Eroul-aviator Ion Dobran: „Războiul este o pierdere teribilă de vieţi. Dacă foştii inamici pot fi prieteni, există speranţă pentru umanitate“

Eroul-aviator Ion Dobran: „Războiul este o pierdere teribilă de vieţi. Dacă foştii inamici pot fi prieteni, există speranţă pentru umanitate“

Ion Dobran, eroul din cel de-al Doilea Război Mondial

Eroul din cel de-al Doilea Război Mondial, care după mulţi ani s-a întâlnit cu inamicul de pe front, spune că există speranţă pentru umanitate dacă foştii inamici pot deveni prieteni.

Ştiri pe aceeaşi temă

În cadrul proiectului „Acasă la veterani“, reprezentanţi ai Direcţiei calitatea vieţii personalului din cadrul Ministerului Apărării Naţionale l-au vizitat acasă pe veteranul de război Ion Dobran. „Acasă la veterani” este un program de vizite la domiciliul veteranilor de război, în mod deosebit la cei care nu mai au familie, care sunt singuri, de regulă în ziua împlinirii unor vârste (peste 90 de ani). 
 
Generalul de aviaţie Ion Dobran (98 de ani) s-a născut la 5 februarie 1919, sub o zodie norocoasă, spune el, cea a Vărsătorului, la Văleni Podgoria, judeţul Argeş, lângă „Florica Brătienilor“, cum ţine el să precizeze. 
Când era mic, obişnuia să se joace cu avioane de hârtie, pe care şi le confecţiona singur şi astfel a prins aripi visul său de a zbura. Primul avion l-a văzut pe platoul  garnizoanei de la Târgu Mureş. „Am alergat  să văd această minune. Am fost un pic dezamăgit, pentru că aparatul era făcut din lemn, din pânze şi din sârme. Totuşi, a fost primul avion  pe care l-am văzut şi care, practic, mi-a hotărât soarta“, spune el. 
 
Era în primii ani de şcoală când şi-a anunţat părinţii că va fi aviator. „Ei au zis să mă dea la liceul militar, spunându-mi că e periculos la aviaţie. Credeau că până în clasa a VIII-a îmi vor ieşi gărgăunii din cap. Dar nu s-a întâmplat aşa şi când să mă înscriu la aviaţie am avut nevoie de   consimţământul lor. Au semnat, deşi se cam dădeau de ceasul morţii“, îşi aminteşte el acea perioadă. 
 
Aşa se face că, la 1 septembrie 1939, în prima zi de război, tânărul Ion Dobran intra pe poarta şcolii de aviaţie de la Cotroceni, pe care a absolvit-o după doi ani, ieşind cu gradul de sublocotenent. Toată promoţia sa, formată din 113 băieţi, a fost repartizată la toate unităţile din ţară, iar el, alături de alţi 13 colegi, la Vânători. „Îi alegea pe cei mai subţirei şi mai bătăioşi“, explică el cum a nimerit la acea formaţie.
 
În timpul războiului, a luptat pe ambele fronturi: de Răsărit şi de Vest, şi a participat la 340 de misiuni, a doborât 18 avioane inamice şi a fost doborât, la rândul său, de trei ori. Nu a fost niciodată rănit, spunând că a fost apărat de poza mamei sale, pe care o ţinea în veston, la piept. „Eşti din zodia Vărsător, ca mine. Te vei întoarce din război“, i-a spus femeia la plecare, cu lacrimi în ochi. Nu se temeau de moarte, fiecare pilot având credinţă că nu el va fi doborât. 
 
Dintre toate bătăliile aeriene pe care le-a purtat, nu o va uita niciodată pe cea din 6 iunie 1944, dată pe care istoria o consemnează ca fiind ziua debarcării trupelor aliate în Normandia. Însă, pentru tânărul locotenent Ion Dobran va avea o altă însemnătate. Era o zi frumoasă de vară şi liniştită. „Îmi ziceam eu atunci că nu or să vină americanii să ne bombardeze, că aveau treabă acolo, în Normandia, dar nu a fost aşa...“. Americanii au atacat România. Ion Dobran pilota un Messerschmitt 109. „Avionul de vânătoare trage doar înainte, nu şi lateral, dar este un avion bun. La o decolare în alarmă, în zona Galaţiului, am recunoscut Mustang-urile americane. 
 
Avionul semăna cu Messerschmitt-ul nostru. Eu rămăsesem în urmă fără copilot. Mergând spre Constanţa am luat  înălţime peste ei şi m-am hotărât să atac, deşi erau în formaţie de trei. Unul era mai departe şi doi participau la luptă. Am luat hotărârea într-o secundă, deşi mă gândeam atunci că poate să fie o sinucidere. L-am nimerit pe cel din dreapta“, rememorează el lupta acelei zile de vară.
 
La manşa avionului american se afla tânărul sublocotenent Barrie Davis, care activa în Grupul 325 Aviaţie Vânătoare. După ce a fost atacat de român, avionul avariat a aterizat forţat în zona Ucrainei. Pilotul a supravieţuit. 
 
Nu au ştiut nimic unul de altul mai bine de o jumătate de veac până ce americanul a aflat din jurnalul scris de Ion Dobran, care i-a fost şi duşman şi aliat în acelaşi război, amănunte privind lupta aeriană din vara anului 1944. „O vreme, povesteşte Dobran, am corespondat şi, în cele din urmă, Barrie Davis a ajuns în România. Din duşmanii de atunci, care nu încercam decât să omorâm unul pe celălalt, ne-am întâlnit şi ne-am luat în braţe. Am stat câteva zile împreună şi am depănat amintiri, la Bucureşti şi în Poiana Braşov“, povesteşte Dobran întâlnirea de Cartea Recordurilor care a avut loc în anul 2010. „În '44, povestea Barrie Davis românului, mi-ai zburat cabina. S-a făcut ţăndări şi m-a rănit la mână. Pentru asta, nu am decât să-ţi mulţumesc, pentru că am primit decoraţia de război «Inimă purpurie»“, iar băiatul lui, care a făcut posibilă întâlnirea celor doi titani ai zborului, i-a spus românului: „Vă mulţumesc că aţi distrus numai avionul şi tatăl meu a scăpat“. 
 
Celor prezenţi, americanul octogenar le-a mărturisit cu emoţie: „E altfel să văd Bucureştiul de pe pământ decât de la 6.000 de metri, mai ales că astăzi nu trage nimeni în mine“. După câţiva ani, Barrie Davis a murit. 
 

 
Ion Dobran, vizitat acasă FOTO Veteranii României 
 
Vă mai recomandăm:
 

Istoria miilor de români care au luptat voluntar pentru Armata Germană în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial

 

citeste totul despre: