FOTO Capsula timpului de la Maia, locul unde este îngropat Barbu Catargiu, primul premier al Principatelor Unite, asasinat în trăsura Poliţiei
0Într-o aşezare situată la egală distanţă de Bucureşti şi de Ploieşti există un obiectiv turistic de patrimoniu naţional. Pe pământul unde poposea diligenţa care făcea legătura între Ţara Românească şi Moldova, Mihai Viteazul a avut o moşie ce a ajuns în proprietatea familiei lui Barbu Catargiu, cel dintâi premier al Principatelor Unite, asasinat în timpul domniei lui Al.I. Cuza. Relicve din momentul morţii lui Catargiu sunt expuse la Maia.
Un sat din Bărăgan, Maia, judeţul Ialomiţa, aşezat la 50 kilometri de Bucureşti şi de Ploieşti, lângă Fierbinţi, este un loc de pelerinaj istoric, care ascunde valori de patrimoniu naţional. La Maia oprea la anul 1850 diligenţa dintre Moldova şi Muntenia ce purta oamenii politici care puneau la cale Unirea Principatelor.
La Maia a avut cândva moşie Voievodul Mihai Viteazul, primul care a înfăptuit, la 27 mai 1600, Unirea Ţării Româneşti, Moldovei şi Ardealului. Legendarul domnitor al românilor era născut tot în Bărăgan, în Oraşul de Floci, un târg acum dispărut din Ialomiţa. Mama voievodului, Tudora, era fiica boierilor Cantacuzini din Oraşul de Floci şi aici l-a adus pe lume pe Mihai, la 1558. Aşezarea este situată pe drumul care leagă Slobozia de Constanţa, aproape de Hârşova ‒ la 130 kilometri de Maia şi la 8 kilometri de Giurgeni.
Maia mai este menţionată în izvoarele istorice ca fiind locul unde se aduna, odinioară, peşcheşul pentru Înalta Poartă. În timp, moşia lui Mihai Viteazul a aparţinut succesiv unor familii ilustre: Movilă, Filipescu, Catargiu.
Cei din urmă erau părinţii lui Barbu Catargiu, cel dintâi prim-ministru al Principatelor Române şi prima victimă a asasinatelor politice din ţara noastră. Barbu Catargiu a fost ucis la 54 ani, în vara anului 1862, după câteva luni de mandat, în toiul disputelor privind reforma agrară.
Bucuria unui moştenitor
La 26 octombrie 1807, în Maia era bucurie mare. Marelui vornic Ştefan Catargiu şi soţiei sale Tiţa din neamul Văcăreştilor li se născuse un fecior, Barbu. În semn de mulţumire pentru naşterea pruncului, boierii Catargiu zidesc o biserică lângă conacul de la Maia, ce a fost închinată Maicii Domnului. Micul Barbu avea să devină mare om de stat, iar pe când era student la Paris, o vrăjitoare celebră, mademoiselle Lenormande, avea să-i ghicească studentului Barbu viitorul de faimă şi tragedie. Cariera sa politică atinge apogeul la 15 februarie 1862, când Catargiu este desemnat premier însărcinat cu formarea primului guvern al Principatelor Unite.
Legea agrară pe care o gândise conservatorul Catargiu nu se potrivea însă deloc cu politica reformatorului Cuza, susţinut de Mihail Kogălniceanu, vizionarul politician.
Conacul familiei Catargiu de la Maia, Ialomiţa Sursa Lavinia Dumitraşcu
Locul pe care a fost conacul de la Maia, Ialomiţa Sursa mjialomita.ro
Moşierul de la Maia dorea păstrarea privilegiilor latifundiare şi împroprietărirea ţăranilor cu doar 3 pogoane de pământ ‒ circa 1,5 hectare pentru fiecare familie. Premierul Catargiu a ajuns rapid ţinta nemulţumirilor Opoziţiei formate din liberali. Aceasta convoacă o mare manifestaţie populară la 11 iunie 1862, pe Dealul Filaretului din Capitală, având ca scop declarat serbarea Revoluţiei de la 1848.
Bănuind ce avea să se întâmple, conservatorii îi cer lui Catargiu să ia măsuri împotriva „rebeliunii“. Cu trei zile înainte de demonstraţie, la Adunarea Naţională Legislativă ţinută la 8 iunie 1862, în Dealul Mitropoliei, Barbu Catargiu rosteşte cuvinte profetice: „Pace, domnilor, pace şi liniştea sunt scăparea ţării şi voiu prefera a fi sdrobitu aci decâtu a îngădui slăbirea lor. Voiu prefera moartea mai nainte de-a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării“. Acestea aveau să-i fie epitaf.
