Dictatul de la Viena, actul care a mutilat România: „Mişeleşte, ca în codru, a fost ucisă România Mare, mai întâi de Stalin, apoi de Hitler şi Mussolini“
0La 30 august 1940, s-a semnat, la Viena, actul prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 de kilometri pătraţi şi 2.667.000 de locuitori, majoritatea români) era luată României şi predată Ungariei horthyste.
În noaptea de 29/ 30 august 1940, la Bucureşti, Consiliul de Coroană a început să dezbată ,comunicările cu caracter ultimativ făcute de guvernele german şi italian, spune istoricul Alesandru Duţu.
În timpul dezbaterilor, Ernest Urdăreanu, ministru al Casei Regale, a intrat în sală şi a citit o telegramă în care se făcea cunoscut că, la Viena, Wilhelm Fabricius a atras atenţia că Germania „nu-şi ia nicio răspundere dacă în termen de cinci minute nu dăm răspunsul”.
În final, pentru primirea „arbitrajului” au votat 21 de participanţi, 10 au fost împotrivă, iar unul s-a abţinut.
Hotărârea a fost comunicată la Viena la orele 3.50, fiind înmânată lui Wilhelm Fabricius, care aştepta cu nerăbdare.
La ora 12.00, Pellegrino Ghigi şi Wilhelm Fabricius au prezentat proiectul definitiv al scrisorilor de garanţie: „În numele şi din ordinul guvernului german (italian) am onoare a comunica Excelenţei Voastre că Germania şi Italia asumă cu începere din ziua de azi garanţia de inviolabilitate şi integritate a statului român“. Ministrul român al Afacerilor Străine a fost obligat să semneze două scrisori referitoare la situaţia germanilor din România, respectiv renunţarea la Cadrilater în favoarea Bulgariei. Apoi, la orele 13.30, delegaţia română a fost condusă de Wilhelm Fabricius spre hotelul Belvedere, unde fusese convocată şi delegaţia ungară.
În timp ce Paul Otto Schmidt se pregătea să citească textul ,,arbitrajului”, Mihail Manoilescu a cerut cuvântul pentru a prezenta o declaraţie de protest, dar Joachim von Ribbentrop i-a răspuns că va vorbi la sfârşit.
„O mică uşurare: Braşovul rămâne la noi“
După citirea textului ,,arbitrajului”, în limbile germană şi italiană, delegaţiei române i-a fost prezentată o hartă românească pe care era trasată viitoarea linie de demarcaţie româno-ungară.
„Ochii mei – rememora Mihail Manoilescu – căutau tăietura de la graniţa de vest pe care cu toţii o aşteptam. Mi-am dat seama că este însă altceva. Am urmărit cu ochii graniţa care pornea de la Oradea către răsărit, alunecând sub linia ferată şi am înţeles că cuprindea şi Clujul... Am început să nu mai văd. Când mi-am dat seama că graniţa coboară în jos ca să cuprindă secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Braşovul! O mică uşurare: Braşovul rămâne la noi. Când am privit în toată grozăvia împărţirea Transilvaniei, am înţeles că puterile, care îmi erau mult slăbite, mă părăsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a făcut neclar, ca un nor galben cenuşiu, negru... În clipa aceea mi-am pierdut cunoştinţa”.
Şi-a revenit după ce i s-a adus un pahar cu apă. Când i s-a prezentat actul pentru semnare a scos stiloul cu cerneală verde şi a iscălit fără să citească. Profitând de starea în care se afla, Joachim von Ribbentrop nu i-a mai dat cuvântul.
Cu greutate, ministrul român al Afacerilor Străine s-a ridicat din fotoliu (susţinut de Valer Pop), fiind condus într-o cameră unde un medic i-a luat pulsul şi tensiunea, ultima fiind între 6 şi 8.
După ce Joachim von Ribbentrop a încercat să-l consoleze, Mihail Manoilescu a replicat: „Ceea ce mă îngrozeşte nu este judecata istoriei, ci soarta ce se deschide acum atâtor români care trec sub stăpânirea maghiarilor”.
„În felul acesta, mişeleşte, prin fraudă şi surprindere, ca de tâlhari în miez de codru – avea să consemneze diplomatul de carieră Raoul Bossy – a fost vremelnic ucisă România Mare, mai întâi de Stalin, apoi de Hitler şi Mussolini prin uneltele lor, Ribbentrop şi Ciano”.
Textul arbitrajului de la Viena
1. Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului.
2. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă.
3. Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într'un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într'un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într'un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor.
4. Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naţionalitatea ungară, într'un termen de şase luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.
5. Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia acelaşi angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.
6. Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenţie directă între guvernele român şi ungar.
7. În cazul în care dificultăţi sau îndoieli s'ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe cale directă. Dacă într'o chestiune sau alta înţelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului şi Italiei, care vor adopta o soluţie definitivă.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
