Siluirea româncelor în 1943. Ce au făcut femeile forţate de ocupaţia horthystă să plece la muncă în Germania
0Într-o notă informativă păstrată în arhivele Ministerului de Interne se arată că mii de femei din vestul Transilvaniei ocupată de horthyşti erau forţate în 1943 să meargă la muncă în Germania.
Subofiţerii infiltraţi în compania de grăniceri Salonta, din vestul Transilvaniei, descriau în 1943, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, modul abuziv în care femei din judeţul Bihor erau trimise la muncă în Germania. Mărturia lor se păstrează într-o notă informativă păstrată în dosarul 427 din arhivele Ministerului de Interne.
„Autorităţile maghiare din teritoriul cedat au pus în vedere populaţiei ca femeile care doresc să plece în Germania, pentru lucru, să se înscrie la primăriile respective. Cum însă nicio femeie nu s-a înscris de bună voie, autorităţile maghiare au întocmit tabele nominale din oficiu în care au înscris toate fetele românce de la 16 ani în sus şi femeile fără copii săi ai căror soţi sânt concentraţi“, se arată în respectiva notă, publicată în volumul de documente „Din istoria Transilvaniei“, apărut la Editura Tipoalex, în 1999, sub îngrijirea profesorului Mihai Fătu.
Ordinul autorităţilor le-a forţat pe femeile din zona ocupată să caute refugiu în România.
„În regiunea Oradea a continuat trimiterea cu forţa a tinerelor fete române între 14 şi 17 ani, cât şi a femeilor şi bătrânilor, în Ungaria. Deseori aceştia au fost obligaţi să semneze contracte de muncă fătă ca conţinutul acestora să le fie cunoscut (în ultimul timp au fost transportaţi 309 fete, 73 de femei şi 263 de bărbaţi). Populaţia acestei regiuni se află în panică, deoarece poliţiştii unguri iau fetele cu forţa de prin case“, se arată într-un memoriu al ministrului plenipotenţiar român la Berlin privind măsurile guvernului maghiar împotriva populaţiei româneşti din nordul Transilvaniei.
Memoriul – publicat în volumul de documente citat mai sus - a fost redactat pe 31 mai 1943, la trei zile după ce Mihai Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, explica autorităţilor maghiare şi germane că lucrurile nu pot rămâne astfel şi că „dacă măsurile de constrângere ale autorităţilor ungare nu încetează, guvernul regal român se va vedea nevoit să ia contramăsuri“.
Mai puteţi citi:
Pe 28 decembrie 1940, la Bucureşti, Iuliu Maniu scria un lung memoriu în care pleda pentru anularea Arbitrajului de la Viena şi în care le explica destinatarilor, Hitler şi Mussolini, în detaliu, de ce Dictatul a fost o măsură nedreaptă.