In memoriam. Gen. Gheorghe Dobre, personalitatea lunii septembrie la Muzeul Dunării de Jos

În cadrul Proiectului Mari Personalităţi Călărăşene - parte a Programului Centenarul Marii Uniri, Muzeul Dunării de Jos deschide miniexpoziţia "Personalitatea lunii septembrie – General Gheorghe Dobre".

Cei interesaţi pot consulta pe tot parcursul lunii septembrie, lucrările care fac referire la marele om de arme al României, la sediul instituţiei din str. Progresului, 4.

Gheorghe Dobre s-a născut la 22 septembrie 1885, la Olteniţa. A urmat studiile gimnaziale în oraşul natal, apoi a continuat cu Şcoala militară de ofiţeri de infanterie (1905-1907). A fost militar de carieră, ajungând la gradul de general de corp de armată, în anul 1943.

Grade militare : 

Sublocotenent (1907); Locotenent (1910); Căpitan (1915); Maior (1917); Locotenent-colonel (1920); Colonel (1927); General de brigadă (1935); General de divizie (1940); General de corp de armată (1943). 

Funcţii: 

- Director al Direcţiei fabricaţiei muniţiilor (1 martie – 31 iulie 1940); 

- Secretar general al Ministerului Înzestrării Armatei (1 august – 7 septembrie 1940); 

- Subsecretar de Stat la Ministerul Înzestrării Armatei (7 septembrie 1940 – 15 septembrie 1942);

- Ministrul Înzestrării Armatei şi Producţiei de Război (16 septembrie 1942 – 23 august 1944). 

În perioada ministeriatului lui Gheorghe Dobre, armata română, aflată în plină acţiune, după intrarea în război, suferă puternice transformări atât în ceea ce priveşte dotarea cu tehnică militară, cât şi în capacitatea operativă. Neajunsurile perioadei anterioare, când practic armata română a rămas la nivelul anului 1918, au ieşit la iveală, astfel progresele au fost puţin semnificative, datorate atât timpului scurt avut la dispoziţie, dar şi climatului intern şi internaţional tensionat. Cu toate acestea, România a fost capabilă să susţină cu resursele sale un efort militar de aproape patru ani.  Pentru activitatea depusă a fost apreciat de mareşalul Ion Antonescu. 

Autorităţile comuniste instalate în România la sfârşitul celui de-al doilea război mondial l-au arestat în martie 1945. A fost judecat în procesul mareşalului şi condamnat la detenţie grea pe viaţă prin Hotărârea nr. 17 din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului (I. Maniu care încă mai era liber i-a strâns mâna în semn de apreciere). 

A murit în detenţie, la 26 martie 1959, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.