Cinci lucruri pe care nu le ştiai despre Mircea Cărtărescu: „Sigur, la un pahar de bere, oricine are şanse la Nobel, chiar şi Nicolae Breban“
0
De ce scrie Mircea Cărtărescu, care sunt cărţile care i-au influenţat viaţa, ce crede despre premiile Nobel, cum se răzbună pe Bucureşti şi de ce are oroare de colegii de breaslă sunt câteva dintre lucrurile pe care scriitorul le-a dezvăluit publicului clujean cu ocazia lansării cărţii „Solenoid”.
Mircea Cărtărescu a purtat o discuţie extrem de interesantă şi sinceră cu publicul prezent, la finalul săptămânii trecute, în Sala Auditorium Maximum a UBB, cu ocazia lansării cărţii „Solenoid”. Iată cinci dintre cele mai interesante lucruri despre care a vorbit scriitorul:
1. De scrie Mircea Cărtărescu?
„Orice scriitor scrie în primul rând ca să fie iubit. Vă spun acest secret ţinut cu multă gelozie de cei mai mulţi scriitori şi artişti. Aceşti oameni scriu ca să fie iubiţi, chiar când scriu lucruri detestabile, chiar când scriu lucruri cinice sau sadice, totuşi ei, în secret, vor să fie iubiţi de oameni, vor să găsească, prin acest obiect pe care-l pun între ei înşişi şi cititori, nişte semeni, nişte oameni cu o minte care rezonează într-un anumit fel cu a lor (...) Eu nu scriu şi cred că niciun scriitor nu scrie ca să publice cărţi, scrii ca să trăieşti într-o carte, ca să trăieşti o experienţă şi ca să înţelegi ceva din lume“.
2. De ce are oroare de scriitori?
„Am un fel de oroare sacră faţă de colegii mei, faţă de scriitori. De obicei îi evit, am foarte puţini prieteni care sunt scriitori, slavă Domnului, cei mai muţi sunt în această sală. Întotdeauna m-am simţit foarte sfios şi foarte stingher între aceşti oameni. Mă simt sfios şi stingher şi faţă de mine ca, prin forţa lucrurilor, autor care a publicat cărţi, care a fost premiat, autor care participă la astfel de întâlniri, care pariticipă la joc, la show. Mă detest din acest punct de vedere, chiar dacă situaţia în care mă aflu acum îmi arată ipocrizia. Întodeauna mi s-a părut că un artist adevărat este cel care scrie în afara oricărei receptări, în afara oricărui reflector, în afara ideii de faimă, de celebritate, în afara fabricii de literatură. Acesta este motivul pentru care am o admiraţie formidabilă faţă de Franz Kafka, unul dintre puţinii autori care au răspuns acestei cerinţe. Scriitorul a distrus 80% din opera pe care a scris-o“.
3. Care sunt cărţile care l-au marcat?
Cei mai mulţi scriitori citesc numai literatură, ceea ce mi se pare că e o extraordinară limitare. Eu cred că fără o cultură ştiinţifică serioasă şi nu numai ştiinţifică, dar şi filosofică, teologică, fără o cultură generală în sensul înalt al termenului, nu se poate scrie nici literatură. Marile cărţi ce mi-au influenţat mie viaţa şi scrisul sunt trei cărţi care nu sunt de literatură. După aceea, i-am citit şi pe marii scriitori, care m-au influenţat la rândul lor, dar aceste trei cărţi sunt fundamentale:
Un tratat de parazitologie pe care l-am găsit în casa gazdei mele, un inginer agronom, în perioada în care am făcut practică la orezăriile din Cochirleni. Eu citesc tot ceea ce-mi cade în mână, chiar şi atunci când mă duceam la WC-ul mătuşii mele din fundul curţii şi găseam un tratat cu tabele de trigonometrie rupt în jumătate, pentru cu totul alte scopuri decât pentru a fi citit, mă apucam şi citeam acele tabele. Ei bine, acest inginer agronom avea vreo trei cărţi la el în casă. Printre acestea, un tratat de parazitologie de care am rămas fascinat; erau informaţii despre purice, păduchi, filoxera, lipitori, larve, era fabulos. Mi-a marcat existenţă acel tratat şi o mare parte din biologia asta monstruoasă, demonică din cărţi mele de acolo vine.
