„Constituţia Dobrogei“: cum a vrut administraţia românească de după 1878 să combată „elementul slav“ infiltrat pentru pământ
0
Un document preţios tipărit în anul 1908, intitulat „Constituţia Dobrogei“, arată legile după care funcţiona provincia reintrată în componenţa României şi problemele cu care se confruntă aplicarea legilor.
Lucrarea „Constituţia Dobrogei“ se află în arhiva Bibliotecii Judeţene I.N.Roman din Constanţa şi este scrisă de avocatul bucureştean Marin Vlădescu-Olt, în anul 1908.
Mănunchiul de norme care constituiau Biblia legală a Dobrogei era format din Legea organică de la 1880 care consfinţea drepturile politice şi Legea funciară din 1882. Pentru popularea regiunii, administraţia românească a hotărât împroprietărirea cu pământ a românilor stabiliţi în Dobrogea şi a celor care voiau să vină pe noul teritoriu românesc. Până la anul 1908, 5.700 veterani de război şi 5.000 familii tinere primiseră terenuri în Dobrogea.
Dar mai era o categorie aparte pentru care Statul român crease această facilitate: cultivatorii veniţi în Dobrogea din alte ţări, care puteau face dovada că erau stabiliţi aici înainte de data de 3 aprilie 1882, când s-a promulgat Legea funciară.
„Sub această titulatură s-au împroprietărit cetăţeni bulgari şi ruşi, cotropind judeţul Tulcea. Ei au venit între anii 1882 şi 1884, atunci când au auzit că se împart pământurile Statului. Usurpatorii şi streinii de neamul nostru nu au ce căuta în sânul poporului românesc, căci vor pretinde să le fie conferit ca atare exerciţiul drepturilor politice. Toţi cei care s-au furişat în cetăţenia dobrogeană să fie demascaţi şi înlăturaţi“, scria indignat autorul Constituţiei, M. Vlădescu-Olt.
În acelaşi timp se făcuseră deposedări de pământ, pentru proprietarii care erau dispăruţi, emigraţi, necunoscuţi, care se stabiliseră în afara Dobrogei. Peste 3.000 titulari au fost astfel desproprietăriţi de aproape 43.000 hectare. Totuşi, autorul M. Vlădescu-Olt critică o tactică a Ministerului Domeniilor, care împiedica veteranii de război să vină în Dobrogea, neeliberându-le bilete de transport şi nepregătind nimic în localităţile unde li se promisese pământ.
Vlădescu-Olt propune ca Dobrogea să fie tratată ca un singur corp electoral, pentru a oferi românilor dreptul de a fi prima naţie a regiunii, şi ca pondere. În judeţele Dobrogea, Constanţa avea o populaţie de 141.570 locuitori, dintre care 80.000 români „şi restul străini“, iar Tulcea avea 136.000 locuitori, dintre care 51.000 români „şi restul străini“.
În Tulcea existau 58.000 slavi (bulgari, ruşi şi lipoveni), ceea ce autorul consideră a fi o „situaţiune defavorabilă“. Dobrogea trebuie considerată oficial un corp unic electoral, pentru ca românii şi „loialii musulmani“ să fie mai mulţi decât slavii - propune M. Vlădescu-Olt, în perspectiva păstrării românismului în regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră. „Ambele judeţe trebuie contopite într-un singur corp electoral, împărţit în trei colegii pentru Cameră şi două pentru Senat. Altfel am avea colegii pierdute pentru că sunt stăpânite de slavii străini de originea română“, avertizează Vlădescu-Olt.
În alte statistici de la 1878, Dobrogea avea un total de 226.000 locuitori (dintre care 127.000 erau musulmani). Cei mai mulţi erau tătarii (71.000), urmaţi de turci (49.000), români (47.000), bulgari (30.000), iar restul erau evrei, greci, armeni, ruşi, circasieni şi germani.
Vă mai recomandăm
Lazii: povestea dobrogenilor uitaţi. Misterul apariţiei unei aşezări de pe malul Mării Negre
Se încarcă comentariile...
