Primul jurnal de călătorie din România. Clujul, descris drept locul unde „lăcuiesc mulţi domni unguri, de neam mare, foarte iubitor de streini“
0
Autorul primului jurnal de călătorie în limba română, tipărit în urmă cu aproape 200 de ani, este boierul muntean Dinicu Golescu. Acesta a făcut trei drumuri în vestul Europei în 1824, 1825 şi 1826, urmărind fidel ruta diligenţelor vremii, iar impresiile sale le-a publicat în „Însemnare a călătoriii mele“.
Ghidurile de călătorie, însoţite de hărţi şi recomandări de locuri unde să dormi şi să mănânci, sunt primul lucru la care apelăm când alegem o destinaţie de vacanţă, fie că alegem ghidul dintr-o librărie, fie online. Însă puţini ştiu că primul ghid românesc de călătorii a apărut în secolul al XIX-lea şi a fost scris de un boier din Muntenia pe nume Constantin Golescu. Dinicu pentru prieteni.
Primul jurnal de călătorie în limba română. Descriere a celor trei vizite în Occident
Cartea se numeşte „Însemnare a călătoriii mele Constantin Radovici din Goleşti făcută în anul 1824, 1825, 1826“ şi cuprinde descriere ale locurilor şi oraşelor pe care boierul le-a văzut în cele trei vizite în Occident din anii 1824, 1825, 1826. Golescu a trecut prin Transilvania, Ungaria, o parte din Elveţia, Austria şi Italia, călătorii în urma cărora conştientizează cât de în urmă au rămas românii faţă de tot ce înseamnă educaţie, cultură, societate, economie.
Prima călătorie în Occident a făcut-o în 1824 când parcurge traseul Transilvania- Buda-Viena-Triest- Milano, a doua în 1825 - merge la băi în Banat, apoi la Pesta, iar a treia călătorie o face în 1826 când trece, din nou, prin Braşov şi ajunge în Bavaria şi Elveţia unde îşi lasă fiii la studii. Traseele boierului muntean urmăresc fidel ruta diligenţelor vremii, cu distanţele şi staţiile de poştă străbătute: din Braşov, prin Făgăraş, Avrig, Sibiu, Sas-Sebeş, Belirad (Alba-Iulia), Turda, Cluj, Oradea, Buda, Pesta, Raab, Pressburg, Viena, etc., fără a face însemnări şi pe drumul de întoarcere. La întoarcere - se spune că în timpul călătoriei sale prin Europa a fost iniţiat în francmasonerie - îşi publică la Buda însemnările de drum, o idee extravagantă în acele vremuri, potrivit povestisasesti.com.
Primul jurnal de călătorie în limba română. Motivul publicării
În prefaţa ghidului, Dinicu Golescu (foto dreapta, credit foto: wikipedia.org)spune că a dorit să publice aceste impresii deoarece a observat că din literatura română absentau jurnalele de călătorie. Conform jurnaldecarte.ro, atitudinea întregului volum poate fi exprimată printr-o intrebare ca: „De ce la ăştia se poate, şi la noi nu ?”. Boierul îşi dă seama că slaba dezvoltare a educaţiei e un impediment major al evoluţiei sociale, asa că se apucă să construiască şcoli, vede că nu este niciun jurnal de călătorie, se apucă să scrie el unul.
Călătoriile
Boierul muntean este primul care a construit imaginea saşilor, aşa cum o ştim azi: muncitori, înstăriţi şi instruiţi, scrie povestisasesti.com.
În drumul său spre Occident, Dinicu Golescu a poposit şi la Cluj, în acele timpuri capitala Marelui Principat al Transilvaniei, parte din Imperiul Austriac, spune cluj.travel care redă şi fragmentul din carte în care este descris oraşul:
„CLAUZENBURG – CLUJU. Acesta este cel dintâi oraş în Sibembirghen (Siebenburgen, numele german al Transilvaniei – n.r.), în judeţul unguresc, unde este şi scaunul guberniii, întru care ocârmuieşte exelenţa-sa gubernator baronul Iojica. Într-acest oraş sunt case frumoase şi mari; dar printr-acestea sunt şi proaste, cu un învăliş din vechime, foarte urât, având straşina scoasă afară din zidiri, peste doaăsprezece palme, care lucru foarte mult supără frumuseţa oraşului; uliţile iarăş frumoase, căci sunt foarte late. – o asemenea lăţime într-alte oraşe n-am văzut. – iar pardosala tot cu pietre rătunde, ca în Sibii şi în Braşov.
Aciia lăcuiesc mulţi domni unguri, de neam mare, care au moşii primprejur, unii cu apropiere, şi alţii cu depărtare, şi bez cei ce sunt în slujbă, toţi ceilanţi vara o petrec pe la moşii, iar iarna să strâng în Cluj. Acest neam de oameni este foarte iubitor de streini: mesile lor sunt bogate şi slobode, şi cu bucurie primesc pe fieşcare, mai vârtos pe aceia care cu îndrăzneală întră în casele lor, căci nu să prea îndatorează de politica cea multă şi mincinoasă.
Iar norodul unguresc nu este fericit. Sunt îmbrăcaţi prost, au lăcuinţă proaste şi făr’ de multă avere. Negoţul într-acest oraş este mic, căci nu este schelă (târg – n.r.), nici drum mare de trecerea neguţătoriilor, ci tot negoţul este pe seama trebuinţii oroşanilor.
Şi aciia cu deosibire să urmează toate cele spre bună orânduiala urmări, mai vârtos mărimea şcoalelor.
Sămănăturile cele mai multe sunt: griul, porumbii, ovăzul; poamele sunt tot acelea; oareşce încep viile, pe unde sunt dealuri, şi pepenii negri şi galbeni. Unul din veniturile cele bune este şi vânzarea cailor, căci cei mai mulţi domni din toată Ungariia au erghelii la câmpuri, şi grajduri foarte mari pe la moşiile lor; şi scot soiuri de cai foarte buni şi frumoşi. Chiar eu am văzut cal de preţ cinci şi şasă mii fiurini hârtie, dar şi cumpără armăsari străini, ca de preţ doaă zeci-triizeci mii fiurini. Mai mult să vând aceşti cai spre întrebuinţarea ostaşilor din toată stăpânirea Austriii, în Valahia şi în Moldavia, şi în alte locuri mai dăpărtate.
Norodul să urcă până la 14.000. Apa Someşul curge pe lângă Cluj. În tot ţinutul Sibembirghen sunt băi de aur, argint, aramă, ocne de sare, ape metaliceşti”.
Primul ghid românesc de călătorii poate fi citit AICI.
Mai puteţi citi:
FOTO Povestea mănăstirii care veghează Clujul de aproape o mie de ani
Băile Someşeni, staţiune pentru englezi
FOTO Parcul clujean premiat la Olimpiada deschisă de Hitler
FOTO Povestea Lacului fără fund
Cum se îmbăiau clujenii în „Lumea Nouă“
Cum a devenit „Varza à la Cluj” mâncarea regilor: reţete delicioase din Ardealul de acum 400 de ani
Se încarcă comentariile...
