Studenta care a expus la Cluj jucării cu organe sexuale: „Vreau să-i fac pe oameni să-şi pună întrebări şi să discute“
0Proiectul tinerei din Cluj-Napoca a pornit de la întrebarea „De ce nu au jucăriile organe sexuale“. Ulterior a creat păpuşi dedicate, teoretic, copiilor care încorporează atât organe sexuale masculine, cât şi feminine.
De ce nu au jucăriile organe sexuale? Este o întrebare la care Alexandra Filimon (foto mai jos), o tânără din Cluj, studentă la Universitatea de Artă şi Design din Cluj, a găsit propriul răspuns: o licenţă în care să analizeze motivele. Iar ca lucrurile să fie cât mai vizibile, ea a transformat desenele de pe hârtie în jucării din stofă, colorate, care au organe sexuale masculine şi feminine.
„Vreau să-i fac pe oameni să-şi pună întrebări, să discute“, spune tânără. Subliniază că scopul proiectului său artistic nu e să promoveze aceste jucării. Decizia, zice ea, le aparţine oamenilor.
CUM AU REACŢIONAT STRĂINII
Prima dată a căutat pe internet să văd dacă există jucării cu organe sexuale, cum intenţiona să croiască. A găsit că în Statele Unite apăruse o jucărie bebeluş ce avea penis, iar în acel articol se preciza că mamele au fost foarte şocate când au descoperit minunăţia. Se întrebau de ce nu scria pe pachet că bebeluşul are şi organ genital, mai ales că fetiţele nu erau pregătite să vadă aşa ceva. Alexandra a găsit un caz similar la ruşi, unde o jucărie cu chip de arici a fost scoasă de pe rafturi deoarece buricul animalului semăna cu un vagin.
Mai are câteva săptămâni şi termină facultatea, specializarea Grafică. Şi îşi va prezenta la Expo Transilvania jucăriile şi lucrarea de licenţă în format scris. Acolo va explica conceptul, va scrie cum s-a documentat, cum l-a citit pe Sigmund Freud şi va pune şi o cărticică în care jucăriile create de ea devin personaje de poveste. „Poveştile prezintă diverse situaţii în care explică anumite reacţii fiziologice“, spune tânăra. Cartea a făcut-o din stofă ca să fie apropiată de jucăriile, cuprinde imagini şi un scurt text la fiecare imagine. Ca să găsească limbajul potrivit s-a inspirat dintr-o carte de educaţie sexuală pe care bunicul ei i-a dat-o tatălui ei. „Am vrut să văd cum se exprimă autorul. E amuzant, dar explică foarte bine“, adaugă Alexandra.
Iniţial se gândea doar să deseneze jucării cu penisuri şi vagine şi să transforme imaginile în tablouri foarte realiste, dar apoi s-a gândit să facă ea jucăriile. Profesoarei care i-a coordonat licenţa i-a surâs ideea Alexandrei.
CE ZIC CLUJENII
Ca documentarea ei să fie cât mai completă a vrut să vadă ce zic clujenii despre existenţa unor astfel de jucării, fie ele şi în stadiul unui proiect de licenţă. Împreună cu câteva colege şi o cameră de filmat au ieşit pe stradă şi au întrebat oamenii dacă le-ar da copiilor astfel de jucării.
„Am întrebat şi o familie cu un copil în Parcul Central. Au zis că jucăriile le aduc aminte de copilărie. Iar când le-am spus că jucăriile au organe genitale s-au schimbat total şi au zis că nu au o părere foarte bună despre jucării şi nu le-ar da unui copil. Din toate filmările pe care le-am făcut cu tineri, părinţi şi persoane în vârstă am ajuns la o concluzie: că nu ar da jucăriile cu organe sexuale unui copil deoarece ar trebui să le explice şi nu ar vrea să le explice aşa de devreme lucrurile astea copiilor, pentru că nu ar înţelege“, este de părere Alexandra.
Reacţiile nu o surprind. Se aştepta. Jucăriile create de ea – iepuraşi, căluţi, vulpi, urşi, cerbi - , unicat în România, au fost prezentate într-o expoziţie de o zi la Casa Matei. Prima ei expoziţie. Creaţiile sunt din stofă, au nasturi ca ochi şi sunt foarte colorate. Unele au şi haine. „Tot timpul am avut o pasiune pentru culori“, spune ea.
Jucării cu pensiuri şi vagine FOTO: arhiva foto a Alexandrei Filimon
CE PĂRERE AU SPECIALIŞTII
Cum vi se par aceste jucării? Aţi fi de acord ca ele să fie date copiilor sau nu? Ar putea fi folosite în cadrul lecţiilor de educaţie sexuală sau nu? La aceste întrebări, reporterul ”Adevărul” a căutat răspunsuri cu ajutorul psihologilor, sexologilor şi a părinţilor.