„Hai, coane Barbule“
La ieşirea din tulburata Adunare Legislativă, ceasul se făcuse aproape 18.30. Premierul Barbu Catargiu este invitat de şeful Poliţiei, prefectul Nicolae Bibescu, să urce în trăsura acestuia, pentru că trăsura politicianului nu era de găsit. „Bibescu era rudă cu Catargiu, nici gând să fi nutrit vreun gând rău la adresa premierului. I-a zis: «Hai, coane Barbule, te iau eu»“, relatează comandorul Jipa Rotaru, fost director al muzeelor militare din România, actualmente retras la Maia.
La trecerea demnitarilor pe sub clopotniţa de la Mitropolie a avut loc crima. Martorii oculari au descris că asasinul a venit din spatele trăsurii descoperite, s-a urcat pe osie şi a ţintit capul lui Catargiu. A tras de aproape, de la nici un metru, nimerind în plin. Barbu Catargiu a murit pe loc.
„Criminalul a sărit de pe trăsură şi s-a făcut nevăzut prin mulţimea îngrozită. N-a fost găsit de Poliţie, deşi sunt convins că prefectul Nicolae Bibescu n-a avut nicio implicare în complot. Autorii morali ai asasinatului sunt, fără îndoială, liberalii“, consideră comandorul Rotaru.
Controversă: a fost implicat Cuza?
Deşi ucigaşul era socotit un anume Gheorghe Bogati, autorul faptei nu a fost prins niciodată. Au existat destule suspiciuni că însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza n-a fost străin de omorârea lui Catargiu. Tatăl cronicarului Radu Rosetti (1853-1926), logofătul Răducanu Rosetti, l-a văzut pe Cuza la puţine momente după asasinat.
„Căutându-se deci după, cui folosea mai mult fapta de groază săvârşită, răspunsul nu a putut să fie altul decât: Domnului (Cuza - n.red.) şi Partidului liberal muntean. Tata nu stătea niciun moment la îndoială pentru a acuza pe Cuza. Îl văzuse la puţine momente după asasinat şi zicea că avea crima scrisă pe faţă. Cei mulţi, însă, declarau în gura mare că făptaşul nu putuse să fi fost pus la cale decât de liberalii munteni. În ceea ce priveşte pe Cuza, convingerea mea este că niciodată gând atât de blestemat nu a trecut prin creierii lui: nici una din faptele sale, nici unul din amănuntele vieţii lui nu autoriză bănuiala că ar fi fost în stare să îndemne la vreun asasinat. Apoi trebuie să recunoaştem că prin nimică n-au dovedit liberalii munteni că ar fi sanguinari şi capabili de asasinate“, scrie istoricul Radu Rosetti în memoriile sale „Din copilărie“, publicate de Editura Humanitas. Rosetti era descendent al lui Grigore Alexandru Ghyka, ultimul domnitor al Moldovei de dinainte de Unirea din 1859.
Maia ar fi fost o comună pierdută în Bărăgan. Fără importanţă, ca oricare alta. Dar omul politic Barbu Catargiu şi-a pus amprenta asupra acestei localităţi, păstrată mult după moartea sa, scoţând-o din anonimat. Jipa Rotaru, comandor
Pe locul unde a avut loc primul asasinat politic din România a fost ridicat un monument. Grupul statuar turnat în bronz, pe un soclu de granit din Suedia, îl înfăţişează pe Barbu Catargiu rănit, cu agonia pe chip, vegheat de o femeie în togă ce ţine un steag ale cărui falduri odihnesc pe genunchii lui Catargiu. Soclul poartă inscripţia „Totul pentru ţară, nimic pentru noi“. Monumentul comemorativ este realizat de sculptorul italian Rafaello Romanelli (1856-1928) din Florenţa şi a fost reamplasat în anul 2001 pe o stradă care poartă amintirea Bibeştilor, numită Bibescu Vodă, aflată chiar la poalele Dealului Mitropoliei din Capitală.
Semnul de la Maia
În ziua crimei, la 11 iunie 1862, la moşia lui Barbu Catargiu de la Maia erau pregătiri febrile pentru o masă mare, la care urma să participe invitaţii premierului din Adunarea Legislativă. Politicianului îi plăcea să aibă musafiri cu care punea ţara la cale. Stăpâna casei, soţia lui Barbu, era Ecaterina Parravicini, ce provenea dintr-o familie rusească. Caterina îi dăruise lui Barbu o fiică, Mariţa, ce se căsătorise cu consulul Franţei la Bucureşti, Louis Béclard.
