Filmul „Câini“, una dintre atracţiile festivalului, a umplut sala şi s-a încheiat cu aplauze. „Câini“, în regia lui Bogdan Mirică, a primit premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI) în cadrul secţiunii „Un certain regard“ anul acesta la Festivalul de Film de la Cannes. Premiera naţională a avut loc la TIFF, miercuri seara, la cinematograful Victoria din Cluj-Napoca.

Filmul spune povestea lui Roman (interpretat de Dragoş Bucur), un tânăr „de la oraş“ care vine într-un sat din Dobrogea pentru a vinde pământul moştenit de la bunicul său. Chiar după prima seară, Roman descoperă însă că sunt nişte lucruri necurate la mijloc. În scurt timp, avertizat chiar de şeful de post (interpretat magistral de Gheorghe Visu), Roman află că bunicul lui nu a fost un om tocmai cinstit, ba chiar se pare că ar fi coordonat o reţea (de trafic de orice, droguri, ţigări, femei – acest detaliu e lăsat la latitudinea spectatorului), o reţea ale cărei drumuri trec chiar „prin grădina“ acestuia.

Astfel, Roman este prins între dorinţa de a vinde pământul (care valorează mulţi bani) şi ameninţările unui mafiot local, Samir (interpretat de Vlad Ivanov), fost aghiotant al bunicului său. Dialogurile dintre personaje sunt construite pe sintagme din folclorul rural („Dacă eşti deştept, nu fi prost“), oamenii sunt asemănaţi câinilor, iar câinii adevăraţi sunt nişte simboluri (câinele bunicului gangster se numeşte Poliţia).

Atunci când nu e thriller şi când nu e western de Dobrogea (la un moment dat, şeful de post chiar se află în postura de duel din filmele cu cowboy), „Câini“ este şi teribil de amuzant. Ba prin vorbele personajelor („Uite că a venit şi Poliţia. Omul, nu căţeaua“), ba prin situaţiile create (iubita lui Roman, care nu ştie încă faptul că se află în pericol, strigă câinele, pe nume Poliţia). La fel de amuzat este şi momentul în care şeful de post analizează un picior (găsit într-un heleşteu) pe masa din pridvor, folosind o furculiţă şi o farfurie.

Excelent construit, cu numeroase trimiteri la alte pelicule de gen, filmul ţine spectatorul în suspans pe tot parcusul, fără o secundă de plictiseală, în timp ce transformă peisajul arid al câmpurilor Dobrogei într-un teritoriu al pericolului, mai puţin cunoscut publicului românesc în acest fel. Pe scurt, „Câini“ este un must-see al festivalului, alături de „Sieranevada“, în regia lui Cristi Puiu.

Există variante şi pentru spectatorii care vor să facă o pauză de la filme şi să îşi umple minţile cu muzică. Dacă în serile trecute aţi ratat Byron, Alexandrina sau pe fantasticul om-acordeon Kimmo Pohjonen, încă mai e vreme să mergeţi la Urma (3 iunie) sau Viţa de Vie (4 iunie). Orice aţi alege, filme la miez de noapte, concerte sau pierdut de vreme (undeva în Piaţa Muzeului, să zicem), TIFF-ul e cel mai bun prilej de exorcizare a răului natural, răul ăla care omoară creativitatea şi hrăneşte rutina, răul suficienţei, al banalului, răul de zi cu zi care ni se ascunde în creier. Nu uitaţi de asta când vă întoarceţi acasă. 

CITIŢI ŞI:

Jurnal de TIFF: Un travestit salvează lumea

Jurnal de TIFF: Spectatorul şi violul

Jurnal de TIFF: Visează şi tu norii