Povestea IT-istului care a renunţat la birou şi s-a făcut şofer de TIR: „Mai bine câine vagabond decât pisică aristocrată“

Povestea IT-istului care a renunţat la birou şi s-a făcut şofer de TIR: „Mai bine câine vagabond decât pisică aristocrată“

Valentin Bonda se relaxează în momentele de pauză. FOTO Arhivă personală

Valentin Bonda a făcut o alegere aparent greu de înţeles, cel puţin la prima vedere. Într-o perioadă în care tot mai multe persoane se îndreaptă spre IT, clujeanul în vârstă de 37 de ani a parcurs exact drumul invers. A renunţat la confortul biroului şi la un job aflat la mare căutare pentru a deveni şofer de TIR.

Ştiri pe aceeaşi temă

Valentin Bonda a intrat în IT încă din 2000, pe vremea când era încă student la Facultatea de Informatică Economică. S-a angajat iniţial în presă, la Transilvania Jurnal, cotidian dispărut între timp. Apoi, în 2003 ajungea la Pro Sport, tot ca IT-ist, unde avea să lucreze opt ani, până în 2011. Ulterior s-a mutat la o firmă de profil din Cluj, dar n-a rămas decât un an, până în 2012. 
 

A început la firma unui unchi

 
Atunci a luat o decizie care i-a surprins pe apropiaţii săi. La propunerea unui unchi de-al său, care deţinea o firmă de transport cu TIR-ul, Vali a hotărât că era nevoie de o schimbare radicală în viaţa sa. A renunţat la jobul său şi a făcut şcoala de şofer de camioane, după care a pornit în prima sa aventură pe şoselele Europei.

„La început conduceam mai puţin, unchiul meu fiind foarte prevăzător nu voia să rişte şi să mă lase prea mult la volan. Se temea că neavând experienţă, aş putea greşi, iar când te afli la volanul unui camion cu remorcă orice eroare poate fi fatală. Dar m-am ambiţionat să-i arăt că se poate baza pe mine şi am şi reuşit să fac asta”, rememorează Bonda.
 
 
 

A transportat marfă în toată Europa

 
După ce şi-a făcut „ucenicia” la firma unchiului său, el a acceptat o nouă provocare. La recomandarea unui vecin, s-a transferat la o altă firmă de transport local. De data asta singur, fără niciun coleg de cabină care să-l poată ajuta în caz de nevoie. „A fost destul de greu la început, eram singur, doar dispecerul mă ghida şi îmi spunea la care client trebuie să ajung şi în care colţ al Europei. Cele mai multe comenzi le aveam în Franţa, Germania şi Benelux, dar asta nu însemna că „raza mea de acţiune” se reducea la ţările amintite. Din Suedia până în Spania şi din vestul Franţei până la Constanţa am străbătut toată Europa. Şi m-a prins şi mai mult „microbul”, deşi recunosc că am avut şi zile mai proaste când mă gândeam dacă am luat decizia corectă. Am stat şi cinci luni întregi departe de ţară, de casă şi de cei dragi, dar cu timpul m-am călit, chiar dacă uneori mi se mai face dor de cei apropiaţi”, povesteşte IT-istul clujean.
 

„Am scăpat de munca de rutină”

 
Şi astfel cu trecut cinci ani, dar nu regretă alegerea făcută. „Mă săturasem să fac acelaşi lucru zi de zi, să stau până seara târziu între patru pereţi într-un birou. Mă săturasem de tot ce însemna IT. Acum am libertate, ador să conduc şi văd toată lumea. Şi am uitat ce înseamnă surmenajul, plictiseala şi munca de rutină”, a adăugat Valentin.
 
Pe plan financiar nu are niciun motiv să se plângă, deşi recunoaşte că nici pe vremea când era IT-ist nu-i lipseau mijloacele materiale: „Câştig bine, chiar nu mă pot plânge. Salariul este rezonabil raportat la munca pe care o fac şi este comparabil cu cel de IT-ist. Diferenţa este că mă simt mai bine aşa, chiar dacă multora le vine greu să creadă. Îmi spun: „wow, ai fost IT-ist, câştigai excelent şi făceai mai puţin de o oră până la birou. Ce ţi-a venit să te faci tocmai şofer de TIR, să fii plecat cu lunile de acasă?”. Şi le răspund că fac ceea ce vreau, fac ceea ce-mi place şi că am făcut propria alegere”.  
 

Riscurile meseriei

 
El recunoaşte că nici meseria de şofer de TIR nu este perfectă. În toţi aceşti ani a învăţat să-şi gătească singur în pauzele dintre curse şi să gestioneze situaţii pe care nici nu-şi imagina că le-ar putea întâlni în viaţă.
 
O masă bună în cabina camionului se termină cu o bere, dacă e weekend şi nu lucrează. FOTO Arhivă personală
 
 
„La început a fost şi o ambiţie, voiam să-mi demonstrez mie însumi că pot reuşi şi în meseria asta. Prietenii care mă cunoşteau mi-au spus în faţă că voi da greş, că ăsta nu-i un job pentru unul ca mine care a muncit toată viaţa într-un birou. Şi am reuşit. Dar am trecut şi prin momente grele. Am condus TIR-ul pe viscol, în Munţii Alpi, pe un drum acoperit de zăpadă, fiindcă trebuia să ajung la timp cu marfa. Altădată mi s-a întâmplat pe când eram în Franţa să-mi cedeze ambreiajul. Părea o situaţie imposibilă, chiar nu mai aveam ce face şi a trebuit să aştept până când am fost tractat şi mi-a fost reparat camionul. Plus că erau seri în care mă gândeam cu groază că aş putea fi atacat, aşa cum li s-a întâmplat altor colegi. Au existat şi cazuri din astea, când autori necunoscuţi au atacat TIR-uri şi au furat din marfă. Iar mie mi s-a întâmplat şi să transport marfă de sute de mii de euro, deci eram expus”, susţine Vali. 
 
Chiar şi aşa, IT-istul „convertit” în şofer de TIR spune că n-ar renunţa la această meserie: „Probabil că voi mai continua mulţi ani, acum nu mă văd făcând altceva. Mi-e foarte bine aşa, prefer stilul ăsta de viaţă. Mai bine o viaţă de câine vagabond decât una de pisică aristocrată”, conchide Valentin Bonda.
 
citeste totul despre: