Ce nu trebuie să ratezi dacă vizitezi India. Ghidul inedit făcut de o clujeancă: locul secret de unde să îţi iei cele mai bune dulciuri

Ce nu trebuie să ratezi dacă vizitezi India. Ghidul inedit făcut de o clujeancă: locul secret de unde să îţi iei cele mai bune dulciuri

O ţară atât de colorată şi controversată ca India fie îţi place, fie nu. Nu există cale de mijloc. Asta crede clujeanca Mihaela Gligor, care a scris mai multe cărţi inedite despre Mircea Eliade, şi care ”s-a întâlnit” cu India de mai multe ori. Împreună cu ea am întocmit un mic ghid al acelor locuri mai puţin cunoscute, care însă sunt o experienţă interesantă pentru orice turist. Alături şi câteva recomandări culinare.

Ştiri pe aceeaşi temă

”Ca să vezi toată India ai nevoie de o viaţă. Şi ca să o înţelegi, ai nevoie de încă una. India este o ... stare de spirit. Ai doar două alternative: o iubeşti din prima sau o urăşti. Eu am ales să o iubesc. Şi a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Pentru că India mi-a schimbat viaţa”, mărturiseşte Mihaela Gligor, cea care a vizitat India de nenumărate ori şi care a tradus, în premieră, în limba română, corespondenţa dintre Maitreyi şi biograful american al lui Eliade.

Ea spune că o listă a oraşelor indiene care merită văzute începe cu New Delhi, Calcutta, Chandigarh, Shimla, Agra, Jaipur, Varanasi, Cochin, Madras, Bangalore... şi lista poate continua.

Mai jos aveţi nouă obiective turistice recomandate de Mihaela Gligor (sursa foto a tuturor imaginilor din text), însoţite de câteva aprecieri şi impresii care vă pot ajuta:

”1. New Delhi este un oraş fascinant în care istoria e prezentă la orice pas. Old Delhi mi-a rămas în suflet datorită atmosferei extraordinare. Jama Masjid, cea mai mare moschee din India, Red Fort, Mormântul lui Humayun sau minunatele temple sunt doar câteva din locurile ce nu trebuie ratate. Iar Delhi Hat, piaţa cea mare a oraşului, îţi oferă o adevărată încântare. Ţi-e foarte greu să te decizi când te găseşti acolo.

2. Red Fort - în Old Delhi, pe malul râului Yamuna. Piesă importantă a arhitecturii Mughal, Red Fort a fost construit de Shah Jahan între 1638-1648, are o formă octogonală, ca majoritatea clădirilor islamice din India şi este o îmbinare de marmură, piatră roşie şi pietre preţioase. Dantelăria fortului este nemaipomenită ca de altfel şi priveliştea pe care o ai de la balconul de unde, cu mulţi ani în urmă, Shah Jahan îşi privea supuşii.

Ce mai puteţi vedea la Red Fort:

Nauba Khana - casa muzicienilor – situată în centrul fortului, loc care, în vremurile de mult apuse, răsuna de cântece în onoarea împăratului şi erau primiţi prinţii şi familiile regale

Rang Mahal - Palatul culorilor - care este de fapt o fântână în formă de lotus sculptată într-o singură piesă de marmură şi care făcea parte din anexele la locuinţele soţiilor şi amantelor regelui.

Diwan-I-Am, spaţiul de audienţe publice, unde împăratul îşi primea supuşii, păstrează scaunul pe care obişnuia să stea Shah Jahan. Merită văzut şi Shahi Burj, spaţiul privat de lucru a lui Shah Jahan. Simplu şi sobru.

3. Cea mai mare moschee din India, Jama Masjid – situată la nici 500 de metri de Red Fort
Ridicată de Shah Jahan în 1650, şi terminată şase ani mai târziu. Este greu să îţi imaginezi o clădire care să surprindă mai bine ca aceasta măreţia lui Allah văzută de un om. Moscheea este clădită pe o fundaţie de piatră şi are o intrare grandioasă. La Jama Masjid poţi intra atât pe poarta de nord, cât şi pe cea din sud. Legenda spune că poarta estică era folosită de însuşi Shah Jahan care venea des să se roage aici. Construită din marmură albă şi piatră roşiatică, la fel ca şi Red Fort, Jama Masjid este întotdeauna plină de credincioşi, în special în timpul Festivalului Musulman.

