Preot clujean despre cardul de sănătate: „Apocalipsa nu vine cu un simplu card. Opusul credinţei este teama, nu necredinţa“

Preotul Bogdan Ivanov la Mănăstirea Nicula, în biroul fostului mitropolit al Clujului Bartolomeu Anania FOTO: Florina Pop

Preotul clujean Bogdan Ivanov spune că un card de sănătate nu aduce sfârşitul lumii şi că omul e cel care transformă tehnologia într-un progres sau regres.

Bogdan Ivanov, preot ortodox în Cluj-Napoca, vorbeşte într-un interviu, pentru „Adevărul“, că nu e un păcat să ai un card de sănătate, că tehnologia e neutră din punct de vedere moral şi că omul e cel care alege să-i dea valoare sau nu.

Părintele (foto dreapta jos, credit foto: Facebook) reaminteşte un lucru important, uneori trecut cu vederea: opusul credinţei nu e necredinţa, ci teama.

Aveţi card de sănătate? L-aţi folosit?

L-am primit, dar încă nu l-am folosit.

E păcat să ai un card de sănătate?

Păcatul este cu totul altceva decât un obiect exterior, care poate conţine un cip de stocare a datelor personalelor sau a propriului dosar medical.

Păcatul reprezintă adevărata lepădare a omului de Dumnezeu, trădarea aşteptărilor pe care Dumnezeu le are faţă de noi şi ruperea omului de comuniunea de iubire cu El, care înseamnă viaţă. Dacă simt că acest obiect, cardul, îmi poate afecta sănătatea sau libertatea sufletească pot să renunţ la el, fără a avea niciun fel de problemă. Faptul de a avea un card de sănătate nu poate fi judecat în termenii păcatului, având în vedere că e un simplu obiect, care cel mult poate restrânge libertatea omului. Dacă mă incomodează din punct de vedere al convingerilor sau al libertăţii mele interioare, îl pot arunca.

Tehnologia e neutră din punct de vedere moral, omul fiind cel care o valorizează şi care o poate transforma în premiza unui progres sau a unui regres spiritual.

Aduce cardul de sănătate, şi folosirea lui, sfârşitul lumii?

Sfârşitul lumii ţine, în primul rând, de planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, care pentru noi rămâne suprema taină, dar pe care însă o putem înţelege urmărind semnele vremii. Iar unul dintre acestea este şi venirea Antihristului, care va aduce cu sine marea lepădare de credinţă de care ne vorbeşte Sfânta Scriptură. Prezenţa acestor carduri de sănătate, readuce în atenţie discuţia de acum mai bine de cinci ani şi jumătate când un alt subiect asemănător trezea foarte multe discuţii şi emoţii: paşapoartele biometrice. Şi atunci, aceeaşi problemă a cipurilor sau biometriei pe care unii, în mod superficial, au redus-o ca fiind semnul lui Antihrist, semnul lepădării de Hristos de care ne vorbeşte Apocalipsa.
În privinţa cardurilor de sănătate, cred că asistăm la un lucru care vine pe fondul unui deficit de comunicare, al unei lipse de informare a viitorilor utilizatori, dar şi a faptului că nimeni nu spune ce se pierde în realitate atunci când se câştigă ceva.
La toate acestea se adaugă şi fondul alarmist al unor credinicioşi care văd în acest card un semn al lepădării de Hristos. Cred că această interpretare este departe de înţelesul Sfintei Scripturi şi că nu în aceasta constă lepădarea de Hristos, dacă primeşti un cip sau un card, ci în felul în care tu, ca om, îţi gestionezi relaţia ta cu Dumnezeu. Prin păcat te lepezi de Dumnezeu! Lepădarea o simţi, ca pe o ruptură a fiinţei tale interioare şi o trăieşti ca pe o dramă a propriei tale existenţe.
Lucrurile ar trebui privite cu mult mai multe nuanţe. În sprijinul a ceea ce am spus până acum, îmi vine în minte o scrisoare pe care Părintele Porfirie Aghioritul i-o trimitea Părintelui Paisie Aghirotul, ambii canonizaţi în Biserica Ortodoxă Greacă, în care se atrăgea atenţia că încă nu a venit semnul lepădării şi că nu trebuie să vorbim despre aceasta.

