Umbra lui Ştefan cel Mare în Ardeal. Ce sate a stăpânit domnul moldovean în Transilvania

Alianţa pe care a încheiat-o Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, cu regele Ungariei, Matia Corvin, la data de 12 iulie 1475 i-a adus voievodului moldav nu numai un susţinător în lupta împotriva turcilor otomani, ci şi o serie de posesiuni în Transilvania.

„Necesitatea luptei antiotomane i-a făcut pe cei doi conducători (n.r. Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, şi Matia Corvin, regele Ungariei) să se apropie cu înţelegere unul faţă de celălalt, să uite vechile conflicte şi să semneze, la 12 iulie 1475 un tratat de alianţă ofensivă şi defensivă împotriva turcilor. În urma relaţiilor prieteneşti, Ştefan cel Mare dobândeşte în Transilvania două importante domenii, Ciceul şi Cetatea de Baltă, împreună cu numeroase sate”, scrie academicianul Marius Porumb în cartea „Ştefan cel Mare şi Transilvania. Legături culturale şi artistice moldo-transilvane în secolele XV-XVI”. Relaţiile dintre Transilvania şi Moldova au continuat şi după moartea lui regelui Matia (1490).

Gravură cu Cetatea Ciceului de la sfârşitul sec. XIX   sursa foto:  cartea „Ştefan cel Mare şi Transilvania. Legături culturale şi artistice moldo-transilvane în secolele XV-XVI”

Unul dintre domeniile stăpânite de domnitorul Moldovei, Cetatea Ciceiului, avea peste 63 de sate de pe Valea Someşului, Ţara Lăpuşului şi Câmpia Transilvaniei. Aceasta o spune şi David Prodan în materialul ”Domeniul Cetăţii Ciceiului în 1553”, apărut în 1965, într-o revistă de specialitate.

Prin urmare, din bazinul Someşului Mare, în nord-estul Dejului, următoarele localităţi au fost sub stăpânirea domnilor Moldovei: târgul Reteag, satele Uriu, Cristeştii Ciceului, Coldău, Baţa, Ciceu-Mihăieşti, Mănăşturel, Sânmărghita, Mica, Urişor, Ciceu-Giurgeşti, Negrileşti, Ambriciu, Hăşmaşu Ciceului, Ilişua, Leleşti, Ciceu-Corabia şi Gârbăul Dejului.

Domeniul Cetăţii Ciceului  sursa foto: cartea „Ştefan cel Mare şi Transilvania. Legături culturale şi artistice moldo-transilvane în secolele XV-XVI”

Din apropierea Gherlei făceau parte satele Băiţa, Orman şi Vaida Cămăraş. Pe Valea Someşului şi a afluenţilor săi la vest şi nord-vest de actualul oraş Dej, satele care au ţinut de Cetatea Ciceului sunt următoarele: Jichişu de Sus, Suarăş, Şomcutu Mic, Peştera, Bogata de Sus, Bogata de Jos, Vad, Coplean, Sălişca, Căşeiu, Chiuieşti, Strâmbu, Câţcău, Muncel, Goştila, Căpâlna, Gâlgău, Bârsău Mare, Glod, Dăbâceni, Dolheni, Ileanda şi Poiana Blenchii.

Sate de pe domeniul Cetăţii de Baltă  sursa foto: cartea ”Ştefan cel Mare şi Transilvania. Legături culturale şi artistice moldo-transilvane în secolele XV-XVI”

Din Ţara Lăpuşului, localităţile primite de voievodul Moldovei sunt: Târgu-Lăpuş, Dămăcuşeni, Suciu de Sus, Suciu de Jos, Dobricu Lăpuşului, Libotin, Rogoz, Dumbrava, Borcut, Vălenii Lăpuşului, Vima Mare, Drăghia, Baba, Rohia şi Răzoare.

Istoricul ardelean David Prodan, citat de Marius Porumb, spune în cartea „Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea” că domeniul Cetăţii de Baltă a fost luat în primire după 1492 de Ştefan cel Mare, de la Matia Corvin. Din acest domeniu făceau parte: târgul Cetatea de Baltă, satele româneşti Feisa, Crăciunelu de Sus, satele săseşti Tătârlaua, Veseuş şi satele mixte Corneşti şi Săntămărie. La acestea se adaugă satul săsesc Boian şi cel unguresc Dâmbău, în perioada domniei lui Ştefan cel Mare.

Gravură cu Cetatea Ciceului de la sfârşitul secolului al XIX (în stânga) şi relief cu stema Moldovei de la Cetatea Ciceului (în dreapta, acum se află la Muzeul Naţional de Istorie al României) sursa foto: cartea ”Ştefan cel Mare şi Transilvania. Legături culturale şi artistice moldo-transilvane în secolele XV-XVI”

„Din vremea în care marele Ştefan şi urmaşii săi erau stăpâni la Ciceu şi la Cetatea de Baltă se păstrează mai multe vestigii-simbol. La începutul secolului XX, în biserica reformată din Uriu, judeţul Bistriţa-Năsăud, un relief în piatră înfăţişând bourul Moldovei pe un scut heraldic era păstrat la loc de cinste în parapetul amvonului. Această preţioasă relicvă, ce provine neîndoielnic de la cetatea Ciceului, se află în prezent la Muzeul Naţional de Istorie al României. Bourul ştefanian marchează partea carosabilă de la fortificaţia bisericii evanghelice din Boian, judeţul Sibiu, stema Moldovei fiind amplasată de asemenea şi deasupra portalului nordic de acces în lăcaşul de cult al comunităţii săseşti de aici”, susţine academicianul Porumb.

Documentul de imaginea de mai sus datează din 1754 şi vorbeşte despre colectarea de fonduri pentru restaurarea bisericii din Vad. Mai jos este sigiliul Mănăstirii Vadului (din secolul al XVI-lea), iar în dreapta fotografiei este biserica de la Vad (vedere dinspre est) care în vremea domnitorilor Moldovei era episcopie    sursa foto: cartea ”Ştefan cel Mare şi Transilvania. Legături culturale şi artistice moldo-transilvane în secolele XV-XVI”

Mai puteţi citi:

De ce a ridicat Ştefan cel Mare biserici în Transilvania. Cum arată lăcaşurile de cult ctitorite de domnul Moldovei în inima Ardealului