Istoria neştiută despre Clujul blestemat, scrisă de un maghiar. „A avut parte de absolut toate nenorocirile posibile“

Imagine din cartea tradusă de istoricul Varga Attila

Istoricul Varga Attila, de la filiala din Cluj a Academiei Române, a tradus din maghiară al doilea volum din „Istoria Clujului“, a eruditului ungur Jakab Elek. E prima dată când miile de pagini sunt traduse în română. „Am fost şocat să constat că avem de-a face cu una din cele mai negre perioade din istoria oraşului“, mărturiseşte Attila, despre al doilea volum, într-un interviu pentru „Adevărul“.

Volumul al doilea din „Istoria Clujului“, scrisă de eruditul Jakab Elek, a fost tradus în română de istoricul maghiar Varga Attila de la filiala clujeană a Academiei Române. Tomul va fi lansat în această toamnă şi cuprinde informaţii preţioase despre trecutul Clujului din secolul al XVII-lea. Apariţia acestuia se datorează sprijinul financiar acordat de Primăria Cluj-Napoca şi Asociaţia „Vechiul Cluj”.

Istoricul Varga Attila povesteşte, într-un interviu pentru „Adevărul“, despre una dintre cele mai nefaste perioade istorice din trecutul Clujului şi despre ce l-a surprins la perioada tradusă.

Care sunt momentele cele mai importante pe care Jakab Elek le descrie în volumul al doilea?

Cele peste 3.000 de pagini ale Istoriei Clujului, care au fost publicate acum un secol şi mai bine, reprezintă cel mai preţios izvor de cunoaştere în legătură cu tot ceea ce s-a întâmplat aici, în „oraşul-comoară” (n. r. astfel mai este denumit Clujul), din cele mai vechi timpuri şi până la jumătatea veacului al XIX-lea. Sursele de arhivă cu care a lucrat reputatul cronicar al oraşului, din păcate, nu se mai păstrează în zilele de azi, iar din acest motiv preţiosul său „tratat”, pe care am început să îl traduc în limba română, este, în realitate, un tezaur de informaţii. El aparţine acestui oraş şi tuturor locuitorilor săi, indiferent de etnia sau confesiunea din care face parte fiecare. În definitiv, istoricul Jakab Elek a fost el însuşi un spirit tolerant şi deschis, iar lucrarea lui nu poate fi decât copia fidelă a unui fel aparte de a fi care ne inspiră şi în clipa prezentă.

Nu pot să nu remarc că tot ceea ce veţi citi în această carte abordează o perioadă extrem de tulbure şi de controversată din istoria Imperiului Habsburgic care, inevitabil, a lăsat urme adânci în destinul politic al Ungariei, dar şi al Transilvaniei, respectiv al acestui oraş. La acest segment temporal, istoriografia de specialitate s-a oprit mai puţin: finele domniei lui Leopold I şi perioada lui Joseph I, respectiv intervalul 1701-1740. Am accentuat că a fost o perioadă destul de nefastă, din cauza tensiunilor politice care şi-au făcut simţite prezenţa în cele mai înalte sfere de conducere din Viena imperială unde s-au mai adăugat şi mişcările de amploare împotriva Habsburgilor conduse de către Francisc Rákóczi al II-lea.

„În perioada mai sus menţionată, autorul atinge cu analiza sa paliere diverse din viaţa acestui oraş: cel economic, social, politic, cultural şi confesional. Aş spune că este o radiografie savantă, minuţios  elaborată, în care cititorul îşi poate face o imagine foarte clară în legătură cu modul în care, într-un spaţiu al diversităţii precum este Clujul, au interacţionat şi s-au influenţat reciproc etnii şi confesiuni, profesii şi idei, respectiv oameni din diferite categorii sociale“, spune traducătorul Varga Attila (foto dreapta).

Acest mod de analiză, pe mai multe paliere paralele, conferă dinamism în prezentare, iar cititorul care vrea să ştie mai multe despre evenimentele care au zguduit acest oraş în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ajunge să simtă acea tensiune ce a marcat existenţa de fiecare zi a unei urbe marcată profund de multe convulsii, respectiv pierderi materiale şi umane semnificative.

Aşadar, acest al doilea volum nu oferă o imagine prea idilică a Clujului la începutul Epocii Luminilor. În ciuda unei atare realităţi, se pot, totuşi, descoperi oameni, idei şi iniţiative ce scot foarte bine în evidenţă că, indiferent de vremurile pe care le-au traversat, locuitorii acestui oraş au ştiut să rămână în picioare pentru a învinge greutăţile, scriind, astfel, memorabile pagini de istorie.     

Ce te-a surprins la perioada pe care ai tradus-o în acest al doilea volum?