4. Casa Preşedintelui, sau Rashtrapati Bhavan, este reşedinţa oficială a preşedintelui Indiei, aflată în Prakash Vir Shastri Avenue, New Delhi. Partea cea mai interesantă a complexului este Domul, impozant prin însăşi structura sa, considerat a fi inima oraşului. Inspirat din Pantheonul grecesc, Domul are atât elemente arhitecturale ce ţin de arta mughală cât şi elemente ce aparţin colonialismului european. Întregul complex se datorează arhitectului Edwin Lutyens şi este, poate, cel mai cunoscut monument indian după celebrul Taj Mahal şi Qutub Minar.

Punctul de atracţie maximă al complexului Rashtrapati Bhavan o reprezintă Grădinile Mughale. Proiectate de acelaşi Sir Lutyens, Grădinile Mughale cuceresc ochiul prin ordinea lor, prin aranjamentul perfect simetric. O serie de fântâni arteziene, lacuri, gărduleţe şi pavilioane, copaci exotici şi flori multicolore, toate au creat un Paradis pe care indienii îl numesc Raiul lui Dumnezeu. De la Rashtrapati Bhavan ai vedere spre India Gate, All India War Memorial, monument impresionant dedicat soldaţilor indieni căzuţi în întâiul război mondial şi în războaiele afgane.

5. Fatehpur Sikri, aflat nu foarte departe de faimosul Taj Mahal, a fost între 1571 şi 1585 capitala politică a Imperiului Mughal, condus de regele Akbar. Dantelăria şi delicateţea construcţiilor am regăsit-o şi la Taj Mahal sau la Red Fort, în Delhi. Eliade menţionează fortul de la Fatehpur Sikri în ”Memoriile” sale.

6. Amritsar, oraşul ce adăposteşte Templul de aur, a fost fondat în 1577 de Ram Das, al patrulea guru sikh. Numele oraşului înseamnă „fântâna cu nectar”, cu referire strictă la bazinele ce înconjoară Templul de aur, locul sfânt al credincioşilor sikh. Numai că Amritsar e departe de ceea ce desemnează numele său.

Amritsar seamănă atât de mult cu Old Delhi şi cu Calcutta. E foarte aglomerat, murdar, plin de praf, fără nici o regulă în circulaţie sau la capitolul bun simţ…Arată ca o mahala ce stă să cadă peste tine. Atmosfera oraşului e sufocantă. Însă Templul de aur este o minunăţie! Templul, numit Hari Mandir, este înconjurat de ape (bazine) în care credincioşii se pot spăla. Apele ce înconjoară Templul sunt sfinte. De altfel, accesul în interiorul complexului le este permis doar celor care îşi dau jos încălţările, îşi spală picioarele şi îşi acoperă capul. În Amritsar, graniţa dintre sacru şi profan e atât de îngustă! Forfota şi mizeria oraşului dispar de îndată de păşeşti în interiorul complexului.

Acolo întâlneşti o altă realitate. E sacrul care se revarsă peste tot. În jurul tău nu mai vezi sărăcie şi durere. Vezi doar bucuria din ochii credincioşilor şi certitudinea că fântâna cu nectar îi va purifica. 

7. Calcutta
Casa de pe Ripon Street 82, unde a stat şi Eliade o bună bucată de vreme.
Victoria Memorial - găzduieşte o impresonantă colecţie de tablouri şi Indian Museum. Am făcut o vizită şi la Shantiniketan, la şcoala lui Tagore şi mi-a plăcut foarte mult Muzeul Tagore şi, mai ales, liniştea şi frumuseţea locului. Iar zona rurală a Bengalului, pe care am străbătut-o în drumul nostru către Shantiniketan, este extraordinară.

8. Belur Math
Pentru cei care vor să cunoască o parte din spiritualitatea indiană, o vizită la Dakshineshwar sau la Belur Math poate fi constructivă. Fondat în 1897 de Swami Vivekananda, ca parte a Ramakrishna Mission, în memoria Guru-lui său Ramakrishna Paramhansa, care a predicat despre unitatea tuturor religiilor, Belur Math are o structură interesantă: privită din unghiuri diferite, această clădire pare, pe rând, un Templu, o Moschee sau o Biserică. 

Diferenţa stă în felul în care o priveşti. Aflate de o parte şi de cealaltă a Hooghly River, cele două Temple (Dakshineshwar şi Belur Math) aparţin de Ramakrishna Mission. Le-am vizitat în aceeaşi zi, trecând râul Hooghly, de la Dakshineshwar la Belur Math, cu o mică barcă ce s-a umplut până la refuz cu oameni doritori să îşi regăsească liniştea în Templul „cel mare” de la Belur. Templul îi este dedicat lui Ramakrishna, însă în complexul de la Belur sunt şi alte Temple, unul dedicat Sfintei Mame, soţia lui Ramakrishna şi altul dedicat lui Vivekananda, discipolul lui Ramakrishna.