Oamenii au aşteptat la coadă la autografe.
Apoi a fost un tratat de topologie. Pe când eram student, am citit, la cenaclul <<Din tei>>, o poezie şi s-a întâmplat să asiste academicianul Solomon Marcus; a venit la mine foarte încântat şi a spus: <<Vreau să-ţi fac un cadou>>. I-am spus: <<Vă mulţumesc>>, iar el: <<Nu am pregătit ceva special, îţi dăruiesc ce am la mine, un tratat de topologie>>. Topologia este un anumit tip de geometrie, geometria de cauciuc, cum i se mai spune. Nu am înţeles eu mare lucru din tratat, eu citesc cărţi de matematică, dar nu pot descifra cea mai simplă ecuaţie; citeam doar ce era scris în limbaj normal şi am fost lăsat cu gura căscată. Tratatul nu se referea numai la matematică. Dezvoltarea unui origami ţine de topologie. Solenoidul despre care toată lumea ştie că e o bobină, în accepţiunea din tehnică, dar e şi o figură topologică în formă de gogoaşă. În carte, eu mi-am imaginat un solenoid uriaş, cât să încapă sub o clădire. Acest tratat m-a făcut să citesc foarte multe despre istoria matematicii.
A treia carte a fost una de biologie pură. Am cumpărat-o de la Sala Dales. Fiind student şi având nu ştiu exact câţi bani, dar foarte puţini, am ajuns la o expoziţie de carte englezească cu vânzare. Am avut de ales între Ulyses al lui Joyce şi un manual de Biologie. Am ales Biologia; acea carte descria fiinţa biologică a unui om în cele mai mici detalii, am înţeles cum e costruit corpul omului şi ce mecanism extraordinar, ce maşinărie electrică extraordinară este.
Aceste trei cărţi mi-au influenţat întreaga existenţă, deşi nici nu pot să spun cine sunt autorii, au fost nişte anonimi.
4. Cărtărescu şi premiul Nobel
Întrebat dacă nominalizarea repetate a lui la Nobel din partea României pune vreo presiune pe el, Cărtărescu a spus: „Nu e niciun fel de presiune, doar e puţin supărător pentru că se nasc confuzii. Nu există nominalizaţi la premiul Nobel. Juriul Nobel e format din acei academicieni suedezi care sunt atât de secretoşi încât nu se ştie în niciun moment pe cine iau în discuţie pentru premiu. După 50 de ani, se vor desecretiza documentele şi afli că în locul lui Borges sau Nabokov a fost ales Sholokhov, dar nu poţi să ştii niciodată, în niciun moment, la cine se gândesc şi cine e luat în calcul. Deci să nu mai vorbim degeaba. Sigur, la un pahar de bere, oricine are şanse, şi Nicolae Breban...“.
Întrebat dacă crede că ar fi fost perceput altfel la nivel internaţional dacă ar fi scris într-o limbă de circulaţie precum engleza, franceza, germană, Cărtărescu a răspuns: „Cred că un scriitor britanic sau american e de departe favorizat. Gabriel Liiceanu a spus de mai multe ori aceste paradox pe care mi-l atribuie, dar eu nu-mi amintesc să-l fi spus: <<Un scriitor de mâna întâi dintr-o ţară de mâna a şaptea nu poate spera să fie receptat mai bine decât un scriitor de mâna a şaptea dintr-o ţară de mâna întâi». E un adevăr“.
5. Cum se răzbună în Solenoid pe Bucureşti
„Am o relaţie de dragoste şi ură faţă de oraşul meu natal. Îl detest foarte tare, mă enervează foarte tare, mă isterizează Bucureştiul, cred că e un oraş isterizant. Să ştiţi că nici bucureştenii nu-l suportă. Şi pentru că pentru ei e ca sula în coaste a lui Iliescu. Pentru că mă enervează aşa de tare m-am răzbunat pe el aşa meschin – l-am pus în carte drept un oraş în ruine“.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