Intervalul de timp pe care îl analizează această carte este prima jumătate a Veacului Luminilor, respectiv sfârşitul domniei lui Leopold I şi până la moartea lui Joseph I (1701-1740).

Recunosc faptul că, până să mă apuc să traduc această carte, nu ştiam mare lucru privitor la ceea ce s-a întâmplat în acest oraş ca urmare a consecinţelor pe plan regional şi local a deciziilor politice a celor doi suverani deja amintiţi. Am fost şocat să constat că avem de-a face cu una din cele mai negre perioade din istoria oraşului în care locuitorii de aici au avut parte de absolut toate nenorocirile posibile: războaie, asedii prelungite, foamete, violenţe interne, sărăcie, incendii devastatoare ce au mistuit multe dintre clădirile comoară ale oraşului, tensiuni interconfesionale şi, nu în ultimul rând, viaţă culturală săracă fără realizări notabile sau repere demne de urmat, căci bine spune proverbul: când armele se aud, muzele tac...

Jakab Elek  FOTO: Arhiva Episcopiei Unitariene din Cluj

Ce surse au stat la baza cărţii lui Jakab Elek?

Ţin să precizez şi aceea că, uneori, fascinat fiind de tot ceea ce scrie Jakab Elek, am tradus cu sufletul la gură, întrebându-mă, nu o dată, cum a fost posibil ca acest oraş să traverseze o perioadă atât de nefastă? Cum au supravieţuit locuitorii urbei? Cum au găsit ei resursele necesare pentru a reconstrui totul în condiţiile în care vremurile erau atât de instabile? Singura concluzie la care am ajuns până acum este aceea că oraşul a avut resurse, dar şi un potenţial uman extraordinar ce a ieşit la iveală, remarcându-se, admirabil, în diferite momente cheie.

Pentru a putea să reconstituie cât mai fidel acea atmosferă de cumpănă din viaţa oraşului, aşa cum a fost ea în prima jumătate a veacului al XVIII-lea, cronicarul Jakab Elek s-a raportat la o multitudine de surse care – spuneam deja -, din păcate, nu mai există din cauza vitregiei vremurilor: arhivele tuturor bisericilor din acest oraş, apoi procesele verbale din şedinţele care s-au derulat la Primăria Clujului, arhivele şcolilor confesionale, arhivele breslelor, documente militare sau biblioteci publice şi private care sunt în măsură să ofere o imagine completă în legătură cu producţia de carte din acest oraş în intervalul de timp menţionat. Dacă tot sunt la acest capitol privitor la surse, nu pot să nu mă opresc şi la maniera în care autorul a ştiut să jongleze cu diversitatea de izvoare istorice, căutând să fie cât mai obiectiv posibil în tot ceea ce alege el să prezinte. Chiar dacă era de confesiune unitariană, Jakab Elek nu s-a oprit doar la documentele pe care i le puneau la dispoziţie arhivele bisericii din care făcea parte.

El a fost un titan, un spirit enciclopedic, care a căutat să analizeze şi să citească tot ceea ce se putea consulta în acel răstimp. A comparat informaţiile provenite din toate arhivele bisericeşti, voind să reconstituie, cât mai în detaliu posibil, biografii de personalităţi, evenimente militare şi impactul lor asupra vieţii oraşului şi al locuitorilor săi.

Jakab Elek a fost un excelent povestitor, însă era prea ataşat de sursele sale. Convins fiind de aceea că: „Arhivele nu mint”, el a căutat să-şi educe cititorii în acest spirit, pledând tot timpul pentru necesitatea de a reconstitui şi de a povesti doar pe fundamentul surselor primare, singurele în măsură să ne facă să empatizăm cu evenimentele derulate.

În consecinţă, un veritabil „habotnic al documentelor de arhivă”, aşa cum a rămas Jakab Elek întipărit în conştiinţa contemporanilor, nu are cum să nu te conducă în atmosfera tulbure din timpul domniei lui Joseph I astfel încât tu însuţi să devii parte din povestea spusă.

Ce personaje istorice sunt conturate în volumul al doilea?