Ecaterina era la conac în acea zi, pregătind cina festivă, când în sat s-a pornit spre după-amiază o vijelie năprasnică. Atunci când ceasul a bătut de 6.30, un fulger a brăzdat cerul Bărăganului, lovind biserica înălţată de Catargii. Crucea din lemn din vârful bisericii a fost secerată şi aruncată la pământ. Întocmai ca politicianul care la acea oră îşi sfârşea viaţa.
Trupul însângerat al lui Barbu Catargiu a fost adus la moşia de la Maia, unde a fost înmormântat. Hainele purtate de el în ziua fatidică au fost păstrate cu sfinţenie, într-un mic sicriu din sticlă care se află şi azi la Maia (foto sus, sursa mjialomita.ro). La fel şi crucea trăsnită de furtună, care a fost pusă lângă cavoul lui Catargiu din biserica ridicată de părinţii lui. O placă neagră scrisă cu litere albe explică cele întâmplate în acea zi.
Testamentul lui Catargiu
Povestea lui Barbu Catargiu a fost scoasă la lumină de comandorul Jipa Rotaru, care a ales să trăiască la Maia în anii ’90, fără să ştie ce ascunde acest loc. A fost uimit să descopere comoara istorică pe care comuniştii se străduiseră s-o distrugă. Din vechea moşie-fală a Bărăganului lipseşte parcul şi conacul Catargiilor, unde Barbu lăsase cu limbă de moarte să se deschidă un „pensionat“ pentru fetele din familiile „însemnate, dar scăpătate Din Ţara Românească şi din Moldova“.
În testamentul redactat în ianuarie 1858, când şi-a redactat testamentul, Barbu Catargiu a lăsat instrucţiuni precise cu privire la numărul de fete care să fie luat în îngrijire („12 deocamdată, bine ţinute în toate trebuincioasele şi cu cea mai mare îngrijire pentru ale lor învăţături“), la modul de funcţionare („vara la Maia, iarna la Bucureşti“) şi la cei cărora le lăsa sarcina de administrare: vărul său Costin Catargiu, logofăt din Moldova, şi urmaşii săi.
Institutul de fete a fost fondat de familia Catargiu şi a funcţionat din 1890 având ca directoare pe domnişoarele Eufrosina şi Virginia Heliade-Rădulescu, ca profesoară de pian pe domnişoara Aman, pe profesoară de franceză pe doamna Chateauvert etc, iar medic era doctorul Caloian Bolintineanu de la Fierbinţi.
Popas pentru personalităţi ale Europei
Cu ajutorul preotului din sat, părintele Alexandru Marinescu, acum răposat, care ştia tot istoricul satului, comandorul Jipa Rotaru a făcut un mic muzeu şi o alee a eroilor, iar cu sprijinul profesorului Gheorghe Buzatu a fondat o tabără de vară unde se strâng periodic istorici. Obiectele salvate prin donaţie care au aparţinut familiei Catargiu sunt strânse în Aşezământul de artă şi cultură religioasă Maia-Catargiu, ce constituie o secţie a Muzeului Judeţean Ialomiţa.
„Maia ar fi fost o comună pierdută în Bărăgan. Fără importanţă, ca oricare alta. Dar omul politic Barbu Catargiu şi-a pus amprenta asupra acestei localităţi, păstrată mult după moartea sa, scoţând-o din anonimat. Au murit oameni, a dispărut conacul, parcul, institutul de fete, dar au rămas bisericile şi mormintele întemeietorilor satului, ca mărturie a ceea ce a fost odată moşia de la Maia a boierului Barbu Catargiu“, explică dr. Lavinia Dumitraşcu, cercetător la Muzeul de Istorie şi Arheologie Naţională din Constanţa.
Istoricul Gheorghe Buzatu (1939-2013) menţionca că la Maia au călcat personalităţi de marcă ale istoriei europene. „Ne referim, cel puţin, la tânărul Lev Tolstoi, la primarul Parisului, Beclard (implicat direct, prin înrudire, în devenirea moşiei), la familia domnitoare sârbă Karagheorghevici, la Mitropolitul Gherontie şi câţi or mai fi fost. Fără să se bănuiască faptul că azi, când nu mai e aşa, Maia trezeşte un interes pe care-l merită“, scria profesorul Buzatu într-una dintre lucrările dedicate Maiei.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
