Obiceiuri de Sfântul Vlasie, fratele lui Dragobete. Ziua când se întorc păsările migratoare şi li se dezleagă glasul. Ce păţesc cei care nu ţin această sărbătoare
0Protector al păsărilor şi al femeilor gravide în credinţa populară, Sfântul Vlasie, sărbătorit de credincioşi pe 11 februarie, este o prefaţă a sărbătorii de Dragobete. Pe 11 februarie, biserică îl celebrează pe Sfântul Vlasie sau Vlasii ori Vracii, care a trăit pe vremea împăraţilor romani Diocletian şi Licinus, aprigi prigonitori ai creştinilor.
Pentru a se feri din calea acestora, se spune că sfântul s-a retras în munţi să se roage. Aici a tămăduit, prin rugăciune şi post, animale sălbatice bolnave, fapte ce i-au adus denumirea de vraci.
Sfântul Vlasie este în calendarul popular protector al păsărilor şi al femeilor gravide. De ziua lui, se spune că se întorc păsările migratoare, li s-ar deschide ciocul şi ar începe a cânta. Peste două săptămâni, pe data de 24 februarie, la Dragobete, se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Se spune că sfântul Vlasie anunţă marea sărbătoarea de Dragobete.
"Se crede că Sfântul Vlasie dezleagă glasul păsărilor ca să cânte, iar despre cei care nu respectă această sărbătoare nu vor auzi, pe lumea cealaltă, cântecul păsărilor din rai, iar pe lumea aceasta păsările îi vor mânca semănăturile. De aceea, sărbătoarea este respectată mai cu seamă de către agricultori. Dar şi femeile gravide ţin aceasta sărbătoare pentru a naşte copii sănătoşi. Se mai spune că cine respectă această zi nu rămâne niciodată fără bani, iar cei care au pierdut ceva, vor găsi acel lucru dacă se vor ruga Sfântului Vlasie", spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos.
Medicul retras în inima pădurii
Sfântul Vlasie s-a născut într-o familie înstărită din Armenia, Asia Mica. Fiind mai întâi medic, la vremea potrivită, Dumnezeu l-a rânduit pe acesta episcop în cetatea Sevasta, din Armenia (actuala Sivas, din Turcia).
În vremea persecuţiilor pornite de împăratul Diocleţian împotriva creştinilor, Sfântul Ierarh Vlasie s-a retras într-o peşteră pustie din Muntele Argheos. Acest munte era înconjurat de păduri, în care trăiau multe animale. Acestea veneau adesea la peştera Sfântului Vlasie, pentru binecuvântare şi vindecare.
Conform scrierilor teologice, Sfântul Vlasie a sihăstrit mulţi ani, timp în care s-a rugat pentru oameni şi pentru prigonitorii săi. În toată această perioadă, animalele salbatice veneau la el, după bunătatea sa, după mângâiere şi dragoste. Într-o bună zi însă, prigonitorii săi l-au găsit şi au rămas uluiţi la vederea unui al doilea Rai, unde leii, tigrii, urşii şi lupii trăiau în bună pace în preajma sfântului. Vlasie şi-a întâmpinat cu bucurie vrăjmaşii. Fiind prins de soldaţii romani, în timpul domniei împăratului Licinius, sfântul a fost aruncat în temniţă şi chinuit aspru.
Nu s-a lepădat de credinţa sa
La judecata sa, Sfîntul Vlasie şi-a declarat cu tărie credinţa în Iisus. Nevrând să se lepede de credinţa sa, acesta a fost aruncat într-un lac adânc, însă acesta nu s-a scufundat, ci a călcat pe apă. Vrând să alerge la el, crezând în puterea zeilor lor, 68 de romani păgâni s-au înecat, neputând ieşi sau inota. Un înger i-a spus sfântului să iasă din apă, pentru a primi cununa muceniciei. Ieşind, soldaţii i-au sfâşiat trupul, rupându-l în bucăţi, iar mai apoi i-au tăiat capul cu sabia. Sfântul Vlasie a trecut la cele veşnice în ziua de 11 februarie 316.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