9. Parcul Dakuria
Puţine locuri din Calcutta sunt atât de liniştite, în timpul zilei, ca Parcul Dakuria, cu lacul său. Dakuria Lake e acelaşi lac pe malul căruia obişnuia să se plimbe tânărul Mircea, Maitreyi şi sora acesteia, micuţa Chabu, cum e numită ea în povestea scriitorului român.

Nu cred că peisajul s-a schimbat prea mult de atunci. Lacul, şi parcul ce-l înconjoară, este un loc de întâlnire pentru mulţi tineri îndrăgostiţi din Calcutta de azi. Aici ei se pot plimba liniştiţi, ţinându-se de mână, departe de privirile iscoditoare ale indienilor pentru care astfel de gesturi de afecţiune nu au ce căuta în public.

Recomandări culinare în Calcutta

 

Cea mai interesantă şi frumoasă cofetărie a Calcuttei este Flurys, situată în Park Street. Recomand cu plăcere şi în cunoştinţă de cauză delicioasele prăjituri şi ceaiurile de la Flurys. Tot în Park Street, la Oxford Book Store, o minunată ceainărie te îmbie şi îţi dă răgaz să răsfoieşti cărţile.
La capitolul mâncare mai mult decât delicioasă, Peter Cat, în aceeaşi zonă, încântă simţurile. Peştele de la Peter Cat (foto mai jos, în dreapta) e cel mai bun pe care l-am gustat vreodată. pentru alte delicateţuri, indiene şi nu numai, recomand Blue Sky, pe strada Chowringhee.

Calcutta are cele mai multe aşa numite ”restaurante stradale” din India, mici dughene care produc, de dimineaţa până seara târziu, mii de porţii de orez cu legume sau chapati şi pui cu sos aromat. S-au scris numeroase cărţi de/ despre bucatele gătite astfel şi bucătari renumiţi, precum Anthony Bourdain, şi-au făcut curaj şi au gustat mâncărurile stradale ale Calcuttei.

Dulciurile indiene de la Haldiram sunt vestite în întreaga lume şi de fiecare dată când mă întorc din India îmi aduc provizii considerabile. De la Gulab Jamun la Soan Papdi sau prajiturelele din migdale, toate sunt o încântare - se topesc pur şi simplu în gură - şi recomand tuturor celor ce ajung în Calcutta, în India, să le încerce”.

Mai puteţi citi:

Incredibila poveste a tinerei care a plecat la capătul lumii, inspirată de romanul „Maitreyi“: „India mi-a schimbat viaţa!“

Cercetătoarea Mihaela Gligor a vizitat India de mai multe ori şi a tradus, în premieră, în limba română, corespondenţa dintre Maitreyi şi biograful american al lui Eliade. Ea a vizitat casa din Calcutta unde a locuit studentul Eliade, dar şi alte locuri unde a poposit marele filosof şi scriitor român.

Maitreyi şi Eliade, una dintre cele mai frumoase iubiri ale lumii. Scrisoarea care va zgudui milioane de suflete: „Îl iert pentru suferinţa pe care mi‐a provocat‐o“ 

Dragostea dintre Maitreyi Devi şi Mircea Eliade a fost una dintre cele mari iubiri ale lumii, pe cât de frumoasă, pe atât de bine studiată, de-a lungul anilor, de cercetători. Mihaela Gligor, cercetător, organizează sâmbătă, 14 februarie, la Muzeul de Artă din Cluj, un eveniment dedicat acestei poveşti de iubire care a cutremurat milioane de suflete.

Moaţa care a căutat urmele iubirii din „Maitreyi“ în India: „Mircea Eliade mi-a schimbat viaţa, dar ca femeie, l-am urât“

Cercetătoarea Mihaela Gligor (37 de ani) a înfiinţat anul trecut, la Cluj-Napoca, primul centru de studii indiene din ţară, împlinind un vis mai vechi de-al lui Mircea Eliade. Plecată pe urmele poveştii de dragoste dintre celebrul scriitor şi Maitreyi Devi, Mihaela a vizitat India şi a tradus în premieră în limba română şi corespondenţa dintre Maitreyi şi biograful american al lui Eliade.

Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, istoria unei iubiri neîmplinite

Mircea Eliade, la 23 de ani, a întâlnit-o în India pe Maitreyi Devi (16 ani), cu care a trăit o intensă poveste de dragoste. El era ortodox, ea hindusă. Din cauza prejudecăţilor şi a tabuurilor din anii '30, cei doi au fost despărţiţi de familia fetei. După ce s-a întors în ţară, în 1933, el a scris romanul „Maitreyi”, iar ea, patru decenii mai târziu, „Dragostea nu moare”.

citeste totul despre: