclist, nu de către autovehicolul. Este deosebit de important ca necesitate. Aici oraşele amintite au deja experienţe foarte bune de realizări după concursuri, şi altele le urmează exemplul.
- După estimarea dvs., ca specialist în elaborarea de proiecte, de câţi bani are nevoie Cazinoul pentru a străluci din nou? Suma avansată în anul 2010 de Compania Naţională de Investiţii era de aproximativ 10 milioane euro.
Nu pot avansa o sumă, pentru ca ea trebuie să fie stabilită de un deviz bazat pe un proiect cu măsuri. Experienţa mea nu mă poate ajuta îndeajuns cu o estimare ‚din burtă’ sau cu o părere despre suma avansată de CNI. Aceasta îmi pare moderată, nici exagerat de mare, dar nici de mică. Paleta de probleme e diversă şi încă nu se ştie destinaţia clădirii. Nu putem vorbi de sume corecte pentru reabilitare în acest moment.
- Era mai oportună stabilirea unei destinaţii a Cazinoului înaintea reabilitării?
Desigur. Este logic să ştii încotro te îndrepţi şi ce e cel mai util să promovezi în interesul comunităţii. La fel de important e de spus însă că până la reabilitarea generală, lucrările de întreţinere şi stopare a degradării au fost neglijate ani de zile, la nivel local. Reabilitarea nu are fundament până la efectuarea tuturor studiilor şi expertizelor necesare şi acestea au un impact determinant pentru reabilitare şi chiar parţial pentru stabilirea destinaţiei Cazinoului. Aceste studii trebuie făcute imediat, indiferent de alte aspecte procedurale sau de altă natură. Dar prioritatea imediată este starea imobilului, şi aceasta nu este deloc bună acum.
„La Constanţa, lipsa de optimism şi angajare m-au izbit cel mai mult“
- Se pot face lucrări ulterioare?
Intervenţia de urgenţă pentru stoparea degradării trebuie să fie prioritară şi astfel să lase loc de la început paşilor corecţi şi necesari pentru reabilitare şi restaurare, care să evite reveniri ulterioare. Bineînţeles, din punct de vedere tehnic se poate interveni, ulterior reabilitării. Însă de obicei e mai scump şi mai complicat, pentru că pot interveni suprapuneri nefericite cu garanţia lucrărilor anterioare, găsirea unor noi bugete pentru acelaşi obiectiv şi asumarea administrativă şi politică a unui proces neliniar şi mai îndelungat. Din aceste cauze, experienţa de până acum ne spune că probabil Cazinoul va rămâne mult timp în starea de la tăierea panglicii inaugurale, aşa cum va fi ea.
- Care ar fi, în opinia dvs, cea mai bună folosire a Cazinoului: centru cultural, restaurant cu terasa, cazino, altceva?
Folosirea Cazinoului trebuie să fie flexibilă şi contemporană, să contribuie activ la viitorul comunităţii locale, nu neapărat la bunăstarea financiară a unor chiriaşi comerciali. Cazinoul trebuie să fie deschis şi primitor, viu şi dinamic. Părţi ale lui pot să fie producătoare de venit pentru auto-susţinere parţială, însă eu nu mai văd acum dezirabilă utilizarea pentru jocuri de noroc, cabaret, restaurant şi în general ceva destinat adulţilor exclusiv. Cred că educaţia alternativă, contactul comunitar şi în general funcţionarea deschisă, cu o entitate de management dedicată şi creatoare de programare ne va păzi de imaginea clădirilor de patrimoniu suspendate în timp, muzeificate, în care ţi se stinge şi aprinde lumina în săli pe măsura parcurgerii.
Sursa arh. Eugen Pănescu
Cazinoul trebuie să primească utilizatori, nu vizitatori. Trebuie să sprijine prin spaţiile sale extraordinare la producerea ce cetăţeni mai responsabili, inclusiv conştienţi de valoarea patrimoniului naţional , nu să readucă „moravuri şi vicii” în discuţie, cu exploatare „dedicată”. În Europa sunt multe modele de reabilitare şi exploatare în acest sens, din care Cazinoul ar putea să se inspire, toate orientate spre viitor şi nu pentru hrănirea nostalgiilor. Un Cazino atractiv în acest fel va putea da semnalul major al readucerii întregii Peninsule în viaţa publică cotidiană şi decentă, de unde ea a fost răpită prin delăsare şi administrare destructivă, publică şi privată, în încrengături de interese dubioase care au luat constănţenilor şi oaspeţilor lor un lucru de mare preţ - speranţa în viitor. În cele două ocazii în care am participat la dialog deschis cu constănţenii, lipsa de optimism şi angajare m-au izbit cel mai mult.
„Concursul de soluţii, singura metodă pentru obţinerea calităţii“
- Care e principalul obstacol al restaurării unui monument de patrimoniu: legislaţia sau aplicarea ei defectuoasă care permite contestarea si câştigarea în instanţă?
Obstacolul principal este necorelarea si neprofesionalismul organizării unui proces de selectare şi elaborare a serviciilor profesionale care să urmărească obţinerea calităţii.
În absenţa studiilor necesare, a expertizelor tehnice dedicate elementelor structurale, a documentării pentru reparaţie sau reproducere a finisajelor şi decoraţiunilor Art Nouveau, nu se pot trage concluziile profesionale absolut necesare pentru elaborarea unei teme de proiect, pentru găsirea abordării corecte de restaurare, pentru reabilitarea in sine şi refacerea elementelor de finisaj.
GALERIE FOTO: ÎN CAZINO CREŞTE UN COPAC
Procedeele de selecţie publică de servicii profesionale trebuie să aibă un buget suficient şi conform cu complexitatea sarcinii, precum şi o perioadă de elaborare realistă. Altfel suspiciunile de neprofesionalism nu vor putea fi înlăturate şi rezultatele vor fi probabil pe măsură.
Este dovedit că cea mai bună metodă pentru obţinerea de calitate este concursul de soluţii. Recomand această procedură, singura potrivită pentru obiective de o asemenea valoare şi cu o situaţie atât de complexă. Cadrul pentru concursuri există în cadrul legal actual şi este tot mai des folosit de oraşele noastre, cu mult succes.
Am încredere că Primăria municipală are la îndemână toate mijlocele necesare pentru a îşi asuma acest proces, la un nivel profesional înalt, într-un mod transparent şi orientat spre calitate. „Do the right thing” e un motto pentru acest caz, chiar daca pare complicat şi necesită mult timp şi bani. Direcţia trebuie să fie asumată şi paşii stabiliţi corect. În acest caz, autorităţile locale au un sprijin deosebit din punct de vedere instituţional şi profesional, la nivel naţional şi european, le încurajez să îl folosească de îndată.
„Trebuie urmărit fiecare pas făcut de autorităţi pentru Cazino“
- Ce ar trebuit făcut pentru îndreptarea lucrurilor?
Obligaţiile legale ale deţinătorilor actuali de patrimoniu construit trebuie respectate de îndată în toată ţara. În cazul de faţă au fost neglijate până acum şi în consecinţă degradarea imobilului este continuă. Nici o cauză nu trebuie folosită ca argument pentru continuarea degradării. Intervenţia de urgenţă este o necesitate imediată. Pentru a încuraja atitudinea responsabilă faţă de Cazino ca patrimoniu naţional, societatea civilă şi instituţiile naţionale trebuie să urmărească vigilent fiecare pas făcut de cele 2 instituţii responsabile în acest moment: Primăria municipală şi Compania Naţională de Investiţii. Deocamdată nici una dintre acestea nu oferă semnale concrete pentru a aştepta un demers de calitate, iar iniţiativele lor se suprapun.
Primăria ignoră obligaţiile proprii legale de punere în siguranţă şi stopare a degradării, ceea ce trebuia de mult făcut şi poate fi făcut în orice moment prin intervenţiile de urgenţă, pe când, în paralel cu degradarea, CNI organizează proceduri succesive de achiziţie contestabile şi fără a avea încă o bază de documentare şi fundamentare necesară pentru un obiectiv atât de complex. Tema de proiect este încă neclară în ceea ce priveşte utilizarea viitoare şi mai ales abordarea tehnică a reabilitării, la fel şi colaborarea cu instituţiile locale responsabile. Continuarea acestui şir nefericit de achiziţii pe aceleaşi calapod ar fi un curs al evenimentelor cu o foarte mică garanţie pentru calitate.
Copacul care creşte prin Cazino Sursa Wendy Laura
De la începutul acestui an, Cazinoul este nominalizat pe lista celor mai periclitate 7 obiective de patrimoniu european. Această faimă, bazată în principiului pe o stare negativă, bineînţeles, este de fapt o mare şansă pentru o reabilitare profesională, integrată şi cu aportul unor profesionişti de înalt nivel şi mai ales folositor ulterior pentru atragerea de finanţare.
Este şansa de evadare din paradigma nefericită şi limitată a protecţionismului local netransparent, din punct de vedere profesional şi administrativ. „Noi ştim suficient de bine şi ne descurcăm fără să îşi bage cineva de afară nasul” e o atitudine pierzătoare şi care s-a dovedit în cazul Cazinoului că îl duce în continuare la degradare şi la lipsa unui viitor stabil. Sper să fie găsite interesele pozitive comune, să fie folosită oferta echipei Europa Nostra cu sprijin tehnic şi financiar şi mai ales să se dovedească transformarea posibilă a Cazinoului într-un model de succes.
- Care e orizontul de aşteptare pentru Cazinoul reabilitat?
Dacă instituţiile implicate si-ar respecta de acum încolo în mod profesionist responsabilităţile, putem să ne dăm întâlnire în Cazino cel mai devreme în 2023, adică peste 5 ani. Eu voi veni.
