Cum erau românii acum o sută de ani: „Imităm ca oile ce este în jurul nostru. Fiecare îşi face casă ca lumea, mănâncă ca lumea, se îmbracă ca lumea“

Constantin Rădulescu-Motru a fost o personalitate marcantă a culturii române în secolul al XX-lea.

Principala trăsătură a poporului român este spiritul de turmă, concluziona acum un secol psihologul Constatin Rădulescu-Motru. Românul nu are curajul părerilor personale şi să ieşi din tiparul - „ce face lumea” ar fi „cea mai mare crimă”. Psihologul spunea că nu trebuie să ne fie ruşine de această trăsătură, întrucât la acea dată eram un popor tânăr.

Principala trăsătură a poporului român este gregarismul, spiritul de turmă – aceasta a fost concluzia cărţii „Psihologia poporului român“, publicată în 1937 de Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoieşti, judeţul Mehedinţi - 6 martie, 1957, Bucureşti). Autorul a fost o personalitate marcantă a României primei jumătăţi a secolului XX, un om de cultură cu structură enciclopedistă,  filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician şi preşedinte al Academiei Române între 1938 - 1941.

„Fiecare îşi face casă „ca lumea“, mănâncă „ca lumea“, se îmbracă „ca lumea“ – ca „lumea albă“ -, şi se îngroapă „ca lumea“. Cine ar face altfel, ar face „ca nelumea“, şi aceasta ar fi cea mai mare crimă”

Constantin Rădulescu-Motru

Cum este românul?

„Preocupat de ce vor zice alţii; uşurelnic când are să ia hotărâri sub influenţa mulţimii; religios şi naţionalist de ochii altora, şi în genere totdeauna cu privirea aţintită la ce vor face alţii, românul pare dar a trăi sufleteşte mai mult cu o conştiinţă de grup, decât cu o conştiinţă a sa personală. În conştiinţa grupului îşi găseşte dânsul pe de-a gata până şi cele mai intime motive ale vieţii sale zilnice. Casa lui este făcută după obiceiul românesc şi nu după gustul său personal; masa lui de asemeni; haina lui, de asemeni; până şi mormântul părinţilor săi, de asemeni. Românul nu caută să-şi apropie natura externă cu gândul de a o transforma şi a o diferenţia după caracterul persoanei sale, persoana sa nu cere de la natură diferenţieri speciale, ci ea se mulţumeşte cu acelea pe care le-a dobândit obiceiul neamului. Fiecare îşi face casă „ca lumea“, mănâncă „ca lumea“, se îmbracă „ca lumea“ – ca „lumea albă“ -, şi se îngroapă „ca lumea“. Cine ar face altfel, ar face „ca nelumea“, şi aceasta ar fi cea mai mare crimă”, crede psihologul. 

„Pentru a corespunde idealului de solidaritate socială, i-ar mai trebui românului conştiinţa sacrificiului persoanei sale, apoi voinţa de a face un asemenea sacrificiu; şi el nu are nici una, nici alta”

Contantin Rădulescu-Motru, psiholog

Românul şi solidaritatea 

Aceste trăsături îl pregătesc, teoretic, pe român de apropierea de unul dintre idelurile propagate la începutul secolului al XX-lea – solidaritatea socială.”În adevăr, la ce tinde idealul solidarităţii sociale? La armonizarea sufletelor individuale într-un suflet al societăţii întregi; la ridicarea intereselor de grup deasupra intereselor pur personale... Românul, după cum am văzut însă, aproape că-şi are sufletul individual absorbit în sufletul grupului. Nu reprezintă el aşadar întruparea idealului solidarităţii? Departe de aşa ceva. Românul este tot aşa de puţin un bun solidarist cum şi membrul unei societăţi primitive comuniste este un bun socialist. Pentru a corespunde idealului de solidaritate socială, i-ar mai trebui românului conştiinţa sacrificiului persoanei sale, apoi voinţa de a face un asemenea sacrificiu; şi el nu are nici una, nici alta. El are un suflet gregar, şi atâta tot”. 

„Imităm ca oile faptele din jurul nostru şi nu arătăm o energie decât când suntem în grup. La război ne luptăm voiniceşte, fiindcă acolo suntem umăr la umăr, dar la munca profesională suntem neglijenţi, fiindcă aici fiecare este lăsat pe seama datoriei sale proprii”.