Cum s-a ajuns la acest amalgam de idei şi superstiţii?

Pentru că uităm mult prea uşor că opusul credinţei nu este necredinţa, ci teama.

Superstiţia nu este doar lipsa unui fundament intelectual şi afectiv pentru credinţă şi o descalificare a acesteia, ci ea poartă cu sine un  mare capital de frică. Cred că în acest punct am ajuns datorită puţinei noastre credinţe. Un creştin adevărat trebuie să fie ancorat în eshatologie care înseamnă nu doar dezastrul, nu doar distrugerea, nu doar lepădarea pe care le anunţă Apocalipsa, ci încrederea în iubirea lui Dumnezeu care nu distruge, ci transfigurează. Sigur, acestea vor veni la un moment dat, şi noi nu le vom putea opri, dar important este cum reuşim ca oameni să trecem această perioadă de încercări fără să ne pierdem sufletul şi fără să ne vindem aproapele.

Dar mai important este ceea ce este dincolo de acest orizont de spaime, pentru că Dumnezeu nu se limitează la a încheia lumea printr-o Apocalipsă, planul lui este de a o transfigura printr-o eshatologie unde vorbim de Cerul Nou şi Pământul nou.

Mai demult, orice apărea - lumina, undele radio, televizorul, internetul - era considerat lucrarea diavolului. Acum le foloseşte şi biserica. Cum se explică schimbarea?

Noutatea poate trezi temeri pe fondul necunoaşterii sau al lipsei de adaptare. Creştinul însă trebuie să se raporteze la modelul autentic de vieţuire, care este Hristos. Creştinul este nu un om al modei sau al noutăţii, care se poate altera foarte uşor, ci al înnoirii interioare, care se împlineşte în iubire şi ca efect al lucrării harului dumnezeiesc.
Valoarea oricărei achiziţii a tehnologiei se poate judeca după nivelul de libertate pe care îl oferă şi după cât de mult contribuie la o mai mare comuniune între oameni, toate aceste valori fiind şi premize care pot dubla progresul tehnologic cu unul sufletesc.
Însă, toate rămân lucruri exterioare nouă, care cel mult ne fac mai uşoară existenţa, dar, fără de care, totuşi se poate trăi.
 
Ce le-aţi spune enoriaşilor dvs. care v-ar întreba dacă este cardul de sănătate lucrul diavolului?

Le-aş răspunde că Apocalipsa nu vine cu un simplu card şi că Diavolul e mult mai mult decât atât.

Ceea ce trebuie păstrat cu sfinţenie este libertatea interioară, de orice limitare şi constrângere, acesta fiind spaţiul unde Dumnezeu şi omul se întâlnesc. În privinţa cardului de sănătate singura rezervă ar fi legată de ce anume se pierde în planul libertăţii personale, al intimităţii şi al siguranţei datelor care ne definesc profilul social? Aici intervine rolul autorităţilor să ne lămurească.

La statutul meu de simplu slujitor al Bisericii nu pot da un mesaj urbi et orbi, dar cred că, în calitate de creştini, trebuie să fim mărturii vii ale credinţei în biruinţa celei mai mari spaime care ne însoţeşte, moartea pe care Domnul a biruit-o prin Înviere. Iar cuvintele Proorocului David: “Chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti”, se cer amintite mai ales în vremurile de acum.

Mai puteţi citi:

Ce le transmite mitropolitul Clujului politicienilor aflaţi în duşmănie: „Ar trebui să poată zice, ca în cântarea de la Paşte, «Unii pe alţii să ne îmbrăţişăm»“

Mesajul de Paşte al Mitropolitului Clujului: „Multă lume e indiferentă la cele spirituale. Preferă un mediu tenebros care nu le provoacă nelinişti metafizice“

Mesajul Mitropolitului Clujului: „Fără o serioasă preocupare spirituală, Crăciunul rămâne o sărbătoare folclorică şi comercială“