„Este izbitor cum toate s-au petrecut în scurt timp, parcă în mod coordonat, ca un abandon generalizat“
- Ce impresii v-au împărtăşit colegi sau turişti care au vizitat Constanţa, Dobrogea, care au văzut zona veche a oraşului şi mai ales Cazinoul.
O să mă refer la impresiile proprii despre Constanta, suprapuse ani de-a rândul. În aceşti ani am avut ocazia să văd imobile care şi-au pierdut nu numai utilizarea, dar si părţi ale construcţiei, sau au dispărut de tot. În acest fel Peninsula devine în fapt tot mai mică şi mai greu de folosit, ceea ce este marră păcat, pentru că poate deveni din nou cea mai atractivă partre a oraşului. Eu nu cunosc detalii legate de decăderea Peninsulei si a Cazinoului, însă este izbitor cum toate s-au petrecut în scurt timp, parcă în mod coordonat, ca un abandon generalizat. Sper să fie o ieşire din această situaţie si că fiecare parcelă şi imobil să aibă acum un proprietar care să vrea să fie activ. Fără această dorinţă reală nu putem fi optimişti, în ciuda valorii fără pereche a acestei zone minunate.
Pe de altă parte, este de apreciat mărirea plajelor şi folosirea portului turistic, care aduc localnicii si turiştii în zona centrală. Plajele sunt încă delimitate de zona construită de un brâu verde, al cornişei oraşului, ceea ce este de asemenea o mare valoare, care imi e teamă că ar putea fi perclitată de un nou val de construcţii, cel care a transformat Mamaia, de exemplu, în cartier rezidenţial. Trăgând linie, rămân la fel de fermecat de zona istorică a oraşului, şi de faleză, şi plajele lui.
- Cum poate fi recuperat şi valorificat patrimoniul cultural al Dobrogei? Cazinoul este doar cel mai vizibil exemplu, dar regiunea este înţesată de vestigii şi edificii inestimabile.
Patrimoniul construit, din păcate, nu poate fi recuperat o dată ce este pierdut, deci cu atât mai multă grijă este necesară acum. Poate mai mult decât în alte zone urbane, în Constanţa suprapunerea istorică a culturilor, evidentă nu numai în patrimoniul construit, ci şi în toate aspectele vieţii, cel narativ, al obiceiurilor cotidiene, gastronomie, toponimie, vocabular.
Ce bine îmi sună o pauză la umbră într-un imobil istoric reabilitat, povestind despre istoria oraşului cu prieteni constănţeni care îmi spun lucruri neştiute despre oraş, cu un suberek traditional si bragă. Experienţa complexă a istoriei unui oraş nu se poate înlocui cu reţete importate, cu pizza si terase pentru expus maŞini scumpe.
Pe de altă parte, valul de creştere economică, nevoia de modernizare si dorinţa de a reduce un decalaj faţă de alte oraşe, nejustificat, au condus la distrugeri şi stagnări în folosirea patrimoniului.
Patrimoniul construit nu este un muzeu, el trebuie folosit în pas cu vremea si nevoile, uneori adaptat, ca să trăiască în continuare. Însă până la degradările şi demolările actuale este o mare distanţă, iar rezultatul este regretabil, atât prin pierderile ireversibile cât şi prin înlocuirile de fond construit, cu puţină valoare culturală, în general.
Pentru mine, atras încă de ceea ce inseamnă industrie şi utilaje, apropierea portului este de asemenea o mare valoare, cel putin pentru perspectiva din peninsulă si alte zone ale oraşului. Însă pentru viitor portul oferă cu mare siguranţă oraşului o zonă de extindere a unor funcţiuni urbane. Graniţa dintre oraş şi port va putea fi spartă în anumite zone pentru beneficii comune, asa cum au facut şi alte oraşe, cu succes: Hamburg, Antwerp, Helsinki, Marseille, Amsterdam sau Bordeaux.
- Ce v-a atras atenţia aici în mod special? Care este idealul de Dobroge - model de patrimoniu?
Despre Dobrogea ştiu din păcate prea puţine, însă am avut ocazia să dau de imensa tentaţie de a cunoaşte mai mult aceeaşi suprapunere istorică, după ce am avut ocazia să imi deschid orizontul lucrând la planul de urbanism pentru zona sudică a litoralului românesc, la Limanu.
Am avut parte de colegi de proiect care au readus în discuţie istoria locurilor şi de alţii care au interpretat felul cum această istorie este acum cunoscută şi folosită. Îi mulţumesc în această privinţă mai ales profesorului Vintilă Mihăilescu.
O tură foarte recentă prin Dobrogea, pentru care îi am mulţumiri speciale, mi-a confirmat nu numai lipsurile regretabile, dar mai ales fascinaţia şi dorinţa de a reveni.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