Aşa cum era de aşteptat, părerile sunt împărţite.
Sexolog: „Dacă s-ar folosi aşa ceva, nu sunt de acord din capul locului“
Cristian Delcea, sexolog în Cluj-Napoca, spune că din experienţa celor care îi trec pragul că e nevoie de educaţie sexuală din copilărie, că părinţii ar fi bine să discute cu copiii lor despre corpul lor, despre organele sexuale, despre micile diferenţe dintre băieţi şi fete, dar că pentru asta nu e nevoie de mediatori, adică de jucării cu organe sexuale.
„Vaginul şi penisul sunt diferite de ale lor (n. r. ale jucăriilor). Şi le-ar lua ceva timp să înţeleagă că acelea sunt diferite de ale lor. Nu sunt de acord cu asta fiindcă organul sexual al copilului e organul sexual al copilului, nu e al iepuraşului, nu e al câinelui. Copiii au anumite curiozităţi: pe unde iese urina la fete/băieţi, de ce e mai sensibilă o anumită zonă faţă de alta. Aceste curiozităţi nasc întrebări, iar părintele trebuie să explice pe înţelesul copilului fără să ia o jucărie-iepuraş şi să-i arăte că iepuraşul are şi el penis asemănător cu al lui“, explică sexologul.
În opinia sa, dacă nu li se explică bine copiilor, consecinţele se vor vedea în timp, existând riscul dezvoltării unor patologii. La ce vârstă să vorbim cu copiii despre anatomia lor? Delcea dă vârsta de 3-4 ani, însă subliniază că aspectul în funcţie de care trebuie luată decizia unei astfel de discuţii este nivelul de înţelegere şi percepere al copilului, nu vârsta.
Imagine din ziua expoziţiei. Două tinere stau pe o jucărie elefant cu penis FOTO: arhiva Alexandra Filimon
Psiholog: „A vorbi despre sexualitate nu înseamnă că încurajăm copilul să facă sex“
Întrebată de jucăriile studentei, psihologul Adela Moldovan îşi aminteşte de jucăriile Barbie. Copiii, spune ea, se uită la corpul jucăriilor Barbie şi sesizează discrepanţa faţă de propriul corp.
„Faptul că trupul meu conţine şi organe sexuale despre care nu vorbim şi care nu sunt reprezentate la o păpuşă înseamnă că e ceva ruşinos şi ele trebuie ascunse şi nu trebuie să vorbim despre ele. Sigur că noi, ca adulţi, având în spate un anumit istoric de viaţă şi un anumit pudism cultural ne vine greu să ne confruntăm cu asta, dar până la urmă este corpul nostru şi nu ar trebui să ne fie ruşine de nimic din corpul nostru. Această ruşine copiii nu o au nativ, noi le-o educăm“, afirmă psihologul.
Crede în utilitatea jucăriilor create de Alexandra Filimon, dar nu consideră că ar fi bine să se găsească pe orice raft ca şi celelalte jucării pentru cei mici. În opinia ei, copiii trebuie învăţaţi să nu le fie ruşine de corpul lor, dar şi să înţeleagă că corpul lor e ceva intim şi că nu se afişează oricând şi oricui.
Mulţi părinţi se tem că dacă vorbesc despre sex cu copiii lor, există şansa ca aceştia să experimenteze de timpuriu. Însă, temerea acestora este nefondată: „Studiile ştiinţifice arată că tocmai acei copii cu care nu se vorbeşte despre sexualitate şi pentru care sexualitatea e un subiect tabu, tocmai ei îşi încep viaţa sexuală mai devreme şi au un comportament sexual mai riscant: nu se protejează, nu sunt conştienţi de elementele de protecţie împotriva unei sarcini sau a unor boli cu transmitere sexuală. Şi sunt mult mai expuşi de a fi agresaţi sexual de către alţi copii, adolescenţi sau de adulţi“.
Potrivit specialistului, un copil care are cunoştinţe despre sexualitate şi ştie că poate vorbi despre asta cu părintele său nu va accepta să fie atins în părţile intime, nu va acceptă să ţină secretul unor astfel de comportamente.
De aceea e bine să se vorbească cu cel mic încă din grădiniţă şi informaţiile să le afle de la părinte, nu de la fratele cel mare sau de la un alt copil. „Mai bine să fim noi cei care le spunem. Şi să le zicem pe nume organelor sexuale – penis, vagin, vulvă – şi să nu folosim tot felul de metafore ca să denumim acele părţi ale corpului şi vorbim perfect relaxaţi despre aceste părţi. Atunci, copilul nostru va veni singur să ne întrebe când aude cuvântul sex, dar dacă noi nu vorbim despre asta, dacă ne roşim, ne fâstâcim, nu o să vină să ne mai întrebe, ci o să întrebe un alt copil“, afirmă Adela Moldovan.
