Cine este copilul purtat în braţe de Iisus şi care este legătura pruncului cu tradiţia românească a tăierii porcului
0
Puţină lume ştie cine este copilul pe care Iisus Hristos l-a ţinut în braţe dându-l exemplu oamenilor pentru puritatea sa: ”De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor!”.
În Evanghelia după Matei, la capitolul 18, se descrie un moment în care Iisus interacţionează cu un copil: „Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.”
Conform tradiţiei bisericeşti, acest copil este Ignatie, numit şi Teoforul, pe care Biserica îi cinsteşte în data de 20 decembrie. Numele de „Teoforul” semnifică „cel purtat de Dumnezeu sau cel care-l poartă pe Dumnezeu”.
Se spune că pe vremea când era prunc, părinţii acestuia l-au dus într-un loc în care Iisus vorbea lumii, iar Mântuitorul s-a uitat la dânşii şi, chemând la sine pe micul Ignatie, l-a pus în mijloc şi, cuprinzându-l, l-a luat pe mâini zicând cuvintele menţionate în Evanghelia după Matei.
Profesorul Remus Rus, în lucrarea sa, „Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu”, scrie că Ignatie a fost al doilea sau al treilea episcop de Antiohia, primul fiind chiar Apostolul Petru.
Ignatie Teoforul a suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Traian deoarece nu a vrut să se închine zeilor. Episcopul a fost arestat şi transportat la Roma unde a fost aruncat în arenă împreună cu animalele sălbatice care l-au omorât.
Icoană reprezentând martiriul Sf. Ignatie în arena din Roma
Fiind la Roma, în aşteptarea execuţiei, Ignatie scrie o scrisoare creştinilor din capitala imperiului în care le cere să nu intervină pe lângă împărat pentru a-l salva. Tot lui Ignatie îi sunt atribuite cele şapte scrisori către efeseni, magnesieni, trallieni, romani, filadelfieni, smirneni şi episcopului Policarp. „Primele trei scrisori au fost redactate la Smirna, prin care mulţumeşte creştinilor din aceste Biserici pentru dragostea pe care au arătat-o faţă de el, îi îndeamnă să fie supuşi autorităţilor bisericeşti şi le atrage atenţia împotriva primejdiilor eretice”, arată Remus Rus.
Toate aceste scrisori descriu viaţa primilor creştini, dezvăluind entuziasmul acestora pentru credinţa lor. Cele mai importante învăţături ale lui Ignatie, copilul ţinut în braţe de Iisus, sunt: Hristos este doctor trupesc şi sufletesc, născut şi nenăscut, Dumnezeu făcut om, viată adevărată. Hristos este atemporal şi nevăzut, pentru noi s-a făcut văzut, nepătimitor fiind, pentru noi a pătimit.
Conform tradiţiei, românii taie porcul înaintea Crăciunului, în ziua numită popular „Ignat”. Această zi nu este altceva decât ziua de 20 decembrie în care Biserica îi celebrează pe Sfântul Ignatie Teoforul. Dar care este legătura dintre sacrificarea unui animal şi ziua unui sfânt? După opiniile teologilor nu este nicio legătură, mai ales că ziua de 20 decembrie este în perioada Postului Crăciunului, iar sacrificarea porcului nu se regăseşte în tradiţia creştină. Cel mai probabil ignatul este doar o zi dinaintea Crăciunului când românii sacrifică porcul din care vor prepara principalele feluri de mâncare pentru perioada sărbătorilor de iarnă.
Tot legat de această zi, oamenii susţin că în noaptea de ignat porcii visează că vor fi sacrificaţi, de aceea după acest moment ei nu mai mănâncă şi nu se mai îngraşă. Femeile însărcinate nu lucrează în această zi de teamă să nu nască prunci cu infirmităţi, de altfel singura activitate permisă este tăierea porcului.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