În cele aproape trei decenii pe care autorul le-a analizat apar numeroase personaje, din toate sferele de activitate care, prin ceea ce au făcut, au lăsat o urmă neştearsă în viaţa acestui oraş. L-aş pomeni întâi chiar pe Principele Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea, cel care, prin mişcarea pe care a declanşat-o între anii 1703-1711, respectiv „Războiul Curuţilor”, a reuşit să zguduie din temelii Ungaria şi Imperiul Habsburgic deopotrivă. El s-a numărat printre cei mai bogaţi oameni din Regatul Ungariei, folosindu-şi averea pentru a ajuta la cauza desfiinţării uniunii cu Casa de Habsburg. În jurul său s-a creat, aşadar, multă efervescenţă, iar în Cluj el a fost idolatrizat de către mulţi, creându-i-se aici şi un veritabil cult.
L-aş mai pomeni, apoi, pe Szakál Ferencz, celebrul cronicar al epocii, sau pe însuşi Pater Vizkeleti Zsigmond, cel care ne-au lăsat mărturii preţioase în legătură atmosfera din oraş pe o durată lungă de timp. În calitatea mea de istoric, pasionat fiind de surse de epocă, nu am cum să nu îi preţuiesc pe aceştia doi din urmă. Poate că nu s-au remarcat prin fapte de vitejie deosebite, dar, în ciuda greutăţilor vremii, au avut inspiraţie şi răbdare să scrie mult şi în detaliu.

În realitate, prin tot ceea ce ei au pus pe hârtie, au reuşit să ne facă contemporani cu timpurile lor. Faptul în sine că putem savura atmosfera şi parfumul de epocă, înţelegând, ulterior, şi dinamica unei lumi marcată profund de o serie de marasme, acestea toate le datorăm şi celor două personaje mai sus amintite. Fără aceştia, pagini importante din monumentala lucrare a lui Jakab Elek ar fi lipsit, iar Istoria Clujului ar fi fost şi ea mult mai săracă.

De ce „Istoria Clujului“ a lui Jakab Elek este denumită de istorici ”Cartea secolelor”?

Când am descoperit această carte masivă şi am început să o parcurg, am simţit imediat că este absolut necesar ca informaţiile din ea să poată să ajungă la cât mai mulţi, de fapt la toţi cei care iubesc oraşul şi vor să ştie cât mai multe despre el. Am decis, aşadar, că trebuie să încep să o traduc şi pentru publicul român.

S-a întâmplat însă să descopăr pe parcurs o serie de mărturii privitoare la întregul travaliu pe care l-a parcurs autorul, acum un secol şi mai bine, când a lucrat la un asemenea proiect uriaş. Am înţeles atunci că, pentru a reuşi să pun în limba română cea mai frumoasă şi mai importantă operă a academicianului Jakab Elek, trebuie să empatizez mereu cu felul său de a fi, altminteri creaţia în sine ar fi golită de conţinut şi de o savoare deosebită.

Nu mi-a luat mult să înţeleg şi faptul că renumitul cronicar a ştiut să fie, pe toată durata vieţii sale, o veritabilă „punte de legătură” între semenii săi, dar mai ales între ideile şi timpurile pe care şi le-a propus să le investigheze. 

În consecinţă mi-am propus să fac, respectiv să fiu şi eu la fel. Îmi place să cred că sunt pe drumul cel bun în acest sens. Spun asta, pentru că, avansând cu traducerea textului original, am înţeles nu doar nişte evenimente despre care ştiam mai puţine lucruri, ci am fost în măsură să simt, iar mai apoi să empatizez cu farmecul fiecărui secol pus în lumină de izvoarele istorice. Altfel spus, înainte să cunosc personaje diverse cu fapte remarcabile care, inevitabil, m-au fascinat, am putut să mă conectez la misterul, dinamismul şi savoarea mai multor secole unde Clujul şi-a crescut şi maturizat propria sa legendă. Aşa am ajuns la concluzia că opera lui Jakab Elek este, într-adevăr, o analiză remarcabilă despre oameni, locuri şi evenimente, dar, înainte de toate, ea a fost proiectată ca o istorie pe durată lungă, o veritabilă „carte a secolelor”.

Scurt CV

Varga Attila a studiat Istorie la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj (1997-2001). Este specialist pe perioada de Istorie modernă, pe care a aprofundat-o şi în cadrul unui master (2001-2002). Din 2006 este doctor în Istorie. A făcut stagii de documentare la Budapesta, Viena, Stockholm, Oxford, Londra. Teza sa de doctorat, cu subiectul  „Biserică, Stat şi Francmasonerie în Banat şi Ungaria“, a fost distinsă cu premiul „George Bariţiu“ al Academiei Române.

Mai puteţi citi:

Povestea Clujului, în română după 100 de ani. Istoric maghiar: „Trebuie să ne traducem mai des, dintr-o limbă în alta“

„Oare ce istorie mai scriem?“, se întreabă Varga Attila, istoric şi cercetător al Academiei Române din Cluj. Vreme de săptămâni bune a tradus din maghiara veche sute de pagini dintr-o lucrare străină românilor, dar valoroasă pentru cei aproape 1.000 de ani de istorie puşi pe hârtie în baza surselor primare: „Istoria Clujului“ de Jakab Elek, singurul istoric maghiar membru al ASTRA. Traducerea a apărut la mai bine de 100 de ani de la scrierea lui.