Cosntantin Rădulescu-Motru

Românul şi spiritul de turmă

Motru atrage atenţia că „sufletul gregar“ nu este un suflet solidar:  „Gregarismul este o armonie a sufletelor, dobândit pasiv, aproape mecanic; – solidaritatea este o armonie cucerită prin lupta omului cu sine însuşi, prin recunoaşterea altora, după ce fiecare s-a cunoscut pe sine. Este o mare deosebire între gregarism şi solidaritate”. Psihologul continuă arătând care sunt manifestările gregarismului românilor: „Imităm ca oile faptele din jurul nostru şi nu arătăm o energie decât când suntem în grup. La război ne luptăm voiniceşte, fiindcă acolo suntem umăr la umăr, dar la munca profesională suntem neglijenţi, fiindcă aici fiecare este lăsat pe seama datoriei sale proprii. Nu avem curajul părerilor noastre, când este să ni le apărăm fiecare în parte, dar suntem poporul cel mai susceptibil, când este să ne rostim în grup, şi ca grup. Ne aprindem uşor ca un foc de paie, dar ne şi trece uşor aprinderea, cum trece şi focul de paie, fiindcă sufletele noastre luate în parte sunt prea puţin personale ca să opună rezistenţă, şi o dată ele aprinse au prea puţin substrat propriu ca să nu se şi stingă uşor. Din cauza aceasta trecem foarte adesea prin adevărate crize sufleteşti.” 

„Ne aprindem uşor ca un foc de paie, dar ne şi trece uşor aprinderea, cum trece şi focul de paie, fiindcă sufletele noastre luate în parte sunt prea puţin personale ca să opună rezistenţă, şi o dată ele aprinse au prea puţin substrat propriu ca să nu se şi stingă uşor”

Constantin Rădulescu- Motru, psiholog

Ce ar fi ruşinos pentru poporul român

La final Motru îşi temperează analiza arătând: „Dar cu aceasta nu vrem să înţelegem că starea de gregarism este o stare plină de păcate şi de care un popor trebuie să se ruşineze. Gregarismul este o stare obişnuită la toate popoarele tinere, care nu au avut ocazia să se cultive mai adânc din cauza tinereţii lor; şi de tinereţe nu are să se ruşineze nimeni. Ruşinos ar fi când poporul nostru ar mai păstra starea de gregarism şi după ce ar înceta să fie un popor tânăr”. Pe de altă parte, el recunoaşte că această trăsătură i-a ajutat pe români să supravieţuiască. „Gregarismul sufletesc a fost, însă, în trecut, pentru neamul românesc, cea mai nimerită armă de luptă! Fără el nu s-ar fi putut menţine unitatea limbii şi a bisericii. Fără el, organizarea politică ar fi fost chiar mai divizată de cum a fost. Prin forţa imitaţiei ne-am ţinut laolaltă şi am rezistat contra celor ce ne ameninţau din toate părţile. Dar pentru viitor?”, concluzionează psihologul. 

Ce spun specialiştii?

„În vechea carte, scrisă după Unirea din 1918, autorul a văzut o contribuţie la constituirea unui proiect de ţară unită.”, a precizat Daniel David, psihologul clujean care la circa o sută de ani de la studiul lui Rădulescu-Motru a reeditat „Psihologia poporului român”. Diferenţa dintre cele două cărţi este faptul că Rădulescu-Motru şi-a bazat concluziile azată mai ales pe intuiţie, pe observaţia sa directă şi în mai mică măsură pe statistici şi teste psihologice, care nu erau disponibile atunci la fel cum sunt astăzi. Lucrarea lui Daniel David are la bază teste psihologice riguroase folosite de în marile studii psihologice internaţionale, care au fost adaptate la poporul român. „Unele concluzii ale lui Rădulescu-Motru le-am găsit şi noi, dar altele sunt diferite”, a mai arătat David. 

Citeşte şi

STUDIU Cum s-a schimbat poporul român în ultimul secol: de la spiritul de turmă la complexul de inferioritate

Mituri desfiinţate: românii nu sunt nici prietenoşi, nici ospitalieri. Profilul psihologic al românilor, realizat de psihologul Daniel David