Să faci jurnalism de calitate astăzi este o provocare la care instituţiile media din toată lumea fac faţă din ce în ce mai greu. Motivul este simplu: audienţa a devenit principalul obiectiv al strategiei editoriale a publicaţiilor, sub presiunea noilor modele de publicitate. Marii jucatori de pe piaţa de advertising cer trei lucruri de la presă: accesări, accesări, accesări. Problema este că un articol despre Mihaela Rădulescu îţi aduce de 10 ori mai multe accesări decât o anchetă despre starea spitalelor din România. Dacă pentru a publica primul articol ai nevoie de cunoştinţe medii de limba română, de o conexiune la internet şi de circa (maximum) 60 de minute, în cel de-al doilea caz, ai nevoie de un jurnalist experimentat, de multă documentare şi muncă de teren. Pelicula care a câştigat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film, Spotlight, încearcă să arate că în spatele unei anchete jurnalistice pe care o citeşti în câteva minute stau luni şi luni de muncă intensă de documentare, sute de telefoane date, zeci de întâlniri cu potenţiale surse şi nenumărate seri în care familia este sacrificată pentru munca la ziar.

Timpul înseamnă bani 

La un moment dat în film, noul redactor-şef îl întreabă pe şeful departamentului de anchete al cotidianului The Boston Globe la ce lucrează. „Prospectăm nişte subiecte”, i se răspunde. „Şi cât timp durează acest proces”, a replicat el. „Vreo două-trei luni, apoi documentarea mai durează câteva luni”. Din momentul în care s-a început documentarea şi până la publicarea articolului poate trece şi un an de zile, a aflat noul redactor-şef al cotidianului american. Ancheta care a inspirat filmul Spotlight s-a derulat pe o periodă de mai bine de un an. Rezultatul însă a fost pe măsură: a fost unul dintre cele mai mari scandaluri care a zguduit Biserica Catolică, cu repercusiuni până la vârful conducerii acesteia, la Vatican.
  
„Panama Papers” a scos la iveală sute de afaceri dubioase conectate la cei mai influenţi oameni din lume, în societăţile offshore înfiinţate de firma de avocatură Mossack Fonseca fiind implicaţi, direct sau prin interpuşi, 12 şefi de stat şi de guvern (şase în activitate), 128 de responsabili politici şi înalţi funcţionari, personalităţi dintre cele mai bogate de pe planetă şi 29 de membri din topul Forbes 500. Pe lângă afacerile legitime, paradisurile fiscale sunt folosite pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.
 
 

Munca din culisele „Panama papers”

Organele fiscale din mai multe state au demarat anchete pentru a verifica în ce măsură cetăţenii lor au folosit societăţile offshore pentru a comite ilegalităţi. Rezultatele acestor acţiuni vor fi, probabil, recuperarea a miliarde de euro, bani care nu au fost fiscalizaţi. În plus, miniştrii economiei şi finanţelor din statele Uniunii Europene au sprijinit ideea creării unei liste negre cu ţările care nu coopereaza în materie de transparenţă fiscală. În plus, executivul comunitar a propus ca toate companiile europene ce au o cifra de afaceri de peste 750 de milioane de euro să fie obligate să-şi publice pe propriile website-uri impozitele plătite în fiecare ţară europeană, dar şi în teritoriile considerate paradisuri fiscale.
 
Toate acestea se datorează muncii a 370 de jurnalişti din peste 70 de ţări, reuniţi în Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţii. De la finalul lui 2014, aceşti ziarişti au analizat 11 milioane de documente provenite de la firma de avocatură. 
Pentru a face o astfel de muncă de calitate, fie că vorbim despre Spotlight, Panama Papers sau ancheta lui Tolontan, ai nevoie de jurnalişti foarte buni şi de timp. Cele două active au devenit un lux în presa de astăzi.

Mafia în halate albe

Ancheta echipei de la GSP coordonate de Cătălin Tolontan privind substanţele dezinfectante diluate a însemnat o muncă de 5 luni de zile a patru jurnalişti experimentaţi. Seria de articole a zguduit din temelii corupţia în care se scaldă sistemul sanitar şi ar putea salva mii de vieţi.  
 
Pentru a face o astfel de muncă de calitate, fie că vorbim despre Spotlight, Panama Papers sau ancheta lui Tolontan, ai nevoie de jurnalişti foarte buni şi de timp. Cele două active au devenit un lux în presa de astăzi. Să faci jurnalism de calitate în 2016 este foarte greu şi costisitor. Cred însă că plătim mult mai scump faptul că nu avem o presă de calitate. Mă refer aici şi la banii care nu ajung în drumuri, şcoli, educaţie din cauza corupţiei, cât şi la vieţile pierdute din cauza infecţiilor nosocomiale, a lipsei de dotări din spitale, a absenţei autostrăzilor şi a laxităţii cu care instituţiile statului asigură respectarea legii. Corupţia ucide! s-a strigat pe străzile din România în toamna anului trecut şi este adevărat. Problema este că protestele s-au stins ca un foc de paie şi sistemul corupt îşi vede, liniştit, de treabă. Ce e de făcut? Citiţi presă de calitate, distribuiţi-o pe Facebook, cumpăraţi-o de la chioşcul de ziare.
 

Jurnalişti şi jurnalişti

Înţeleg că lanţul de încredere între cititor şi jurnalist se rupe câte un pic cu fiecare zi în care vedem jurnalişti care devin peste noapte oameni politici sau oameni de afaceri, transformând presa într-o unealtă pe care o folosesc pentru a ajunge la putere, sau vedem jurnalişti transformaţi în portavoci ale politicienilor pentru o atenţie mai mică sau mai mare. Renunţarea la principii, fie că o faci pentru o shaorma, pentru un contract gras din bani publici sau pentru un post de primar, tot prostituţie de presă se numeşte. Totuşi, într-un munte de maculatură şi propagandă de presă, există jurnalişti care îşi fac treaba în mod onest. 

Care este contribuţia ta? 

O mâna de jurnalişti „de provincie” din Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj (APPC) intenţionează să-i promoveze şi să-i premieze pe aceştia din urmă. Suntem la a doua ediţie a Premiilor APPC, în cadrul căreia vom acorda, pe 7 mai, şapte premii pentru excelenţă în jurnalism ajutaţi de parteneri din mediul privat şi de un juriu format din specialişti de top precum Grigore Cartianu (jurnalist Adevărul), Paul Radu (director Rise Project) şi Ştefan Voinea (redactor-şef Gazeta de Sud). Aceeaşi mână de jurnalişti, ajutaţi de parteneri din mediul privat, au demarat proiectul „Conferinţele APPC” în cadrul căruia Dragoş Pătraru (realizatorul emisiunii „Starea naţiei”), Vlad Tăuşance (jurnalist, specialist în comunicare) şi Petrişor Obae (fondatorul siteului „Pagina de media”) vor discuta pe 8 mai, la Cluj, despre problemele jurnaliştilor români. Este o contribuţie mică, dar noi ne-am făcut partea noastră. Ceea ce puteţi face voi este să citiţi presă de calitate, să o distribuiţi pe Facebook, să o cumpăraţi de la chioşcul de ziare. România va fi o ţară în care se trăieşte mai bine pe măsură ce tot mai mulţi dintre cetăţenii ei vor înţelege că suntem prea săraci ca să avem o presă de slabă calitate.