Cu internetul la îndemână, copiii află la 6 ani informaţii despre sex, organe sexuale. Psihologul povesteşte că împreună cu colega sa de cabinet au organizat grupuri de educaţie sexuală pentru copii - băieţi de 8-9 ani şi fetiţe de 6-8 ani – care aflaseră deja de pe internet informaţii despre organele sexuale şi despre sex. ”Le-am lămurit anumite lucruri, dar nu le-am spus ce nu ştiau deja. Ideea e că nu trebuie să amânăm discuţia până când ne simţim noi confortabili”, subliniază specialistul.
O opinie similară are psihologul Daniela Dumulescu: „Educaţia sexuală este încă un tabu în România, părinţii nesimţindu-se confortabil să discute cu copiii lor despre organele sexuale, comportament sexual etc. Bineînţeles, acest lucru nu înseamnă că cei mici nu au acces la informaţii, adesea eronate. (...) Astfel de jucării ar putea fi utile pentru educaţia sexuală, dar în acelaşi timp trebuie să ne întrebăm cum va fi receptată la nivel social o astfel de idee, cum vor reacţiona părinţii“.
Jucării create de Alexandra Filimon FOTO: arhivă personală
Părinte: „Categoric nu pentru copilul mic, pentru că-i destructurăm lumea interioară a fanteziei, copilăriei, a naivităţii“
Cristina Grigore consideră că sexualizarea excesivă a jucăriilor şi vestimentaţiei pentru copii nu duce la lucruri deloc bune. Cristina este director executiv al filialei Părinţi Clujeni din cadrul Fundaţiei Părinţi din România, respectiv iniţiator şi implementator al PEDITEL 1791, un serviciu ce oferă non-stop sfaturi medicale părinţilor.
„Explicarea şi explicitarea timpurie a sexualităţii ne îndepărtează de esenţa copilăriei: jocul, bucuria. De obicei, le spunem copiilor «tu eşti fetiţă», «tu eşti băieţel» şi le aducem argumente vestimentare, accesorizare. Este prematură şi negativă explicitarea sexuală. Le spunem copiilor că vor avea un frăţior/surioară «aici, la mami, în burtică», nu că «vine barza», dar nu le explicităm cum s-a întâmplat să procreăm. Asta poate distorsiona mintea unui copil de 3 ani de exemplu“, afirmă clujeanca.
Potrivit acesteia, toate trebuie să se facă la timpul lor.
„Sunt lip stick-uri, parfumuri şi o întreagă industrie de consum pentru....copii. Este nenatural. Copiii sunt asaltaţi de la reclamele tv la lumea virtuală de prea multă vulgaritate şi sexualitate. Prea explicită. (...) La vârsta de 1,2,3... ani copilul nu are nevoie să ştie ce este sexualitatea pentru că nu face parte din universul lui, deocamdată. Copilul se joacă şi descoperă. Toate la timpul lor. Orice demers, chiar şi de marketing sau un experiment nu face decât să expunem copiii către valori inverse şi, poate, la creşterea pericolului pentru pedofilie, un subiect deloc atins de presa din România şi într-o lipsă cronică de abordare preventivă şi punitivă în România“, consideră Cristina Grigore.
Scene şi insinuări sexuale prezente în desenele animate la care se uită copiii noştri
Întrebată dacă ar fi indicată folosirea unor jucării cum sunt cele create de tânăra studentă, Cristina Grigore spune:
„Categoric nu pentru copilul mic, pentru că-i destructurăm lumea interioară a fanteziei, copilăriei, a naivităţii. Nu este normal să explicităm sexualitatea la vârsta de 2 ani. De exemplu, în ţările civilizate, dezbrăcarea copilului de către medic sau personalul educativ se face cu acordul explicit al părintelui pentru că este vorba de corpul şi sensibilitatea unei fiinţe mici, care nu înţelege de multe ori ce i se întâmplă. Asta ţine de respectul faţă de copil. O abordare de tipul menţionat de dumneavoastră încalcă atât Convenţia privind Drepturile Copilului, cât şi legislaţia românească privind protecţia şi respectul la intimitate“.
Mai puteţi citi:
Scenele de furie din mijlocul magazinului, cu jucăria dorită în braţe şi replica binecunoscută „Eu nu plec de aici fără ea!“, nu sunt nici pe departe necunoscute părinţilor. De multe ori cedăm impresionaţi de lacrimile copilului, alteori jenaţi de privirile cumpărătorilor, pentru ca lucrurile să se repete la următoarea ieşire.
Se încarcă comentariile...
